Dupa un somn de 12 ore, in sfarsit reusesc sa ma trezesc mai odihnit. In ultimul timp dorm pe mine , dar aseara am fost ajutat. Am adormit privind la meci si m-am trezit tocmai in dimineata asta, rupt de foame. Trec imediat si la masa, dar inainte de asta aflu ( si nu imi pot opri hohotele ) ca nationala lu’ Razvan a comis-o din nou. Adica asta , dupa ce a pregatit un an de zile meciul cu Albania ( o mare forta in fotbalul mondial ) a dat-o iar in bara. Pai de cat timp e nevoie sa ne arate putin fotbal? De 10 ani? Nici reporteritele repezite nu ar mai avea orgasm in timp ce-i ia interviu…

Bun…dupa cafea si 3 tigari legate, pregatesc in graba multe portii de tagliatelle pesto. In timpul asta eternul laptop al colegului de apartament promoveaza eterna Realitate TV, ca de obicei. Iar acolo sunt stiri , picanterii si parlamentari inutile. Dar din stirile alea aflu: Cititi mai mult

Din ciclul “Da-ne Doamne fotbal… sa ne radem!” , citam un mare clasic in viata ( si in concediu fortat ):

“Daca fotbalul de sala se numeste futsal, ce facem daca se oficializeaza fotbalul de curte?”

A grait MEME, citat de ProSport

Stiati deja ca cel mai mult ma distreaza cetitul comentariilor la articolele ziarelor de sport ( cica! ). Azi, o noua repriza de cetit, o noua repriza de uluiala.
E necesar sa dau cateva explicatii, in cazul in care exista doamne si domni respectabili, care inca nu au fost inoculati cu microbo-porcaria asta numita fotbal si pe deasupra mai ajung si pe screenshooters din gresala:

-ziarele de sport din Romania sunt doua la numar, ambele fiind de fapt niste cantatoare la urechile marelui Gigi si pupatoare in cur ale echipei …ce spun eu echipa?… galaxiei Steaua;

Cititi mai mult

Ieri. Dimineata banala, calduroasa, cu ceva treaba prin oras. Iesim in formatie completa, tot familionul, planuim sa schimbam niste bani, sa facem ceva cumparaturi, apoi back home. Verficam cursul euro-leu, intram in prima casa de schimb valutar. “Nu-i pot schimba, sunt prea murdari.” Mai sa rad, mai sa injur, ne uitam unul la celalalt (noi astia mari, ca Matei nu stia ce se intampla), ne uitam la bancnota, ni se pare curata… Mergem mai departe. A doua casa de schimb valutar, acelasi refuz: bani murdari! Iar iesim, iar ne uitam tampi unul la celalalt, cautam o banca. Gasim, intram, asteptam… asteptam… (cred ca atunci invata domnisoara sa faca tranzactiile, altfel nu-mi explic lentoarea ei) ma uit pe pereti, si vad deasupra ghiseului un anunt “Banca schimba bancnotele deteriorate contra unui comision din valoarea respectiva”. Aprobam amandoi, astia mari, ca e o idee buna, decat sa pierzi toata valoarea, tot e ceva… Inca asteptam, Matei nu mai are rabdare, ies cu el afara, ramane Dadi la ghiseu. Dupa ceva timp, muuuult, iese si el: ” Banii erau murdari, i-am spalat cu 15%, din 50 euro am pierdut 7 jumate”. Si dezbatem pe drumul spre casa ce inseamna murdari, ca nu aveau nici o pata, se vedeau perfect toate elementele, habar n-am! Cititi mai mult

Ma luai si eu cu pardalnicul de campionat si cu prea onorata pradaciune din Guentchea, si uitai sa va povestesc in episodul precedent despre alte nobile vlastare ale familiei in cauza. Din nefericire, despre doi dintre cei mai de seama urmasi ai sai, esuati pe taramuri britanice, nu avem decat marturii literare sau cinematografice.
Unul ar fi John Adams (evident, nu tot ala cu presedintele), un vajnic matelot englez care a luat parte la celebra revolta de pe Bounty (ship-ul, nu batonul de ciocolata). Desi nu s-a facut remarcat ca unul din capii rascoalei, a reusit performanta de a imprumuta numele sau
unui oras, si nu unuia oarecare, ci chiar unei capitale. Povestea se leaga cumva tot de Revolutia Franceza. Adica, respectiva revolta a avut loc in 1789, dar pe 28 aprilie, cu doar o luna si un pic inainte de “original” (cat de original, am vazut in episodul anterior). Nu lungesc vorba, pentru ca evenimentul s-a bucurat de cateva ecranizari catusi de putin nereusite (scuzati-mi engleza). Eu v-o recomand pe aia din 1984, “The Bounty”, cu Anthony Hopkins, Mel Gibson, Daniel Day-Lewis si Liam Neeson (ba inca si cu Laurence Olivier). [Daca puteti fi mai pretentiosi de-atat, n-aveti decat sa cautati voi ecranzarile cu Marlon Brando, cu Clark Gable sau cu Eroll Flynn].
Ideea e ca, pana la toata urma, omul in cauza (desi s-a ascuns multa vreme sub numele de Alexander Smith) a reusit sa dea numele sau celei mai mici capitale din lume, Adamstown. Well, se pare ca singura localitate a singurei insule locuite din arhipelagul Pitcairn are nu mai putin de 48 de locuitori, conexiune la internet si cablu, si cam atat (pentru restul, apelati si voi la Wiki).

Ar mai fi un anume Henry Adams, tot matelot (american), produs se pare 100 % al fictionalismului de la Hollywood. Pai altfel cum sa iti explici ca poti primi cadou o bancnota de un milion de lire, cu care sa poti sa faci tot ce iti trece prin cap timp de o luna, iar tu sa o dai inapoi? In fine, filmul se numeste “The Million Pound Note”, e aparut undeva in ’54, si in el il regasiti, daca va era dor, pe Gregory Peck.

Cititi mai mult

De mai mult timp am realizat ca ziarele  “de sport” de pe la noi sunt interesante dintr-un singur punct de vedere: comentariile aparute la variantele online ale articolelor. Nu pentru ca ar fi inflatie de calitate artistica…din contra, unii se incapataneaza sa arate azi ca idiotii de ieri erau oleaca mai inteligenti in comparatie cu ei. Abia astept ziua de maine, ca zau, astia m-au facut sa uit de dracii pe care mi i-au facut ai mei dragi jucatori la Buzau, chinuindu-se un meci intreg sa afle secretul lovirii mingii.

Acum, sa nu o mai dau dupa cires, uitati aici mostra de om, raspunzand arogant altui “cenusiu la minte”:

Cititi mai mult

Gata, trecut meci, terminat injuraturi, fumat la greu, calmat. Si plin de calm arunc ochii pe google, sa vad ce mai zic ziarele. Unele au impresia ca sunt serioase si trateaza subiete politice, altele sunt insa mai sugubete si prezinta dobitoci ( ce dor imi era de cuvantul asta !!! ), sa inteleaga tat prostu’… Uite si exemplele:

Preot bătut de soţie cu parul, internat la spital -Adevarul
Cica a venit acasa rupt de beat si nevasta-sa, satula de haimanaua bisericeasca s-a gandit sa-l invete ce inseamna cu adevarat “rupt”. Acum…nu e frumos sa razi de necazul omului, dar parca nu pot sa ma abtin cand vad cum primeste pedeapsa venita de sus, tocmai prin intermediul coastei lui Adam…coasta ce s-a ajutat de aracul romanesc.

Cititi mai mult

Asadar, de-acum parasim legenda si intram in istorie. Legenda ne lasase in pragul unui incredibil lant de gafe manageriale comise de Adam (nu l-a concediat pe Napoli si nici nu l-a adus pe Peseiro, dar totusi…). Dupa ce Omul a gasit de cuviinta sa se insoare cu secretara si sa importe mere stricate de la firmele controlate de Opozitie, presedintele de onoare al Edenului a (re)nationalizat firma si i-a trimis pe urmasii lui Adam intr-un fel de somaj tehnic (intre timp, planeta chiar a apucat sa se scufunde, dar se pare ca echipa a fost salvata de Noe-Sumudica, cel care a importat in arca sa o adevarata colonie de papagali brazilieni).

Istoria ne spune ca, in timp, adica vreme de milenii, capitalul social al familiei s-a faramitat intre diversii sai urmasi. Noi facem un mic salt (mic pentru om, dar mare pentru omenire), si picam undeva in secolul XVIII. Din cauza crizei, am achizitionat o busola ieftina (dar la pret de profi), asa ca aterizam la spartul secolului, undeva pe la 1790 si ceva, si nu in Europa, ci in Indiile Vestice. Dar tot raul spre bine, pentru ca in vremea aia, in batrana Europa, tata Kant abia trecuse de saptij’ de ani si incepea sa mazgaleasca la “Critica Ratiunii Pure”. Nimic interesant deci.

Cititi mai mult

“Recidivez din nou” (nu mai stiu unde/ la cine am auzit exprimarea asta, dar imi place la nebunie) cu o poveste din seria “familii celebre”. Daca v-a placut precedentul episod, cel cu familia Cooper, atunci o sa va rog sa aveti putintica rabdare si cu familia de azi, una mult mai cunoscuta si cu o istorie mai bogata.
Asadar si din pacate, stimati conationali, nu va fi vorba nici acum de o familie neaosa, intrucat nici una din familiile Columbeanu, Basescu, Prigoana, Paunescu, Tiriac, Covei samd nu ne-au confirmat participarea pana la inchiderea editiei. Ne multumim cu ce avem, si-i
bagam la inaintare tot pe americani.

Ilustrii reprezentanti ai acestei familii au fost de felul lor oameni foarte activi, implicand numele pe care-l purtau in diverse domenii: religie, istorie, politica, film, literatura, fotbal sau muzica. Vi-i voi prezenta azi pe cei mai cunoscuti dintre ei, cu rugamintea de a completa si voi lista, dupa puteri, chef sau inspiratie.
Un mic indiciu: probabil ati vazut acum ceva anisori, pe ProTV, filmul dedicat acestei familii, precedat de inconfundabila voce a lui Bebe Cotimanis: “un film inspirat din fapte reale”. Filmul se chema “The Addams Family” (cu Anjelina Jolie-Houston). In cele ce urmeaza, vom gasi “faptele reale” care au stat la baza povestii.
In viata de zi cu zi, familia a purtat mult mai banalul nume de Adams (single D, amintire a vremurilor cand inca omenirea nu descoperise decat focul, roata, pusca si cureaua lata, dar nu si Dolby Digital).
[Un grup de istorici mult mai bine documentati banuiesc ca, de fapt, "double D" este un omagiu adus celor de la ABBA; sau invers, lucrurile nu sunt inca foarte clare].

Cititi mai mult

“De ghei !”. Replica adminului e valabila si in cazul lor. Pentru ca sunt niste actori de telenovele, niste latino-loveri coborati din copacul reclamelor, pentru ca sunt niste falsi. S-au plans atat de mult in seara asta de jocul dur al olandezilor ( si a fost dur ), dar pe ei nu se vad cat de falsi  sunt, cat au simulat. Numai Iniesta a picat de cateva ori de zici ca l-a lovit trenul desi abia era atins. Deh, fizic de rama ramasa la soare…

Baietii astia, olandezii, au fost mai magari in seara asta, au dat zdravan la picioare dar si din picioare. Dar macar au fost corecti, au dat pe fata si au ramas pe loc. Nu au facut-o pe la spate ca gelatii ( ca deh…nu-s degeaba ghei ). Astia odata au incercat sa loveasca barbateste si au nimerit fix in outele unui portocaliu. Halal barbati!!!

Cititi mai mult