Cu ceva luni in urma ajunsesem sa cred ca  zapada abundenta este ceva natural pe toata perioada anului. La coborarea din creierii muntilor, dupa cinci luni am avut un mic soc vazand pomii infloriti, vazand colinele inverzite…era jumatatea lunii aprilie si eu inca ma chinuiam sa reinvat mersul pe suprafete solide.

Peisajul montan e superb, mai ales iarna. Dar vazut zi de zi intra in rutina si nu-l mai observi. Preferi sa te grabesti in camera , sa bei 3-4 beri ( Cosminele tata, nu te speria…erau d-alea de 250 ml ) si sa te culci. Urma o noua zi de munca. Uneori nu aveam somn si ma uitam ca prostu’ pe pereti ( aveam un televizor dar prindea doar programe de stiri…si ale dracului , toate erau in franceza ). Mai aveam din cand in cand si cate o idee geniala si priveam pe fereastra. Si stand eu asa, ca broasca la bariera, ce vedeam? Viscol nene, viscol ca in povesti…Si zapada cat cuprinde…

Cititi mai mult

Io-i obisnuisem prost pe ai mei. Si cand obisnuiesti olteanu’ prost…

Stiau baietii: ai ceva probleme, iei calculatoru’ in brate si il aduci la servici, ca ti-l face Cosmin. A fost vina mea, ca n-am stiut sa-i refuz de la inceput… dar parca si ei exagerau un pic: prea li se stricau des.

Si le placea lor sa mi le aduca, de cele mai multe ori, sambata. Ce se gandeau, daca nu e sefu’ lucreaza si baiatu’ asta mai linistit

Carevasazica, ajung si eu intr-o sambata dimineata la munca, odihnit, ca de obicei, dupa vineri seara. Intru in birou, vad ca ceva e in plus, zic ca mi se pare, ma duc sa-mi iau apa. Vad o colega ca vine zambind la mine, ma gandesc ca se uita stramb la cearcanele mele. Da’ nu, ea vine si-mi spune parola: “Cosmin, vezi ca-ti adusai si io calculatoru’ sa mi-l faci si mie, ca nu mai merge…”. Experimentat fiind, stiu si io ca intrebari de genu’ “Da ce-are de nu merge?” nu-si au rostu’ daca nu vrei sa te dai cu capu’ de ziduri cand auzi raspunsuri de genu’ “Pai nu-stiu, ca nu mai merge, vezi si tu ce poti sa-i faci sa mearga…”, zic “ooook” si trec mai departe. Cititi mai mult

De vreo 2 ani, lucrez la o firma, pe parte de IT.

Tot de vreo 2 ani, de cand a trebuit sa si invat cum e ala IT, am devenit pe jumatate autodidact, pe jumatate tester (adica in loc sa spun ca nu stiu ce fac, spun ca testez diverse variante) si mi-am descoperit si o jumatate norocoasa.

Am de-a face cu oameni care n-au (in mare) treaba cu IT-ul, asadar diverse probleme, diverse scenarii, unele de-a dreptul savuroase, demne de povestit (dar despre toate astea si multe altele, in episoadele viitoare).

Ca orice autodidact, adica persoana careia nu i-a placut cartea si a fost nevoita sa invete prin metoda grea, a trebuit sa dezvolt diverse scenarii de rezolvare a problemelor de la firma noastra sau – vorba celor din industrie – din mediul nostru de lucru. Cititi mai mult