Care e legatura? Pai intre primele doua entitati ( adica zapada si babe ) e o legatura. Cum legatura au si companiile aeriene cu zapada. Si cum nu am altceva de facut in afara hazului de necaz, macar sa dau inainte …
Hai cu babele deci! Am avut o pacienta de 94 de ani care pe langa gramada de boli datorate varstei a mai facut si un accident de masina. La noi a ajuns bineinteles cu insuficienta respiratorie din dotare, pentru ca asta facem: recuperam afectiuni respiratorii. Zis si facut…merg la ea sa o vad. Exact ce asteptam, o femeie batrana, in pat, incontinenta si numai buna de pus la munca. Zic ca trebuie sa o fac si p-asta, desi sanse de recuperare la varsta ei n-are prea multe, dar macar eu stiu ca am facut tot ce a tinut de mine. A doua zi , la ora stabilita, merg la baba mea, o persoana foarte simpatica dealtfel. Surpriza totala: persoana care cu o zi inainte statea in pat si era conectata la aparate ca Robocop, ma astepta acum cu ziarul in mana, in fotoliul de langa fereastra, imbracata de plimbare si cu o mandrete de ochelari fumurii pe ochi. Imi trece uluiala , de acum nu ma mai surprinde nimic. De unde? Baba mea are o tensiune arteriala mai buna ca a mea si fuge de nu ma pot tine dupa dansa. Lucram o zi, lucram doua, toate sunt ok, trece toate testele, da semne de ameliorare si…vine saptamana Craciunului. 3 zile libere. Luni…la munca! Aflu ca baba e in stare grava si merg sa o vad…din nou in pat, fara a da semne de viata. Nu lucram doua zile, iar a treia zi o gasesc din nou citind ziarul. Ma si intreaba razand: “Mergem la plimbare?” … Pai nu mergem, ca mi-e cam teama. Lucram ceva lejer, imi spune ca e foarte bine, mai lucram si a doua zi, a treia zi e putin obosita, a patra zi in e in stare critica. Dupa cele trei zile libere, cauzate de petrecerea revelionului, ma astept sa o gasesc alergand prin zonele adiacente Ardeche-ului. In schimb am din nou o surpriza: a murit baba chiar cand noi serbam trecerea in noul an, cu vin alb si crema de castane. Nu pot sa spun ca nu imi pare rau, ma atasasem putin de ea, era tare simpatica, dar la 94 de ani te astepti si la surprize d-astea.
Acum, pentru a face legatura dintre baba de Franta si zapada de Franta, va dezvaluiesc punctul comun: nehotararea. Asa cum baba murea azi si a doua zi era mai vie ca mine dupa noaptea de revelion, la fel stau treburile si cu starea vremii. In zaptamana Craciunului, dupa o zi in care m-am imbracat in tricou si am facut gratar s-a pus ninsoarea, un lucru mai rar intalnit prin sudul Frantei. Floconii erau mari cat ghiulul de neam prost al unui interlop de pe la noi si am crezut ca o sa raman la spital. Paranteza: eu locuiesc fix la Mama Dracu’, iar spitalul in care lucrez e tot la Mama Dracu’, dar putin mai sus,  cocotat pe un versant de munte, la vreo 7 kilometri de drum in serpentine. Si daca va mai spun ca pana acolo tre’ sa conduc un Fiat Seicento – proprietatea prietenilor, masina pe langa care Matizul lu’ Tanti Ilea pare un Hummer, va dati seama la cate riscuri ma expuneam…Paranteza inchisa…
In fine, nu am timp sa-mi fac prea multe ganduri rele, ca se si pune ploaia si se duce toata zapada in mai putin de o ora. A doua zi iar soare, tricou, a treia zi ploaie…si o tine tot intr-o ploaie o saptamana…

Ieri se discuta ceva foarte intens la serviciu, s-a vorbit pana si la sedinta zilnica a personalului, asa ca m-am hotarat sa ciulesc urechea aia nebeteaga, poate pricep si eu ce zic astia ( in Ardeche se vorbeste un fel de olteneasca autohtona , adica se vorbeste mult, repede si prost, iar eu nu stiu nici macar franceza “aia buna” ). Pana la urma pricep despre ce e vorba, mai ales ca sunt atentionat de cateva fete ingrijorate sa nu conduc azi, ca o sa ninga abundent. “Am pus-o!” , imi zic eu in gand, “Sa vezi dracie. Anul trecut am prins cea mai rea ninsoare din ultimii 25 de ani din Hautes-Alpes, acum ma gasira dracii si aici. Nu mai ajung la munca!”. Colegii isi fac planuri ciudate, ba ca raman la spital peste noapte, ba ca vor urca pe jos. Pana la urma ma sperii si eu si apelez la o colega care are o masina o idée mai mare si mai puternica decat rasnita mea. Ajungem noi azi la serviciu si incepe sa ninga. Destul de potolit. Toti se holbeaza pe fereastra ca la El Gigi invitat pe la Nasul. Ninge asa mai toata ziua , se astern 4-5 cm de zapada prin zonele necalcate, astia din ce in ce mai impacientati. Planurile marete de ieri sunt readuse in discutie. Ba sunt informat ca s-ar putea sa ramana si colega cu masina acolo. “Pai ce ma, ninge cu acid? Sau aveti impresia ca intr-o jumatate de ora se vor asterne 2 metri de zapada?”. Nu, dar s-a asternut pe sosea si aluneca rotile. Replica asta ma convinge ca s-au tampit definitiv si deja sunt hotarat sa plec acasa pe jos. Intr-o ora si ceva ajung. Pai ei stiu ca eu anul trecut gaseam ditai WV Transporter ingropat in zapada si dupa ce pierdeam doua ore sa-l scot la lumina plecam cu el pe serpentine?
In fine, pana la urma mergem cu masina, in vitezele 1 si a doua, desi pe sosea nu e deloc zapada, iar acasa nu a nins mai deloc, zona fiind mai joasa. Imi zice colegul de apartament ca la el la spital, vreo 20 de km mai la deal, multi angajati au lipsit. “N-au riscat sa mearga pe zapada”. Si pe acolo ningea infernal…
.
Pana acum toate bune si frumoase, chiar daca s-a lasat cu un deces. De acum incepe alta tarasenie. De dimineata mi-a plecat prietena de pe frumosul aeroport Baneasa , cu minunata companie Blue Air. Unde? In directia Lyon. Nu, nu vine la mine, se duce la Val D’Isere, acolo unde are un loc de munca. La Lyon o asteapta o masina si totul e ok. Da’ de unde? Tot astept sa ma anunte ca a aterizat cu bine…si astept vreo 3 ore in plus. Deja sunt foarte ingrijorat, stiind ca la Lyon s-a anuntat zapada ( probabil ca s-au asternut vreo 7 centimetri de zapada alunecoasa ). Primesc un mesaj in care sunt anuntat ca a aterizat la Clermont-Ferrand, adica la vreo 200 de kilometri de Lyon, fix in directia opusa in care trebuia sa mearga ea dupa aterizare. Aeroportul din Lyon e inchis ( prapad mare acolo, cred ca se puteau face si doi oameni de zapada din ce era asternut pe pista ). Ma gandesc doar ca ea e singura si nu stie absolut deloc franceza, iar francezii nu stiu alte limbi. Si chiar daca le stiu, mandria imprumutata de la popoarele care le ocupau capitala cand aveau chef nu ii lasa sa vorbeasca alta limba.
Ma anunta ca avionul lor a avut si o defectiune si au aterizat oarecum fortat. De acolo vor fi dusi catre Lyon cu un autocar, bineinteles pe cheltuiala Blue-Air-ului, ca doar nu au platit sa ajunga la Timisoara si au fost lasati pe la Ciulnita. Numai ca nu li se da voie pe atostrada, ca cica e masina mare si autostrada e aglomerata, plus ca e acoperita de zapada ( prapad fara precedent in toata Franta, ce mai !!! ). Asa ca ia-o nene pe soseaua nationala, drum de multe ore. Era bine si asa, doar ca soferul autocarului ii duce la aeroportul unde aterizasera si ii coboara pe toti acolo. La insistentele calatorilor inselati ( in care s-au invocat si mortii mamelor lor ), autocarul ii duce pana la gara, iar acolo prind in ultimul moment un tren catre Lyon. In momentul asta , a mea jumatate se afla in tren, mergand spre Lyon , unde este asteptata de o masina si un sofer. Daca mai are parte de peripetii pe acolo o sa va spun alta data. Sper insa ca astea sunt de ajuns, desi astia pe la stirile regionale se intrec in figuri si expresii teatrale ( va mai intrebati de ce au un clovn in loc de presedinte? ). “Olala!…Nu se poate iesi cu masina din Lyon, toate sosele sunt inchise!”. Dracu’ va mai crede! Si tot dracu’ o sa mai urce intr-un avion Blue-Air…

Later edit: a ajuns bine, doar ca noaptea tarziu. Pana la urma e ca si cum ar  fi fost lasata la Ciulnita. A ajuns cu trenul , pe banii ei. Ma gandesc serios sa dau in judecata compania lu’ Peshte. Aaaa…stai asa, ca suntem in Romania si nu pot castiga un asemenea proces. O sa mi se rada in nas. =))