Pentru ca in sfarsit am si eu o zi libera, si pentru ca am uitat de oboseala de cum am intrat in casa planuiesc sa rezolv cateva lucruri cu care am ramas in urma. Bineinteles ca nu pot face asta fara un pic de muzica, una care sa ma invioreze si mai mult. Asa ca… voi incepe cu Stratovarius
Parca ar fi saptamana Metallica…bag si eu, baga si colega. Pai sa bagam in continuare, ca si-asa am o criza de idei si o alta de personalitate ) .
Piesa urmatoare e de o alta factura decat aia de ieri seara. Venita dintr-un alt stil, alta tehnica, alta melodicitate, alt tip de subiect abordat, alte versuri, alta mancare de peste. Piesa lui Bob Segger e una nascuta clasica, e perfecta din toate punctele de vedere. Transpunerea ei in stilul Metallica e si ea magistrala. Pentru mine e cel mai bun cover al lor, intrand pe alt taram…si intra, nu gluma. Tocmai din cauza asta le vo pune pe amandoua…
De la un timp , de cand am descoperit o ghidusie pe YouTube stau cu castile pe urechi si sunetul la maximum. Exista anumite programele care iti pot separa sunetele de o anumita frecventa dintr-o inregistrare si apoi le redau separat. Adica dintr-o piesa muzicala de-a gata, se pot scoate doar anumite instrumente. Si uite asa ai varianta de studio, exact asa cum sunt inregistrate instrumentele, separat unul de celalalt. Bineinteles ca apoi pot fi suprapuse doua, trei instrumente, voci, etc. Iese o chestie interesanta…
Si cum eu sunt ‘al mai mare fan Metallica nu va pot prezenta decat ceva cu Il Genio Cliff Burton in prim-plan, omul care a revolutionat chitara bass in muzica rock, modul in care e abordat acest instrument. Asa a devenit chitara bass dintr-un instrument ce doar acompania simplu tobele si le dadea echilibru, intr-un instrument ce poate fi in prim-plan, ajungandu-se chiar la solo-uri de bass. Cititi mai mult
Ma batea de multa vreme gandul sa scriu un nou episod din seria “Familii celebre” (de fapt, am vreo trei in minte dar, ca magarul lui Buridan, nu-s hotarat cu care sa incep).
Acum, daca tot s-a dat dezlegare la videoclipuri si pentru…hmmm…neofiti, am zis sa va ofer si un trailer al unuia din episoadele viitoare. E, totodata, si un mod foarte placut de a-ti incepe ziua, nu?
Vocalistul de la Cargo, nu fotbalistul. Legatura de nume exista, fotbalistul fiind cel care a dat pseudonimul cantaretului. Si Kempes a fost mereu numele lui. Cel real e Ovidiu Ioncu , nascut la Arad si ajuns la Cargo imediat dupa revolutie, in locul lui Leo Iorga ( il stiti, a cantat pe la Compact o perioada, de fapt la formula bucuresteana a Compact ).
Tot hoinarind azi pe youtube, am ajuns la Cargo…mi-am adus aminte de anii trecuti, nostalgia asta mi-a dat idei…
In momentul asta Kempes se afla in Australia, unde a emigrat. Face munca unui necalificat, dar nu o sa insist pe viata lui persoanala, am sa ma limitez la perioada in care era “solistul de la Cargo”, pentru ca am multe amintiri frumoase legate de perioada aia. Cititi mai mult
Ma trezesc azi pe la 12.00, ca in fiecare duminica si, in timp ce imi beau cafeaua tare, ascult involuntar sonorul ProTV-ului ce se aude in fundal. Emisiunea cred ca era aia a lui Andi Moisescu. Invitati unu’ si unu’: Oreste, Traistariu si Sorana, fosta la Asia. Discutau ei despre vremurile apuse ale muzicii, radeau de perioada aia, de altii bineinteles, vorbeau pe un ton superior ce si-l confera un mare om in raport cu prostimea. Acum, daca Oreste e oarecum la un nivel cat de cat bun, ailalti doi mi se par doar nistre trepadusi. Adica tu, care ai cantat la un moment dat aia cu banana, ai facut playback-uri pe la nunti, Cititi mai mult
Am ramas in urma cu cititul cartii “Viata lui Pi” pentru ca m-am pregatit pentru Trooper, am fost la Trooper si acum imi revin dupa Trooper. ) Ma rog, nu trebuie neaparat sa-mi revin, a fost super! Nu a fost multa lume, nici nu ar fi incaput mai mult de 50-60 pers. Spectacolul a fost bun, iar pe ei ii admir pentru curajul de a face ceea ce le place, pentru munca depusa si pentru ca nu se lasa influentati de idei comerciale.
In schimb, ce mi-a placut mie cel mai mult a fost ca am avut sansa sa cunosc niste oameni extraordinari: de la basistul Trooper-Oscar (Ionut Radulescu), spaniolul de la masa, Ema- care e la liceu si joaca handbal, pana la domnul Emil, barmanul care seamana cu Gheorghe Dinica. Ce sa fac? Imi plac oamenii! Iar atunci cand emana energie pozitiva, ii iubesc!
Poate il stiti, poate nu. Mai putin conteaza. Mi-am amintit azi de el…il vazusesm odata pe youtube, cautand niste filmulete cu Dave Lombardo. Baiatul da clasa multor tobosari cu renume de pe la noi… si are doar 12 ani si o tehnica extraordinara…
Au comentat recent: