Acesta este un pamflet la adresa oamenilor din presa românească care se ploconesc în faţa mai-marilor din fotbalul românesc, va fi înţeleasă şi tratată ca atare. Orice asemănare cu persoane din realitate este pur întâmplătoare.

-

Acum câteva zile, să tot fi fost o lună, a avut loc într-un studio de televiziune o ceartă aprinsă între un prezentator de sport din România destul de cunoscut şi un omnipotent om de afaceri, patron al unei puternice echipe de fotbal din Liga I. La sfârşitul acestei discuţii aprinse, acest patron de echipă de primă ligă i-a spus omului din studio,,–Eşti un bou!” sau cam aşa ceva. Omul din studio nu i-a răspuns deloc, probabil cunoscând acea zicală care spune că ,,cel mai deştept cedează (întotdeauna)”.

-

Deşi s-a stăpânit cu greu să nu-i răspundă când se afla în studio, odată ieşit din emisie,s-a dus la producătorul emisiunii şi a început să se descarce. Pe prezentator îl chema C.Ş. A început să se descarce în faţa producătorului emisiunii, un om cu mult mai în vârstă şi cu mult mai mare experienţă într-ale jurnalismului şi muncii de televiziune decât el, zicând:

,,– Este intolerabil cât de multe îşi permite acest incult de G.B., numai să jignească şi să înjure ştie, altceva nu-i în stare să spună!”

Producătorul emisiunii se uită la el cu atenţie şi-i spuse:,,–Lasă, nu te enerva, asta e o nimica toată ce ţi s-a întâmplat ţie azi!”

Atât i-a trebuit prezentatorului să audă că ,,luă foc”: ,,–Cuuumm? Eu primesc asemenea lături de la un incult şi un imbecil şi dumneata spui că nu e nimic?” Atunci producătorul emisiunii îl luă deoparte şi-i zise:,,–Vrei să asculţi cu atenţie ceea ce-ţi voi spune eu acum, da sau nu?–Ascult, zise prezentatorul”. După aceste replici, dialogul începu să se-nfiripe, ca între doi oameni normali.

,,--Ai procedat bine că nu i-ai răspuns acestui oligofren şi incult care te-a atacat în termeni aşa duri şi mârşavi.

–Cred că da, deoarece ştiam de acel proverb care spune că ,,cel mai deştept cedează”, numai că tipul ăsta, dac-o să vadă că cedez mereu, o să spună că ,,cel mai prost cedează” şi asta nu-mi place deloc.

–Ascultă, nu e chiar aşa cum crezi tu! Ai auzit de La Fontaine?

– Fontaine fotbalistul, golgeterul de la C.M. Suedia 1958? Sigur că da, evident! Orice prezentator (comentator)sportiv trebuie să-l cunoască, dacă are cultură generală!

– Nu omule, nu despre acel Fontaine e vorba! Ăla era Just Fontaine, iar cel despre care-ţi vorbesc eu era La Fontaine, un fabulist francez, pricepi?

–Am înţeles, dar totuşi nu văd legătura între un fabulist şi munca noastră.

–Ai să înţelegi imediat. Acest fabulist a scris multe fabule de succes, printre care şi una care se numea, dacă-mi aduc eu bine aminte,,,Stejarul şi trestia”. Cică era un stejar şi o trestie. Stejarul se lăuda cu,,fizicul” lui trestiei, făcând mişto de ,,fizicul” ei şi spunând:,,–Uite ce mare şi frumos sunt eu, pe când tu eşti mică şi slabă!” Dar trestia, fără să-şi piardă cumpătul, spuse:,,–Este adevărat ceea ce ai spus, că sunt mică şi slabă, dar acest,,fizic” mă ajută să trec prin furtuni, ceea ce nuse va întâmpla cu tine, cât eşti tu de mare şi frumos! Uite, se apropie o furtună mare, mare de tot! Să vedem care dintre noi rezistă mai bine!” Nici nu termină trestia ce avea de spus că se şi dezlănţuiră stihiile naturii. Atât stejarul cât şi trestia au rezistat bine atât la început cât şi când furtuna era în toi, paradoxal stejarul a făcut eforturi mult mai mari decât trestia ca să reziste. Furtuna însă a continuat, iar stejarul cât era el de mândru şi frumos, a fost scos cu tot cu rădăcini din pământ, pe când trestia, aşa de mică şi slabă cum era, chiar dacă se apleca până la pământ, a rezistat pe tot timpul furtunii. Bănuiesc că-ţi dai seama de morala acestei fabule şi unde vreau eu să ajung, nu?

--Da, am înţeles perfect ce vrei să spui, vrei să devin, cu alte cuvinte, o,,trestie de presă”, o ,,trestie plângătoare” , asta vrei nu?

–Exact, ai ghicit, asta vreau să devii, o ,,trestie plângătoare”, căci ar fi spre binele tău, ţi-o spune un om care a fost,,trestie plângătoare” pe vremea lui Ceauşescu în presa românească de atunci şi care paradoxal, după Revoluţie, a devenit ,,stejar”.

–Adică să mă compromit eu în faţa acestor oameni, să creadă toţi că ling acolo unde alţii au scuipat?

–N-o lua nici chiar aşa de tragi-comic!Ştii ce azis ,,genialul”Hagi recent? Că el a făcut ca antrenor, în cariera sa, CONCESII, nu COMPROMISURI! Hahaha! El nu ştia că aceste lucruri au acelaşi înţeles,hahaha!Aşa că vei proceda şi tu la fel, vei face CONCESII, nu COMPROMISURI!

–Adică, mai la concret? Ce-ar trebui eu să fac, în acest caz?

–Uite ce! Când mai intră în direct pitecantropul ăla şi ,,sare calul” în exprimare, îl vei ameninţa că întrerupi discuţia, ca să-l calmezi. Dacă nu se potoleşte, chiar îti pui în practică ameninţarea! Dar asta după ce vei discuta, evident, cu patronul nostru!

–De ce doar după ce voi discuta cu bossul?

–Pentru că s-ar putea ca el să vadă lucrurile din punct de vedere comercial, mă-nţelegi şi dacă faci ce ţi-am spus fără acordul lui s-ar putea ca şi tu să zbori de aici, ai priceput? Persoana aia face rating la orice televiziune, deoarece românii se pare că sunt atraşi de prostia brută încarnată într-un om care o simbolizează, iar acel om chiar tipul acela este. Ţine minte ecuaţia asta din televiziune: rating+share =money, ai priceput? Multe din cele ce ţi-am spus eu acum se pare că nu le-ai învăţat la Facultatea aia de jurnalism pe care ai absolvit-o, nu-i aşa?

–Da, aşa-i, deci dumneavoastră-mi spuneţi să fiu o ,,trestie plângătoare”, dar care să nu înghită chiar totul, deci, ţinând cont de ratingul pe care-l face tipul ăsta să rabd cât pot, iar pe urmă să-i închid microfonul în nas! Dar dacă credibilitatea mea în acest caz va ajunge la 1-2%, cât marja de eroare a unui sondaj de opinie?

– Ei, şi ce-i cu asta? Vrei şi tu ca şi alţii să ai casă, maşină, bani, nu? Atunci trebuie să ,,înghiţi” anumite lucruri, înţelege odată! Ţi-o spune asta un om care a fost, aşa cum ţi-am spus o ,,trestie plângătoare” pe vremea lui Ceauşescu, în presa sportivă a acelor vremuri, aşa am supravieţuit şi eu ,,furtunii comuniste” de atunci, iar după am devenit un ,,stejar”, un ,,corifeu de presă”, deoarece aveam deja un nume, pricepi? Când era un succes mare sportiv, după ce-i lăudam pe performeri, mai strecuram şi noi nişte rânduri precum,,Aceste performanţe n-ar fi fost posibile fără sprijinul nemijlocit oferit de Partidul Comunist Român, în frunte cu secretarul său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu” şi alte asemenea lături!Voi însă, săracii de voi, aţi nimerit direct în plină,,furtună capitalistă” în presa sportivă din România, fiindcă n-aveţi încă un nume, trebuie întâi să deveniţi,,trestii plângătoare”, înainte de a deveni ,,stejari”, pricepi? În această societate în care BANUL DECIDE, nemaiexistând PRINCIPII şi VALORI, fiecare trebuie SĂ SUPRAVIEŢUIASCĂ pe baza PRINCIPIILOR şi VALORILOR LUI , ai priceput?

– Da, perfect. Deci eu în viitor va trebui să le fac acestor oameni concesii de acest fel, să mă adaptez la politicile comerciale care ţin de rating&share ale postului de televiziune în care lucrez, iar ulterior, pe măsură ce-mi voi face un nume în mass-media sportivă, să devin ,,stejar”, pentru a fi ulterior respectat de cei din branşă, nu-i aşa?

–Bravoo, perfect ,ai înţeles de minune! Aşa te vreau! Vei vedea cât de mult îţi vor folosi aceste sfaturi ale mele în cariera ta! zise producătorul emisiunii.

După această convorbire, prezentatorul plecă de la serviciu acasă. Pe drum, când se afla la volanul maşinii sale, se gândea:,,–În fond, pentru a avea o casă, bani, maşină, dacă e să suport un timp aceste măgării, o voi face.Treacă de la mine, doar sunt nişte simple CONCESII!” îşi zise el, ca să-şi liniştească conştiinţa.