Iar mi-a facut avansuri o pacienta. De data asta e tinerica, are doar 78 de ani, ceea ce ma bucura, am inceput sa atrag si prospaturi. Credeam ca nu mai am scapare. Dumneaei are un comportament de nobil, i se spune La Baronne. Cred ca daca as avea minte m-as putea imbogati de pe urma ei.
.
Stiti, va tot povesteam de sportivii de aici. Sportivii amatori. Nu zic ca ar fi un lucru rau devreme ce toti fac cate 3-4 sporturi regulat, dar am impresia ca uneori exagereaza cu bicicleta.  Am vazut zilele trecute niste femei din spate si m-a apucat teama. Au niste picioare de rugbisti, mai nene. Muschi d-aia enervanti cand se afla pe corpul unei femei. Parca era echipa de gimnastica a RDG iesita la cumparaturi. Si spun asta  dupa ce le-am vazut si din parte opusa, respectiv perpendiculat pe planul anatomic frontal ( in termeni anatomici asta s-ar traduce ca plan sagital ). Cititi mai mult

Din seria “vorbe celebre-concurs de proverbe si zicatori”, vin cu una de Franta. Spusa raspicat de catre o venerabila doamna, frantuzoaica bineinteles si , pe deasupra si pacienta. Are cucoana asta un mod de gandi si un simt al umorului ce ma dau gata…spre deosebire de ceilalti francezi care se cred neam de cocosi in trei culori.  Zice azi venerabila: “Noi n-avem petrol, dar avem in schimb idei”. Analizati-o putin…

Pe de alta parte…dispar cateva zile, plec intr-o scurta vacanta, asa ca nu ma cautati. Unde?…exact acolo unde ziceam intr-un comentariu de la un alt post…fix in directia opusa Barcelonei. In niciun caz nu trebuie sa uit umbrela acasa. )

Asta e chiar antologica. Un fel de “S-a urcat scroafa-n copac”.Zau daca ma pot abtine din ras. Cand altii, prin alte parti se ocupa de crescut jucatori, de scolirea lor in ale fotbalului de la varste fragede, cand se ocupa de strategii de marketing, de conditii oferite suporterilor pentru a-i tine langa echipa, de construirea stadioanelor si a bazelor sportive, de formarea unei imagini ce place, atrage si vinde ( si nu ai sentimentul ca ai fost pacalit cand ai cumparat acea imagine )…ei bine, la mii de ani in urma al nostru cap luminat gasi solutia: zodiacul. Mai e ceva de zis?

A intrat Chiron în «pesti», e jale pentru dusmani

Cititi mai mult

Pentru cei ce au tangente mai putine cu domeniul, dar au mai ascultat ceva metal… si din astia s-au inspirat pretenii mei Metallisti.  Pe cat de dracoasa e varianta Metallica, pe atat de dulce e vocea astuia. Da’tre’sa recunosc ca baiatu’de la chitara zice bine.

Deci, eu am incercat sa va iau cu frumosul, dar voi nu si nu ! Adica nu va place Lita Ford, nu? Ma luati la micheteaux cu Volvo, cu Toyota, cu prostii… E, uite una care merge la fix:

Cititi mai mult

Dupa un somn de 12 ore, in sfarsit reusesc sa ma trezesc mai odihnit. In ultimul timp dorm pe mine , dar aseara am fost ajutat. Am adormit privind la meci si m-am trezit tocmai in dimineata asta, rupt de foame. Trec imediat si la masa, dar inainte de asta aflu ( si nu imi pot opri hohotele ) ca nationala lu’ Razvan a comis-o din nou. Adica asta , dupa ce a pregatit un an de zile meciul cu Albania ( o mare forta in fotbalul mondial ) a dat-o iar in bara. Pai de cat timp e nevoie sa ne arate putin fotbal? De 10 ani? Nici reporteritele repezite nu ar mai avea orgasm in timp ce-i ia interviu…

Bun…dupa cafea si 3 tigari legate, pregatesc in graba multe portii de tagliatelle pesto. In timpul asta eternul laptop al colegului de apartament promoveaza eterna Realitate TV, ca de obicei. Iar acolo sunt stiri , picanterii si parlamentari inutile. Dar din stirile alea aflu: Cititi mai mult

Stiati deja ca cel mai mult ma distreaza cetitul comentariilor la articolele ziarelor de sport ( cica! ). Azi, o noua repriza de cetit, o noua repriza de uluiala.
E necesar sa dau cateva explicatii, in cazul in care exista doamne si domni respectabili, care inca nu au fost inoculati cu microbo-porcaria asta numita fotbal si pe deasupra mai ajung si pe screenshooters din gresala:

-ziarele de sport din Romania sunt doua la numar, ambele fiind de fapt niste cantatoare la urechile marelui Gigi si pupatoare in cur ale echipei …ce spun eu echipa?… galaxiei Steaua;

Cititi mai mult

Petanque e jocul ala in care unii dau de nebuni cu bilele de pamant. Si mai e si sport natioal in Franta. Am mai spus eu cate ceva despre el. Cert e ca daca as juca vreodata petanque in maximum 5 minute aia ar fugi disperati din calea unui nebun, plin de spume, care arunca dupa ei cu bilele de otel…

De cand am ajuns aici, astia alta treaba nu au. Ies in Piata Mare a orasului , grupuri-grupuri si incep sa arunce la tinta. Regulile imi sunt neclare, mai usor as pricepe curlingul ( cred ca nici nu au, le inventeaza pe loc ). Cert e ca majoritatea arunca prima data o bila micuta, galbena, apoi arunca bilele astea mari, confectionate din otel si destul de grele. Cred eu in prostia mea, ca trebuie sa arunce cat mai aproape de “colorata”. Dupa ce arunca toti, unii de mai multe ori, altii o singura data ( cred ca tine de numarul de bile avute in proprietate ), se scoate ruleta si se masoara… Cititi mai mult

Asadar, de-acum parasim legenda si intram in istorie. Legenda ne lasase in pragul unui incredibil lant de gafe manageriale comise de Adam (nu l-a concediat pe Napoli si nici nu l-a adus pe Peseiro, dar totusi…). Dupa ce Omul a gasit de cuviinta sa se insoare cu secretara si sa importe mere stricate de la firmele controlate de Opozitie, presedintele de onoare al Edenului a (re)nationalizat firma si i-a trimis pe urmasii lui Adam intr-un fel de somaj tehnic (intre timp, planeta chiar a apucat sa se scufunde, dar se pare ca echipa a fost salvata de Noe-Sumudica, cel care a importat in arca sa o adevarata colonie de papagali brazilieni).

Istoria ne spune ca, in timp, adica vreme de milenii, capitalul social al familiei s-a faramitat intre diversii sai urmasi. Noi facem un mic salt (mic pentru om, dar mare pentru omenire), si picam undeva in secolul XVIII. Din cauza crizei, am achizitionat o busola ieftina (dar la pret de profi), asa ca aterizam la spartul secolului, undeva pe la 1790 si ceva, si nu in Europa, ci in Indiile Vestice. Dar tot raul spre bine, pentru ca in vremea aia, in batrana Europa, tata Kant abia trecuse de saptij’ de ani si incepea sa mazgaleasca la “Critica Ratiunii Pure”. Nimic interesant deci.

Cititi mai mult

“Recidivez din nou” (nu mai stiu unde/ la cine am auzit exprimarea asta, dar imi place la nebunie) cu o poveste din seria “familii celebre”. Daca v-a placut precedentul episod, cel cu familia Cooper, atunci o sa va rog sa aveti putintica rabdare si cu familia de azi, una mult mai cunoscuta si cu o istorie mai bogata.
Asadar si din pacate, stimati conationali, nu va fi vorba nici acum de o familie neaosa, intrucat nici una din familiile Columbeanu, Basescu, Prigoana, Paunescu, Tiriac, Covei samd nu ne-au confirmat participarea pana la inchiderea editiei. Ne multumim cu ce avem, si-i
bagam la inaintare tot pe americani.

Ilustrii reprezentanti ai acestei familii au fost de felul lor oameni foarte activi, implicand numele pe care-l purtau in diverse domenii: religie, istorie, politica, film, literatura, fotbal sau muzica. Vi-i voi prezenta azi pe cei mai cunoscuti dintre ei, cu rugamintea de a completa si voi lista, dupa puteri, chef sau inspiratie.
Un mic indiciu: probabil ati vazut acum ceva anisori, pe ProTV, filmul dedicat acestei familii, precedat de inconfundabila voce a lui Bebe Cotimanis: “un film inspirat din fapte reale”. Filmul se chema “The Addams Family” (cu Anjelina Jolie-Houston). In cele ce urmeaza, vom gasi “faptele reale” care au stat la baza povestii.
In viata de zi cu zi, familia a purtat mult mai banalul nume de Adams (single D, amintire a vremurilor cand inca omenirea nu descoperise decat focul, roata, pusca si cureaua lata, dar nu si Dolby Digital).
[Un grup de istorici mult mai bine documentati banuiesc ca, de fapt, "double D" este un omagiu adus celor de la ABBA; sau invers, lucrurile nu sunt inca foarte clare].

Cititi mai mult