Nu stiu altii cum sunt, dar mie mi-au placut mereu filmele cu vapoare (chiar si atunci cand in ele au jucat Sandra Bullock sau Steven Seagal). Mi-a placut “Toate panzele sus”, ba chiar si “Titanicul”. Nu la vremea lui, evident, din cauza isteriei feminine pe care o cauzase; din acelasi motiv nu mi-au placut nici Guns la vremea lor si, daca as fi trait pe vremea aia, bag mana-n foc ca i-as fi detestat si pe Beatles. Dar sa revenim la vapoarele noastre. Am fost in stare sa ma uit si la “Piratii din Caraibe”, din acelasi motiv (bine, plus Johnny Depp si Geoffrey Rush). Ca sa nu mai zic de “The Legend of 1900” al lui Tim Roth, pe care daca nu l-ati vazut, o iau ca pe o ofensa personala . Cititi mai mult

“Once upon a time” se pare ca filosofia si psihanaliza aveau cate ceva in comun. Unii mai vorbeau inca de “spirit”, ceilalti inca nu descoperisera “libidoul”. Asa ca se puteau intalni, inca, la o cafea si la o tigara, sa puna lumea la cale. Cel putin asa pare sa spuna filmul despre care vreau sa va vorbesc.

Din motive evidente, e dificil sa faci un film despre un filosof. Tipii astia lucreaza cu idei, cu scheme, categorii si alte nazbatii abstracte, incat e o adevarata blasfemie sa crezi ca-i poti domestici pe calea vizualului. De aia nici nu au incercat prea multi. De fapt, din cate stiu, “When Nietzsche Wept” e cam singura incercare coerenta de a face un film in care un filosof sa fie prezent ca personaj principal (nu unul secundar sau, mai rau, doar citat in treacat). Si mi se pare o incercare mai mult decat reusita, din mai multe motive.

Cititi mai mult

Bun, stiu ca ati vazut cu toti “Analyze this/ that”, filmele alea tari cu Crystal DeNiro, asa ca nu o sa vorbesc prea mult despre ele. [A propos totusi de Billy Crystal, aveam oricum o parere foarte buna despre el. Se pare ca si Johnny Depp are o parere foarte buna despre el, de vreme ce in ultimul film, "The Tourist", face tot ce poate ca sa ii semene. Ei bine, pe mine m-a convins: prefer originalul.]
Si pariez ca ati vazut si “Godfather” undoitrei (si-atat, ca nu-i Rocky sau Rambo). Asa ca nici lui n-o sa-i inchin prea multe vorbe (eventual un “Good point !” sau un “Keep up the good work!”, vorba unui ministru oltean de externe).
Asa ca hai sa va incant cu un film romanesc, un fel de remake “original” (ca si democratia noastra) dupa cele doua. Filmul este extrem de complex: are mai multe parti si este disponibil in doua variante. Aia comica se cheama “Nasul ne duce la psihiatru”, iar aia tragica: “Cosmar pe strada democratiei”. Cititi mai mult

Nu-i asa ca va era dor de un film de actiune 100 % ? Unul clasic, cu scenariu limpede, cu impuscaturi, batai si explozii, cu eroi pe masura, un film in care bunii sa fie buni si raii-rai ?
Evident ca va era dor, altfel nu-mi explic de unde atatia wrestleri, local kombativi, taietori de lemne si soferi de formula unu care au navalit in ultima vreme in blogul nostru.
Am cautat pentru voi si am gasit un film chiar bun, si destul de nou : The Expendables . (Ignorati, va rog, traducerea romaneasca: “Eroi de sacrificiu”; nu doar ca e cam pe langa ideea filmului, dar e si nitel redundanta. Pai ce dracu’ pot face eroii decat sa se sacrifice?)
Asadar, avem o reteta clasica: poveste simpla si distributie de exceptie. Cititi mai mult

Am vazut de curand un film-documentar interesant. Numele e scris in titlu. Regizat de Andrei Ujica, prezinta in aproximativ 3 ore imagini din arhiva TVR despre viata lui Nicole Ceausescu.

Filmul este alcatuit ca o autobiografie, ca niste amintiri pe care Nicole Ceausescu le-ar avea inaintea mortii. Nu lipsesc discursurile de la moartea lui Gheorghiu-Dej sau cel de condamnare a invaziei Cehoslovaciei – marele lui boom mediatico-politic, vizitele in China, Statele Unite sau fatidica vizita in Coreea de Nord, vizita lui Nixon la Bucuresti, cea a lui Ceausescu la Londra, vizitele de lucru pe “santierele patriei”, imagini de la aplicarea planului diabolic de transformare a Bucurestiului, cuvantarea din 21 decembrie 1989, imagini de la celebrul proces in care avocatul apararii se transforma in acuzator virulent. Cititi mai mult

Credeam ca am cam imbatranit, sau ca ma paste hibernarea, si mi-s simtamintele negative cam amortite.

Adica eu, care il admir pe taticul Nietzsche si pe Darth Vader, sa nu mai pot vedea decat partea luminoasa a Fortei, si in rest sa nu mai fiu capabil decat de vagi dispreturi si sarcasme la adresa personajelor negative din viata mea?

Sa ma fi corupt intr-atat Plesu cu cartea sa “Despre Ingeri” incat sa caut chiar si in cel mai uracios adversar ingerul din el?

Cititi mai mult

Mi-am inceput dimineata intr-un mod foarte vesel, exceptand faptul ca ceasul a tot sunat de la 5.30 pana la 6.30, cand am reusit sa renunt la confortul si caldurica din pat…  Ceva mai tarziu s-a trezit prichindelu’ , trebuia sa-l tin un pic ocupat  pentru ca nu rezolvasem eu toate treburile , asa ca…  “It’s show time!” ( adica ne trebe desene animate, mami).

Si uite asa am redescoperit “Bee Movie”, si mi-am adus aminte cat de mult mi-a placut, de fiecare data cand l-am vazut, de  vreo 4 ori pana acum.  Uite asa m-am iluminat, si mi-a trecut prin cap sa vad intreb:

Cititi mai mult

Uneori ni se pare ciudat ca actorii imbatranesc si mor, ni se pare ciudat ca si ei sunt oameni. Lasa insa in urma lor clipe de neuitat…

Azi, 10 noiembrie 2009, s-a stins din viata unul dintre cei mai mari actori romani ai tuturor timpurilor: Gheorghe Dinica. N-am sa spun prea multe despre domnnia sa…rolurile jucate vorbesc de la sine. Peste 60 de filme, peste 40 de roluri in piese de teatru, peste 30 de productii de televiziune, trei teatre mari ale tarii pe a caror scena  a activat, numeroase premii nationale si internationale, Doctor Honoris Causa al Universitatii de Arta Teatrala si Cinematografica-Bucuresti, 75 de ani de viata… Cititi mai mult

Am vazut azi un film. De mult voiam sa il vad, mai ales ca nu este un film nou, insa m-am luat cu altele si nu am avut timp. E vorba de documentarul realizat de Michael Moore -”Fahrenheit 9/11″. Anumite chestii le stiam. Nu mai sunt niste secrete. Nu e primul care spune ca razboiul trebuie cautat pentru ca aduce profit. Si nici primul care arata cat de usor pot fi manipulati oamenii. Vizionati “Hartia va fi albastra” si o sa vedeti mici asemanari! Si pana la urma nu trebuie sa  aveti aceleasi idei…
Cu multi ani in urma, in vremea razboiului din Irak de la inceputul anilor ’90 taica-meu imi spunea, fara ca eu sa inteleg ( aveam si o varsta destul de frageda ): “Uita-te la ce e in Irak! Stii cine i-a inarmat pe irakieni? Statele Unite…”. Ideea era prezentata simplu, usor de inteles. Si e logica pana la urma. Cititi mai mult

Unele piese sunt compuse parca sa fie cantate de toata lumea. Se nasc clasice si din timp in timp cineva le canta si ni le reamintesc.
“Summer Wine”-in varianta Ville Valo -solist HIM & Natalia Avelon – o frumoasa actrita de origine polona a fost reinregistrata pentru a fi inclusa pe coloana sonora a filmului Das wilde Leben ( 2007-regizor Achim Bornhak ). Drama incepe undeva in perioada hippie a sfarsitului de deceniu sapte in Munchen si prezinta viata uneia dintre figurile marcante ale acelei perioade in Germania: Uschi Obermaier ( Natalia Avelon ). Cititi mai mult