viata ca un zid
mah, primii azi dimineata un articolas de la o anumita persoana (se stie 
) ea cine e) .
si-l si citii, culmea. si ca sa se vada ca-l citii, uite ca-l si comentez. Viata ca un joc de puzzle zice acolo, si combate binisor don’soara delia (imi cer scuze, daca nu v-ati prins pana acu,
am o reala problema cu majusculele), numa’ ca io, ca un adevarat anti- ce sunt io, am ceva de comentat. mi se parea ceva in neregula cu articolul, adica era scris bine, frumos,
dar parca prea incerca sa ma convinga. si nu reusea. si pe parcursul zilei de azi, intre o disputa si niste treburi (oarecum) casnice ma plesni o idee. si ma plesni atat de tare incat
se si auzi: pleosc!
ca sa descriu o lecuta contextu’. eram cu taica-meu la o mica zidire, si-mi zicea ca-i trebuie caramizi intregi la colturi. acu, io care mai am ceva experienta, nu-mi mai pusei intrebarea pe care poate si-o pun altii in secunda asta ( desi nu cred ca si-o pun prea multi, intrebarea desigur ): ce vrea sa zica asta? pai uite asa, ca zideam cu jumatati si alte resturi de caramizi. bun, bun, da nu se putea sa zidim si la colturi cu din astea? pai nu, ca stiinta constructiilor (veche de mii de ani 
) zice ca tre sa faci legatura intre un zid si ala care vine de-a curmezisu peste el, ca sa nu cada naiba casa ( in cazu’ asta un biet cotet de pasari ) ). cu alte cuvinte daca nu faci coltu’ cum tre’, se cheama ca nu construiesti cum trebuie. englezii au si o vorba pentru asta, cornestone, adicatelea ce zice aci.
probabil ca pana acu se stransera ceva injuraturi referitoare la legatura dintre puzzle si zidarie. pai io zic asa, ca si zidu’ e un fel de puzzle. diferentele, zic eu, sunt destul de mici, mai ales la nivelul analogiei propuse in articolasu’ ala (damn, acu trebuie sa il cititi, ca nu mai intelegeti nimic). si zidu’ ca si un puzzle se compune din mai multe bucati, care in sine nu inseamna nimic. sensul pieselor e dat de forma in care il aranjam in final. sigur, exista o mica obiectie, anume ca zidul poate fi pornit numai de jos. evident, dar ce, ati inceput vreodata un puzzle din centru? ce cauti intai si intai cand incerci sa rezolvi un puzzle e marginea/marginile. sau mai mult, colturile (vezi cornerstone).
si acu ajungem la obiectia mea: don’soara delia zice colo’ ca unii raman in cautarea unei piese prea mult timp, blocati, si nu reusesc sa dea un sens vietii din cauza obstinatiei respective, care nu are sens, si cum ca trebuie doar sa asezi piesele si sa iti traiesti viata. sigur, dar daca nu gasesti un colt, sau mai multe (toate) ? ce faci? de unde incepi puzzle-ul, sau cum il continui? in viata piesele nu sunt toate imprastiate pe masa, vin cate una la fiecare 5 minute (sa zicem), si ai un numar limitat de pozitii de asteptare. ce faci cu piesele care nu se potrivesc? daca ultimele patru piese sunt colturile?
P.S. titlul e aleator (sau nu)
August 17th, 2009 at 8:45 PM
ai un talent deosebit sa scrii despre denisa, stii?
ma, imi venira mie neste ganduri de raspunsuri, da tre sa le cizelez ca sa le pot scrie aci, asa ca mai dureaza un piculet
August 17th, 2009 at 9:06 PM
Uite, nu am gasit alt raspuns mai bun decat asta:
“”În viaţă, mai întîi aliniem pietrele mari cum ar fi dragostea, prietenia, familia şi cariera. În acest fel, vom găsi spaţiu între ele ca să potrivim pietrele mai mici, respectiv necesităţile noastre mai puţin însemnate. Dacă acţionezi în ordinea inversă, nu vei mai avea loc pentru pietrele mari.” (Ramon Salazar, regizor- “Piedras”).
Nu-s eu chiar convins de exemplele date, si nu prea cred ca printre “pietrele unghiulare” ale vietii s-ar regasi neaparat cariera, dar cu ideea sunt de acord. Aduce cu acel “despre lucrurile cu adevarat importante”…
Si vedeti filmul. E chiar bun !
August 17th, 2009 at 9:28 PM
cam asta voiam sa zic si eu, da cu alte cuvinte
ce inseamna cariera? sau care sunt lucrurile cu adevarat importante? uite doua intrebari bune de raspuns la ele, candva
o sa ma informez referitor la film. e spaniol, deci deja ma tenteaza
August 17th, 2009 at 10:32 PM
cum adica mai intrebi care-s lucrurile cu adevarat importante? mai citeste o data (sau de mai multe ori
) comentariul lui d_e , ca poate-ncepi sa te prinzi 
bine, scoate-l pe ultimu’… si ramai cu 3 din alea mari
August 17th, 2009 at 11:02 PM
Buna,
Iti multumesc pentru comentariu. As vrea sa fac o precizare. Eu nu incerc sa conving, eu imi expun ideile, care pot parea pentru unii interesante pentru altii nu. Imi place insa sa am un feedback de aceea iti multumesc sincer.
Cand ai un puzzle ai toate piesele, in viata ai toate piesele. Insa dai de acele piese la timpul potrivit nu cand vrei tu. (aici e o alta dezbatere legata de fortarea lucrurilor). Un puzzle dureaza sa il faci poate putin sau poate foarte mult. Am vorbit despre coaching, unul din principii in coaching este acela ca fiecare persoana are toate resursele necesare (poti sa spui si piesele) ca sa aiba tot ceea ce isi doreste. Dar mai pun o intrebare cate persoane stiu ce isi doresc?
August 17th, 2009 at 11:51 PM
@Delia Muresan
cu toate ca, imi inchipui eu, fiecare omulet care va citi, va sari imediat, increditat fiind ca are dreptate, si va afirma “fireste ca stiu ce-mi doresc” (oare chiar o stie?)… insa asta este o cu totul alta tema 
foarte buna intrebarea de pe final, Delia
parerea lui antispam aici e, poate, un pic voit negativa (cred eu asa, ca el are- aici, pe blog- de aparat prefixul din pseudo numele sub care scrie
insa nu-i un tip rautz defel 
garantez eu… iar partea pozitiva din toata povestea lui cu zidaria (ei, de fapt sunt chiar mai multe parti pozitive, le voi numi, poate, intr-un alt comentariu) este faptul ca el a luat contact cu articolul scris de tine 
iar asta il va fi influentat in vreun fel 
(pozitiv, sunt convinsa, caci nu se putea altfel)… cu siguranta a pastrat ceva bun din ideile tale, si asta va iesi la iveala mai devreme sau mai tarziu in viata lui
August 18th, 2009 at 12:00 AM
@ antispam: gataa, citit si eu articolul Deliei, si uite, eu il inteleg asa: ca ea pune accent pe noi perspective, si mai ales, pe problematica schimbarii care in anumite momente din viata (la care ea accentueaza aspectul de joc, cu tot ce implica el- bucurie, stare de efuziune, culoare) e esentiala
(cand incepi sa filosofezi despre marginile de unde se incepe un puzzle): pentru ea e posibil sa-l incepi si din mijloc 
pune accent pe deschiderea pe care ar trebui s-o aratam in astfel de momente fata de noi perspective (=viziuni)… Delia combate exact strictetea asta de interpretare pe care o alegi tu, anti drag
si.. mai multe maine
August 18th, 2009 at 12:02 AM
@ antispam: am uitat sa-ti spun ca mie nu-mi plac zidurile
tocmai pt. ce simbolizeaza (blocaj! grrrr)
August 18th, 2009 at 12:18 AM
Eheeee…a venit antispamu’ din concediu cu forte proaspete si ne ia la tranta neuronu’ plictisit. Ce-ai ma tata cu el?
In prima faza nu stiam cine e Delia. Intre timp am aflat…vazut, citit, placut…felicitari si ei si tie! Un comentariu mai amplu cred ca o sa-tilas maine. Acum vin de la bere cu ‘osminelu ( cu C mut , ca si-asa ii plac lui mutii)
)
August 18th, 2009 at 6:36 AM
Scurt, si cu asta termin: da cariera ce-are?
Io, acuma, cred ca aia care zic ca nu e importanta ori au o situatie materiala care le permite sa spuna lejer asta (adica au deja o cariera simpaticuta-n spate sau li se profileaza una), ori sunt un fel de artisti neintelesi care-si justifica micile/imprastiatele rateuri din viata prin prisma chestiei asteia, ca prietenia si dragostea tin de foame (nu zic io ca nu tin, tin, da’ cred ca pana la un punct…si de la punctul ala incolo tot cu banii proveniti din cariera cumperi bere si mancare…)
August 18th, 2009 at 7:06 AM
Cosmitzule, eu sunt unu’ dintre aia care zic ca nu, cariera nu se numara printre cei mai semnificanti bolovani ai constructiei vietii (si situatie materiala, slava cuiva, sau ceva, ca n-am, nici nu-mi doresc; iar artist neinteles, fireste ca nu ma simt, ca poate stii si tu ca n-am nici vreun fel de talent).. acuma nu zic, ca poate fi, totusi, o situatie in care cariera sa-ti aduca implinire… daca de exemplu te-atrage sa gandesti si te faci om de stiinta si te-apuci de cercetari
(sau iti place sa-ti ajuti pe altii si te faci psihoterapeut… sau reparator de PC-uri 
)… cu berea si mancarea… las’, ca ne-ar ajunge si mai putin, nu ne trebe cariera ca sa ne acoperim neste necesitati de baza 
sunt curioasa ce raspuns iti va da dyers_eve
August 18th, 2009 at 7:21 AM
anti, stii ce? mie mi se pare ca asemanarea dintre viziunea ta si cea a “don’soarei Delia” (ca, ca io scriu totusi numele cu majuscula) consta in “viata ca o constructie” (si nici macar nu ma refer la constructivism, cu toate ca i s-ar potrivi)… in care difera insa tipul (rigiditatea) pieselor: pentru zid tu ai nevoie de caramzi, care pe langa faptul ca mai sunt si uniforme (liliii, cata monotonie, nu te-ai plictisi?
) necesita si puse numai intr-o singura forma, directie, etc (adica orice “abatare” de la structura bine-gandita initial poate duce candva la prabusirea casei)… ei, la un puzzle piesele nu numai ca variaza si ca forma, dar daca ma gandesc eu ca la sfarsit mai obtii chiar si un model viu-colorat, parca incepe sa se inchege cu viata intre ele 
plus ca, daca-o iei pe urmele Deliei, incepi sa le mai schimbi si intre ele, sa le mai intorci si pe dos sau cu susu’-n jos… si sa te uimesti cand vezi ca se potrivesc, totusi (chestiuni pe care cu neste caramizi nu prea le poti face)
sau sa inveti cum sa le vezi 
daca nu gasesti un colt… in puzzle il lasi, mergi mai departe si pui piesa pe care-o ai in mana unde se potriveste ea… si daca tot tii sa ramai fixat pe coltul ala unde (apararent) iti lipseste piesa/caramida: mhm, decupezi naiba eventual una din cele pe care le ai (ca poate da, la momentul ala se poate intampla sa nu fie chiar toate intinse pe masa… cu toate ca daca le vezi ca fiindu-ti propriile resurse, si deci le re-interpretezi sau poate doar constientizezi, ceea ce de fapt n-ar fi altceva decat “decupajul” la care ma refeream eu) atunci iara ii dau dreptate Deliei, ca da… ele sunt mereu intinse pe masa… ramane doar sa le vezi
August 18th, 2009 at 8:31 AM
uff, am de lucru acu’
doar ca unul din defectele mele e sa caut nod in papura 
)
@Delia Muresan
ti-am inteles ideile de cand am citit articolul. m-am mai intalnit cu ele partial sau integral, sub alte forme. partea cu “convinsul” nu a fost spusa la modul foarte strict, cand citesc ceva nu o fac ca sa fiu convins
raman la parerea mea ca piesele vin treptat in viata, nu ca intr-un puzzle. ce poti face totusi e sa extinzi linia de asteptare. legat de intrebarea ta… habar n-am cati, eu unul stiu ce-mi doresc, dar am vazut foarte multi care nu au nici cea mai mica idee. si prin idee ma refer la chestiuni concrete. gata, acu ma reped in ceilalti
@Gandacelul
si cat priveste interpretarea stricta, alta n-am (decat cand ma avantajeaza pe mine, sic)(too cynical for you? sorry)
ideea e urmatoarea: apropo de articol, incercam sa prezin perspectiva celor care raman totusi blocati in puzzle, si ofeream o explicatie, plauzibila, dupa parerea mea. apoi, nu sunt raut(z), sunt rau de-a dreptul, chiar daca nu vezi tu asta
zidurile nu inseamna blocaj. inseamna casa. siguranta. ah, ca au fost niste destepti care au despartit un popor pentru 50 de ani cu un zid, asta nu e vina mea, si nu schimba simbolistica zidului pentru mine
@Newsted
) si de care ma iau imediat
da tata, da. am venit, da nu de-asta scrisei aci de trezii blogosfera
ce te lauzi ca vii de la bere? trebuia sa vii cu berea, cum sunt convins ca a venit cosminelu’ (fara c mut
@Cosmin B.
)
)
bah, nu-mi place ca termini repede
n-are mah nimic cariera, nu observi ca ailalti au eliminat-o, si io doar le-am cantat in struna. n-am zis ca nu merita, ca nu e piatra de hotar (sau de colt)
si tu aci faci confuzia intre o cariera si un job(inteles ca mod de castigare a existentei). asta ca sa nu zici ca nu ma luai de tine
astept alte replici, ca sa am de lucru diseara
August 18th, 2009 at 8:58 AM
@antispam
asa ma, bine ca-l pusasi macar la punct cu diferenta dintre job si cariera (ca-mi dadui seama ca io uitai sa specific asta, da’ nici nu m-asteptam la altceva de la tine)
maa, cu mine esti cel mai rau… parca pe cat de mult ma amtionez io sa te vaz bun, pe atat te-nraiesti tu, sa-mi demonstrezi ca m-as insela. bine, s-ar putea chiar sa ajung si eu candva la o limita (nu stiu cum e, dar daca tu tii s-o descoperi… )
spune muuuulte, muulte… fara vreo legatura, fireste, cu istoria unei tari anume 
in ce priveste simbolistica zidului pt. tine… se trece in contul chestiilor alora “pshihoanalitice”
August 18th, 2009 at 9:11 AM
@Gandacelul
cum imi dai tu de lucru…
1. depinde cu ce zidesti (apropo de uniformitate)
2. astea sunt chestiuni de forma. nu stiam ca asa tre sa citesc articolul ala. credeam ca ne legam de chestii de fond
August 18th, 2009 at 9:49 AM
@Gandacelul
Nu stiu ce inseamna cariera. Daca e asa cum o vad eu ( sau cum am fost obisnuit de catre bravul stat roman ) cariera e aia pe care o faci ca sa traiesti de pe azi pe maine. Adica sa muncesti pe unde apuci , chiar daca ai studii superioare…le ia dracu’ in seama. Faptul ca acum a dat norocul peste mine nu se pune ( poate e o mica rasplata pentru anii de chin de pana acum, cand munceam pe cateva milioane mai mult de 12 ore pe zi, intr-un alt domeniu si pe o functie mult sub studiile si calificarile posedate ). Sa ma scuzati ca nu inteleg cariera asa cum zic unii ca ar trebui, dar eu asa am fost obisnuit.
Uneori artistii cara pianul pe scari ani in sir ca sa cante manelistii…
August 18th, 2009 at 10:11 AM
@Newsted
ei, News, fiecare cu intelegerile lui… eu nu impotriva “carierei” tale ma-ntorsesem
ci a aleia de dictionar (pune-l tu pe antispam sa-ti ofere definitia lexicologic corecta, ca le are cu asa ceva… s-ar putea doar s-o nemereasca in engleza, da’-n cazu’ de fata se poate chiar sa se suprapuna 100%, sau, ca tot le are si cu procentele mai bine, daca n-or fi posibile chiar toate, iti spune tot el mai exact si cat la suta_hope i’m not too cynical for you, anti)… eu impotriva ideii aleia de cariera eram
sunt perfect de acord cu ultima ta fraza
August 18th, 2009 at 10:25 AM
Damn, stiam io ca nu tre’ sa ma bag in discutii d-astea cu voi, ca nu mai ies
Cariera e aia care incepi de undeva, din punctul A, si te dezvolti profesional si ajungi in punctul Z. Si pe parcurs iti ofera satisfactie profesionala si bani de bericica si mancarica. Si-ti ofera satisfactie si te face fericit si mandru de tine si de realizarile tale.
Job e ala care iti da bani cat sa iti permiti ~ juma de luna sa bei o bere si, spre deosebire de cariera, te fute la cap si te-mbolnaveste de stress pentru ca faci jobul doar ca sa ai banii aia de-o bere, nu neaparat pentru ca ti-ar si placea.
Acuma, sor-mea, io vreau sa-mi dea cariera de mancare si dragostea&prietenia&shit sa ma “hraneasca spiritual”. Daca tu-mi zici altceva, cred ca ori tu faci confuzie intre job si cariera (crede-ma, nici io n-as mai lucra o data pentru Gazeta de Sud, ca sa am un banut, acolo), ori bravezi o lecusoara, ca-mi vine greu sa-mi inchipui pe cineva care-si doreste sa fie saracut dar cu prietenii alaturi
(sunt absolut convins ca o sa ma contrazici, dar tot n-o sa-ti doresc sa ai doar job-uri, toata viata, ca tin la tine 
)
Si gata (antispam, cand imi spui ca nu iti place ca termin repede nu ma faci sa ma simt bine
)
August 18th, 2009 at 10:36 AM
@Cosmin B.
acuma, frati-miu, sa-ti zic si io care-i ideea de cariera cu care nu sunt io de acord (a ta, sincer, mi-e simpateca, deci uluieste-te, NU te voi contrazice
)
aia in care in afara de… cum sa-i zic, ca nici serviciu, nici munca, deja parca nu mai prind… ei bine, in afara de cariera pentru viata ta alt rost nu mai exista! tot ce conteaza e profesiunea si pozitia pe care ti-o confera in societate, si fireste, indisolubil, BANUUUU’ (ca pana la urma, de ce s-o negam, banu’ ne confera pozitia sociala)… in care tu iti petreci ca. 60-70 ore pe saptamana la birou (presupun ca esti de acord cu mine, ca vorbind la modul asta despre cariera, nu pot fi orele alea decat la birou, ca pe santier ar fi o parlitura de job)… si daca se-ntampla sa ai fo zi libera in calindar, sa nu stii ce sa faci cu ea (crede-ma, exista carieristi dintr-astia!)
sper ca de data asta sa nu mai starnesc confuzii
August 18th, 2009 at 10:44 AM
@Cosmin B.
da vad ca nu terminasi, si o facusi mai incet, ceea ce e bine =))
bah, era o glumita
August 18th, 2009 at 10:45 AM
Pai din moment ce in enumerarea initiala erau 4 chestii, nu inteleg de ce considerasi cariera ca fiind ce descrisasi tu mai sus: normal e ca chestia aia sa nu iti mai lase timp de celelalte trei, deci se autoexcludea, lasand loc carierei pe care fiecare ar face bine sa o aiba.
De fapt, inteleg de ce facusi asa: ca sa te complici in discutii, cum iti place tie
August 18th, 2009 at 10:51 AM
asa ma, d-aia, vezi ca stii?
mai bine n-as fi putut s-o zic io de ce
August 18th, 2009 at 12:12 PM
Bai frate, ce va luarati de cariera asta… Eu exprimam un punct de vedere personal, si vad ca n-am facut bine ca n-am pus punctul pe I.
So: eu unul, daca as castiga la Loto 10 % dintr-un mare pot, sau as capata un sfert din Matusa Tamara sau ailanta matusa, a lu’ Nati Meir…
…daca adica as reusi sa asigur familiei un trai confortabil si-atat…
…astfel incat sa-mi pot consacra pretiosul meu timp alor mei, discutiilor cu prietenii (pe bloguri si terase), cartilor, filmelor si muzicii…
…asa ce mi-as baga picioarele in orice satisfactie profesionala, de numa’-numa’…
Asa stand lucrurile, strict personal, eu nu vad in “cariera” decat un surogat, o mica consolare pentru timpul in care trebuie sa fac ceva ca sa fiu platit. Trebuie sa muncesc pentru a-mi intretine familia, si imi e al naibii de indiferent cum ii zice jobului de unde vin banii. Chiar nu simt nevoia unor satisfactii profesionale (in afara celor financiare).
Evident, nu neg valoarea intrinseca a “carierei”. Spun doar ca nu e pentru mine…
August 18th, 2009 at 1:13 PM
Dintre cele 4,,mari pietre” care vin aliniate,vorba lui dyers_eve(dragostea, prietenia, familia şi cariera),doar primele 3 conteaza cu adevarat,al patrulea conteaza doar ca SUPORT pentru primele 3, cariera insemnand in principiu BANI.Or stiti si voi acel proverb care spune ca,,banii n-aduc fericirea”,dar el trebuie completat asa:,,banii n-aduc fericirea, dar o intretin acolo unde este”.
In fond, in ziua de azi, in care sentimentele curate intre oameni sunt din ce in ce mai rare, ele depind, intr-o societate din ce in ce mai materialista de ZEUL BAN(daca nu-s bani, atunci primele 3 sentimente DE MULTE ORI DISPAR).Asa ca sfatul meu este sa aveti grija si de SUPORTUL pentru primele 3,este tot atat de folositor precum cricul de la masina cand il folosesti sa faci pana la masina. 
August 18th, 2009 at 1:20 PM
as fi vrut sa ma abtin de la a mai scrie ceva… insa Criticul spune un adevar fenomenal: “banii… intretin fericirea, acolo unde este!” cati dintre cei la care ea oricum nu este n-o cauta iluzoriu in bani… si nici n-o vor gasi vreodata
eu una iti multumesc Cricule pt. raspunsul tau
August 18th, 2009 at 1:30 PM
Pe de alta parte, tot eu vin si spun:
pai daca as fi fost si eu regizor (ca nenea cu citatul), sau muzician (ca Newsted al’ real, nu ca asta de mosmondeste la un articol despre Metallica de mi s-a acrit asteptandu-l), sau folbalist (ca Hiero),
sa vezi atunci ce ditamai bolovanu’ era cariera aia…
Cre’ ca-mi faceam cotet numai din ea, fara alte caramizi…
August 18th, 2009 at 1:34 PM
@dyers_eve
: aci cica (ups, dacui o cicifonie) nu se tradeaza chestii din alea, din casa, de le aflam numai noi (bine, News e un dragut, poate nu se va supara)
hihi
da’ sa-ti spun un secret, ca tu esti mai nou
August 18th, 2009 at 1:37 PM
@gandacel:
Da’ nu tradai, frate, pe nimeni. Lu’ Newsted i se vede draftu’ la post pe blog.
August 18th, 2009 at 1:43 PM
nope, nu tradasi
ei, pe mine m-a cam certat odata cineva cand am spus ce vazusem eu in drafturi ca se pregatea un post (mi s-a reprosat atunci c-as distruge bucuria sau motivatia autorului respectiv, nici nu mai stiu exact… oleu, cu ce rautaturi imi incarc memoria, sa fiu scuzata, sper 
)
August 18th, 2009 at 1:49 PM
@Gandacelul
)
Pe tine te-am certat ca devenise un obicei
August 18th, 2009 at 5:17 PM
Da’ stiu ca voi comentati aici, nu gluma. Personal imi pare bine ca articolele Empower pornesc discutii.
August 18th, 2009 at 5:50 PM
@Ionut Ciurea
Pai …te asteptam mai des .