Ca stau intr-o zona superba si incarcata de istorie stiti deja. Mai trebuie sa va si povestesc despre ea. Asa ca…

Week-end mai lejer. Chiar daca a plouat cam mult in ultimul timp, ma hotarasc sa fac o vizita intr-un loc unde voiam sa ajung de mult timp: Uzes-Pont du Gard. Sunt sigur ca la un moment dat ati gasit , printre imaginile de desktop ale Vista-ei un peisaj colorat in care aparea un apeduct maiestuos. Ala e…Pont du Gard. Pana la el am insa de trecut pe la Uzes. Cititi mai mult

Catolicii sunt renumiti pentru severitatea lor, pentru judecata rapida si grea. Experienta mea cu Parintele Martin n-a fost deloc asa. El era foarte bland. Imi dadea ceai si biscuiti intr-un serviciu de ceai care stralucea si zornaia la fiecare miscare; ma trata ca pe un adult; si mi-a spus o poveste. Sau, deoarece crestinilor le plac literele mari, o Poveste.

Si ce poveste. Primul lucru care m-a atras a fost neincrederea. Ce? Omenirea pacatuieste si Fiul Omului plateste pretul pentru ei? Am incercat sa mi-l imaginez pe Tata spunandu-mi:

Cititi mai mult

Cat timp pasiunea ei este puternica, femeia iti spune ca, daca n-o inconjuri toata ziua cu atentii, risti s-o indepartezi prin dezobisnuinta. Cand pasiunea ei incepe sa scada, ea iti spune ca prin prezenta ta necontenita risti s-o indepartezi din cauza oboselii.

***

Cititi mai mult

Daca sunt rupt din plansa durere, daca ma cuprind in uitare cu totul nepasator, daca aman mereu intalnirea cu femeia ce ramane singura in palida oglinda-pleoapele adormite in lacrimi, daca-mi caut cerul intr-o piatra sub mari si noptile mele sunt aproape zile, daca de griji, de scarba, imi simt capul uneori desert cum e padurea de stejari toamna, daca ma incred in vis si sufletul meu il divinizez in taina, daca parastasul unchiului mereu il uit insa lucrez cum el lucra si tot mai multe vorbe rostite de el eu le spun astazi, daca nu ma las invins, daca-mi prelungesc viata cu o nadejde, este nesfarsirea primului daca, a faptului ca sunt rupt din plansa durere.

Ca sa pun capat emotiilor cititorilor acesti post, voi dezvalui de la inceput ca Menocchio a fost omorat. A primit 2 sentinte la o distanta de 15 ani, prima a permis eliberarea lui cu cateva conditii: sa abjure public ereziile sustinute, sa indeplineasca niste penitente de mantuire,  sa nu-si paraseasca niciodata satul si sa poarte “habitello”-un vesmant insemnat cu o cruce, pentra ca toti din jur sa stie cu ce fel de om au de-a face. Cea de-a doua l-a condamnat la moarte; avea 67 ani.

Dar nu aceste lucruri sunt atat de importante in carte, pentru ca nu e vorba despre  “Ultimele zile a unui condamnat la moarte”. A fost fascinant sa aflu perceptia unui morar despre lume, Dumnezeu, practici religioase, mai-marii bisericii, etc si de asemenea sa stiu ce anume l-a facut sa gandeasca altfel.

Cititi mai mult

Universul unui morar din secolul al XVI-lea

“Io, am zis ca, dupa cum gandesc si crez io, totu’ era un haos, adica pamantu’, aeru’, apa si focu’ erau amestecate impreuna, si din gramada asta, crescand asa, facutu-s-a ceva mare, asa cum se face branza in lapte, si din asta se facura niste viermi, si astia fost-au ingerii; si cea mai sfanta putere a voit ca astia sa fie Dumnezeu si ingerii; si in al numar de ingeri era si Dumnezeu, facut si el din acea gramada in acelasi timp, si a fost facut stapan cu patru capitani: Lucifer, Mihail, Gabriel si Rafael. Cititi mai mult

Mi-am inceput dimineata intr-un mod foarte vesel, exceptand faptul ca ceasul a tot sunat de la 5.30 pana la 6.30, cand am reusit sa renunt la confortul si caldurica din pat…  Ceva mai tarziu s-a trezit prichindelu’ , trebuia sa-l tin un pic ocupat  pentru ca nu rezolvasem eu toate treburile , asa ca…  “It’s show time!” ( adica ne trebe desene animate, mami).

Si uite asa am redescoperit “Bee Movie”, si mi-am adus aminte cat de mult mi-a placut, de fiecare data cand l-am vazut, de  vreo 4 ori pana acum.  Uite asa m-am iluminat, si mi-a trecut prin cap sa vad intreb:

Cititi mai mult

Cosminele, tata…ia
aminte la ce te-asteapta!

Mda…doar cateva ore. De ajuns sa-mi fac o mica parere despre ce inseamna Paris , parizieni si viata lor de zi cu zi. Nu m-a interesat sa vad Moulin Rouge, nu m-a interesat sa umblu prin magazinele snobilor. Cumparaturile reprezinta doar o necesitate pentru mine. M-a interesat sa vad o particica din arta si cultura Parisului, m-a interesat sa-i simt pulsul si, bineinteles m-a interesat sa-l fotografiez. Sa-l fotografiez mai mult ca orice…

Indiferent ca am stat doar o jumatate de zi acolo, Parisul a avut timp sa ma surprinda. Mai ales negativ, pentru ca la frumusete ma asteptam. Daca Lyonul m-a surprins in mod pozitiv, daca acolo mi-a placut tot ce am vazut, aici sunt multe lucruri neplacute. Agitatia nebuna, claxoanele, aroganta parizianului, astea toate contrasteaza cu arta si cultura, uneori si kitch, prezente la orice pas…Citisem undeva ca Parisul e in topul celor mai neprimitoare orase europene si inclin sa le dau dreptate. Cititi mai mult

E sloganul adoptat de administratia orasului, un joc de cuvinte, o anagrama inspirata, utilizand limba engleza, ceea ce arata o deschidere a lyonezilor catre lumea larga. Si este, Lyonul este un oras primitor, un oras in care un turist strain se simte binevenit si bine indrumat. Spre deosebire de Paris, doar un exemplu…

Am vizitat Lyonul de multe ori, ultima data cu o saptamana in urma. Mereu m-am simtit bine, ochiul si obiectivul foto mi-au fost incantate. E un oras ce imbina foarte bine vechiul cu noul, un oras extrem de agitat in timpul saptamanii, cand strazile ii sunt invadate de  masini, dar incredibil de liber in week-end, cand singurii ce par vii in oras sunt turistii. Cititi mai mult