Incepusem un serial despre Metallica. Sau Letallica, asa cum ii alinta, plin de draci si spume, un amic public. A ramas neterminat si asa o sa ramana. Pentru ca ar fi urmat doar doua episoade importante: concertul cu Orchestra Filarmonica din San Francisco ( despre care e posibil sa spun ceva odata ) si plecarea lui Jason Newsted din trupa ( despre care nu o sa spun nimic ). Altceva vreau sa spun acum, tot legat de ei, mai ales ca stiu doua persoane interesate de subiect…
De pe la sfarsitul anilor ’90 am renuntat sa mai privesc concerte cu ei. Motive sunt multe: James da semne ca ar ramane fara voce, baietii au cam imbatranit si nu le mai sta bine cantand piese dure, formatia si-a pierdut oarecum identitatea si, din cauza unei schimbari fortate prea tare a rezultat un album execrabil ( de pe care, in opinia mea se poate diferentia o singura piesa ), concertele au devenit ceva de genul “ hai sa cantam si acolo , ca ne asteptau pe vremuri si nu ne-am dus; suntem bineveniti si acum!”. Cititi mai mult

Credeati ca o sa scapati de AC/DC? Nu se poate!!! )
AC/DC Live in Donnington-1991. Adica “acasa”, pentru ca ei, desi sunt un grup format in Australia, sunt de fapt britanici.
“Thunderstruck”-succesul acelor vremuri, in cea mai buna componenta AC/DC , cu Chris Slade la tobe si Brian Johnson la voce ( aici probabil o sa-mi iau si ceva injuraturi de la fanii lui Bon Scott ).  Angus Young face o remarcabila demonstratie de chitara ( jucand intr-o singura piesa doua partituri, imbinandu-le perfect ).
Public britanic…deci ambianta perfecta pentru rock. So…Let There Be Rock! Enjoy!

Cititi mai mult

Week-end, trezit tarziu, lene multa si o usoara durere de cap. Nici vremea nu ma ajuta deloc, ca ce-as mai trage eu cateva sute de poze cu copacii aia galbeni si rosii din parc!!!
Pun muzica…v-am obisnuit. ) Cover-uri, bineinteles . Doar ca de data asta chiar e ceva special. Din multe puncte de vedere:
1.In primul rand este vorba de Queen, una dintre marile formatii ale istoriei. Iar cand vorbim de ei , orice e special;
2.”Tribute to Freddie”-adica un concert in care ceilalti 3 membri ai trupei canta alaturi de alti mari artisti ai vremurilor;
3.Wembley…pai asta ar trebui sa fie eticheta unui concert exceptional. Wembley-ul nu a fost doar templul fotbalului, a fost si locul celor mai mari concerte din istorie. Acolo publicul a stiut mereu sa rivalizeze cu cei de pe scena. Ascultati reactia multimii si o sa intelegeti ce spun… Cititi mai mult

M-am laudat ca va spun niste povesti interesante legate de muzica. Dar pana sa ajung sa le transpun in scris, ca gandite sunt, iata ca se mai intampla una care le da clasa – vorb-aia – tuturor celorlalte. Asa ca o povestesc p-asta, ca sa ma laud cu valoarea mea

Aseara am fost la nunta unui coleg, la un restaurant cam de fite. A fost frumos, mancarica buna, aranjamente simpatice, lume nu prea multa.

Din vorba in vorba, ajung sa vorbesc cu colegii si despre muzica de se mai canta pe la nunti. Si vineri doar ce vorbisem cu un prieten despre Romeo Fantastik, “Regele la sex” Cititi mai mult

Din lipsa crasa de inspiratiune ma vad nevoit sa vorbesc iar despre muzica. Pana la urma nu e nimic rau, ascultam muzica buna, descoperim povestile unor cantece celebre, cantece ce au fost apoi preluate de catre alti artisti, in semn de apreciere pentru cel ce le-a compus.
De data asta, chiar daca vorbim despre cover-uri, voi insista pe varianta originala a piesei.Pentru ca, in ciuda versiunilor bune ale celor ce au preluat piesa, consider ca varianta initiala a fost cea mai buna.
“Turn the page”, cunoscuta ascultatorilor in ultimul timp “din cauza” celor de la Metallica, a fost cantata in premiera de catre artistul de rock clasic Bob Seger, in anul 1973. Povestea piesei, simpla si ea, ne spune despre viata mereu pe drumuri, intre concerte, din oras in oras. Dar poate fi si o poveste de viata, cu urcusurile si coborasurile sale. Cititi mai mult

Imi permit un interludiu pe blog, doar din cauza unui eveniment special. Pauza va continua dupa .

Azi s-a intamplat ceva ciudat. Ma gandeam de doua zile la un prieten, un fost coleg de liceu despre care nu stiam mare lucru. Nu mai vorbiseram de aproape 10 ani. Aflasem de la un prieten comun ca a ajuns in Anglia . Ajuns la birou de dimineata ( daca la 10.00 poate fi chiar atat “de dimineata” ) ma gandeam sa rascolesc internetul. Poate ii gasesc un profil pe Facebook, hi5, Netlog sau alte chestii d-astea. Citind mailurile gasesc o invitatie pe Facebook. De la cine era?… )

Si pentru ca in perioada liceului ascultam amandoi aceeasi muzica, purtam amandoi pleata ( intre timp el a ajuns chel ca un ou ) si ne mai imprumutam casetele unul altuia m-am gandit sa pun o piesa . O piesa buna, o piesa pe care o ascultam amandoi in acea perioada. Intelegeti voi ce vreti din ea!

Cititi mai mult

Dupa cum bine v-am amenintat spus, din cand in cand va voi mai prezenta cate un cantecel care, cred eu, merita prezentat… ca sa nu spun mai mult.

Pentru astazi am pregatit melodia artistului Sorinel Pustiu, “Sunt desteptu’”. In acest cantec, artistul – nu ma pot abtine de la a-l numi astfel – ne prezinta beneficiile faptului de a fi destept; altfel spus, ne indeamna sa mai punem mana pe cate o carte, ceva, din cand in cand, pentru a fi si noi destepti ca el. Acest lucru se realizeaza prin psihologie inversa, artistul lasand impresia ca vrea sa ne faca in ciuda si venind cu declaratii menite sa ne determine, de oftica, sa luam la puricat cea mai la indemana carte de Coelho. Cititi mai mult

Se pare ca m-am invatat prost si tot pun muzica pe blog. Da’ e muzica buna , macar atat apreciati!
Dimineata asta am ceva special pentru voi. O sa vedeti la lucru unul dintre cei mai mari chitaristi ai istoriei impreuna cu baietii lui…in concert, ca altfel nu se poate. Fara fite, fara prea mult distors…doar muzica. Asadar beti cafeaua impreuna cu Mark Knopfler si Dire Straits – Heavy Fuel, live in Nimes-1992.

Indiferent cat de tare o sa se enerveze adminul manelist ( se stie ca el e admin autentic, adica arogant…nu admin bun, ca mine ) , azi o sa pun o piesa buna pe blog. Ma obsedeaza de cateva zile si o ascult non-stop in casti, chiar si la birou, in timp ce muncesc.
Asadar…nea adminuuuu’ , inchide urechile! )

Tori Amos – Crucify

De mult vroiam sa va spun cate ceva despre o trupa care mi-a ramas in suflet inca de la prima piesa pe care am auzit-o. Eu am descoperit-o tarziu (in raport cu cronologia), acum multi ani, la o emisiune a lui Petre Magdin de pe TVR (” Buna searaaa, prieteni !”, aka IMN). Era ceva destul de atipic fata de metalele prezentate de obicei acolo [al caror fan inversunat de altfel eram (si inca mai sunt)], dar suna al naibii de bine. De putina vreme (cam 3 anisori sa fie de atunci) am reusit sa pun mana si urechea pe toata discografia lor. Iar in noaptea asta m-am apucat sa o “updatez”, dat fiind ca am aflat ca au mai scos ceva muzica in ultima vreme.

Blackmore’s Night e numele lor, si nu ma starniti sa va recomand vreo piesa, ca scot pe nerasuflate cel putin 30 de bucati, si dupa ce mai beau o bere, trecem la episodul 2.  Trupa e fondata de Richie Blackmore, ala de s-a indeletnicit de-a lungul vremii cu fondarea altor trupe ceva mai celebre, gen Deep Purple sau Rainbow. Cealalta jumatate a trupei e Candice Night , care in viata de zi cu zi e chiar sotia lui Richie.

Cititi mai mult