Era ciudat. Era intuneric, se simtea un miros inecacios de fum, de tamaie, de lumanari obosite, topite. Liniste de mormant. Nu, inca nu de mormant, doar de casa funerara. Lume multa, femei imbrobodite, cu ochii rosii, cu batiste ude, barbati frangandu-si in maini caciulile. Asteptau ceva, habar n-am ce s-ar mai putea astepta in asemenea situatii, poate numai sa se termine totul; mortul e mort, viii sunt obositi. Sa se termine odata!

Nu vad un cosciug, dar sunt sigura de existenta lui, ca atunci cand visezi pe cineva, nu-i vezi fata dar stii sigur despre cine e vorba. Cititi mai mult

Nu am chef de scris, n-am chef nici de vorbit… In schimb, stau si intorc internetul asta cu fundul in sus, si nu mica mi-e supriza cand descopar ca nu sunt singura care umbla prin cimitire si citeste epitafurile. Am descoperit un site cu asa ceva, si ca sa nu va tulbur atentia, va las sa cititi singurei…

http://epitafuri.com/tematica/moarte