Viata in reclame
Ce voi spune in continuare are o oarecare legatura cu ce a scris colegul d_s. E una dintre consecintele acelui fapt. Si nu doar a acelui fapt. E una din consecintele globalizarii care ni se baga cu palnia in cap drept model de urmat.
Inteleg ca suntem nevoiti sa o facem si pe asta, de multa ori cu scarba, sau macar fara placere. Ai nevoie sa respecti regulile astea stupide doar pentru ca trebuie sa traiesti, pentru ca viata costa.
O sa pornesc discutia de la reclama cu “seful nervos” si baiatul care il face sa rada. Gandita ca o reclama nostima e de fapt una trista. Trista pentru mine. Pentru ca vad acolo un sef care face pe seful si niste angajati imbracati frumos la costum si care rad doar dupa ce rade si seful. E doar un tip care se pune de-a curmezisul, dar acela e un tip fictiv.
In Romania zilelor noastre se insamanteaza din ce in ce mai mult ideea de om modern si oferirea catre acesta a impresiei de fericire si libertate. Si desi suntem considerat un popor de poeti si un popor vesel vad in jurul meu o multime de oameni tristi. Tristi in goana lor dupa fericire, adica dupa bani. Cu cat avem mai multi bani, cu atat ne dorim si mai multi. Sa ne cumparam case, masini, sa facem nunti din care sa iasa si mai multi bani si sa ne cumparam fericirea in ultima instanta. Doar ca am o vaga presimtire ca vom muri tristi dupa atata goana pe urmele fericirii.
Ne transformam in niste roboti, ne imbracam in costume-office, luam locul la biroul nostru si muncim acolo pana la finalul zilei. Apoi ne intoarcem tristi acasa. Nu-i asa ca vedem din ce in ce mai multe figuri triste pe strada? Sau mi se pare mie?
Poeti nu mai suntem. Imprumutam comportamentul altora, expresii “globale”, facem credite, cumparam in leasing, mergem in vacanta la gramada…anul asta la Mamaia ( ca acolo ni s-a spus la tv ), anul viitor in Bulgaria ( tot acolo ni s-a sugerat sa mergem ), peste doi ani in Grecia. Si ne intoarcem blestemand…Traimi in mall-uri si supermarket-uri, iesim in oras dupa un program fix, facem copii de a caror educatie nu avem timp pentru ca avem o cariera de urmat. Parca am primi un premiu de la Dumnezeu.
Nu ! Eu nu vreau asta. Chiar daca voi munci un an de zile supunandu-ma sistemului vreau ca macar in luna aia de vacanta sa simt ca am de ce trai. Nu vreau Mamaia, nu vreau Grecia sau Bulgaria. Vreau doar o plaja salbatice si pustie …si mai vreau sa plec de nebun cu cortul in spinare prin munti.Doar cortul si aparatul foto. Sa ma intorc atunci cand am chef. Nu mai vreau gramezi de oameni care gandesc la fel si actioneaza ca altii. Vreau sa fiu eu. Nu vreau un costum, nu vreau masina, credite si o familie cu copii educati in spiritul modern, nu vreau sa fiu in randul lumii. Nu tipul ala care rade fals de la birou lui mic abia dupa ce a inceput sa rada seful…
Vreau sa mor razand!
September 14th, 2009 at 7:18 PM
nici eu nu suport reclama aia. si nici tendinta de a baga oamenii pe fagase prestabilite, si de a face totul in spiritul turmei, sau pentru ca asa trebuie.
numai ca io vreau sa traiesc razand
September 14th, 2009 at 8:10 PM
In primul rand ca eu in locul sefului l-as pocni pe cel care ma maimutareste (ma rog , n-am simtul umorului atat de dezvoltat) .
Pe urma idealul meu de concediu : am stat odata trei zile intr-un sat , Weggis , pe malul lacului Lucerna , langa Kussnacht-ul batranetii lui Jung . In satul acela se vorbeste doar in soapta , iar dupa ora 22 poti manca doar daca te duci la vreun han tinut de doi batranei simpatici , carora li se face mila de foamea ta . Absolut exceptional . Urmatorul concediu ideal va fi nordul Scotiei sau Insulele Faroe . Promit ! (nu , jur !!!) .
September 14th, 2009 at 10:14 PM
Mai, eu cred ca pentru noi treaba nu e chiar asa de tragica; inca ne mai dam seama de asta si mai putem gasi solutii (individuale, e drept). Dar pentru ai de-s mai tinerei cu vreo zece anisori ca noi, si pentru ai si mai tineri chiar imi pare rau…
September 14th, 2009 at 10:23 PM
Mah, ca mi-am adus aminte (de fapt cu asta trebuia sa incep): ce ai vrut tu sa spui cu “colegul d_s”, a??? Cumva “dire_straits”? Sau “dyers_sucks”? : smile :
Plus ca eu nu vad in globalizare ceva atat de rau. E, ca orice realizare omeneasca importanta, o chestie cu doua fete; inseparabile, evident. Ca si democratia, ca si religia, daca vrei. Avantaje si riscuri-aluneci usor dintr-o parte in alta, si nu iti prea dai seama cand o faci…
September 15th, 2009 at 10:57 AM
Prietene Newsted, parca la bere nu esti asa tragic, da-mi voie sa spun asta
Mai cu umor, mai cu zambetul pe buze, ca se poate… Ca lumea are multi dobitoci in ea, ca mine si ca tine, nu tre’ sa ii pui la suflet pe toti
Io, legat de a doua parte, cu concediile, as vedea concediul ideal undeva in Germania, la cutreierat orase mari si satulete, paduri, magazine, dealuri, campii, crashme si berarii. Si sa interactionez cu oamenii, aia globalizati, da globalizati mai la vestu’ Europei, asa… Ca pe acolo parca si Globalizarea e mai frumoasa decat la noi, la Herculane…
September 15th, 2009 at 11:41 AM
@antispam
)
Ma enerveaza la culmereclamele astea. De fapt ma enerveaza ala cu carare pe mijloc de rade si el sfios dupa ce pleaca seful
@Adi
)
Si eu l-as face KO. Cum as face-o KO si pe aia care sta la baie toata ziua si nu face “mai nimic”
Mi-ai povestit la bere despre satul in care se vorbeste in soapta. Frumos. Poate ca o sa ajung si eu pe acolo odata. Mi-ar placea.
@dyers_eve
)
Si ce e rau la Dire Straits ma?
@Cosmin B.
Ba…in primul rand nu ai stiut unde sa te duci la Herculane. Pentru mine e una dintre cele mai frumoase zone din tara. Bine, eu nu mananc la restaurant. Aici ai dreptate.
La un moment dat o sa cutreier si eu orase vechi, dar deocamdata am nevoie de munti pustii.
September 15th, 2009 at 12:30 PM
Apropos…la bere mergem sa ne veselim ma, d-aia nu-s asa vehement. Atunci, ca si in majoritatea timpului mai iau si eu viata la misto, ca e cea mai buna arma. Problema e ca mai am si momente in care nu am chef sa o iau la misto si-mi ies idei d-astea ciudate.