22 noiembrie 2009
Desi eram destul de infricosat de un drum pe cont propriu Craiova-Montelimar ( acolo ma asteptau niste prieteni cu masina, pentru a merge la casa lor din Les Vans-Departamentul Ardeche ), cel mai greu episod a fost acela al ajungerii la Aeroportul Otopeni. Nefiind un bun cunoscator al imprejurimilor Bucurestiului, mi-am intrebat prietenii care ar fi cea mai buna varianta de drum. Mi s-a spus sa folosesc centura Capitalei. Neinspirati prietenii mei… Pe centura Bucurestiului nu exista niciun indicator catre cel mai mare si cel mai important aeroport al Romaniei. Stiu, suntem popor sarac, n-avem bani de indicatoare. Probabil tot lipsa banilor i-a facut pe cei pe care i-am intrebat sa ma indrume gresit( inclusiv un politst ). Asa se intampla cand ajungi in Bucuresti cu un DJ pe numarul de inmatriculare.Ajungi pe la Buftea, apoi te intorci orbecaind prin coclaurii denivelati, cu pretentie de sosea de centura. Mama ei de saracie!…
Odata ajuns acolo, formalitatile au fost simple. Nu era prima calatorie cu avionul, deci trebuia sa ma descurc usor. Mai grea a fost despartirea de cei care ma insotisera. Cititi mai mult

Uneori ni se pare ciudat ca actorii imbatranesc si mor, ni se pare ciudat ca si ei sunt oameni. Lasa insa in urma lor clipe de neuitat…

Azi, 10 noiembrie 2009, s-a stins din viata unul dintre cei mai mari actori romani ai tuturor timpurilor: Gheorghe Dinica. N-am sa spun prea multe despre domnnia sa…rolurile jucate vorbesc de la sine. Peste 60 de filme, peste 40 de roluri in piese de teatru, peste 30 de productii de televiziune, trei teatre mari ale tarii pe a caror scena  a activat, numeroase premii nationale si internationale, Doctor Honoris Causa al Universitatii de Arta Teatrala si Cinematografica-Bucuresti, 75 de ani de viata… Cititi mai mult

Am ajuns si la final. Iar cand termini ceva de obicei privesti in urma la ce-ai realizat. Iar eu privesc in urma si ma intristez, pentru ca sunt atatea locuri in Craiova despre care se poate vorbi dar nu exista informatii despre ele.Totul este lasat la o parte sau aruncat fix in calea modernismului care sub deviza “viata noua-deci buna” darama tot. Concluzia am tras-o si la inceputul serialului, o reiau si acum: ce nu a daramat timpul a demolat comunismul ( prin arma sa principala-nationalizarea ). Iar ce a scapat din calea comunismului a fost distrus de catre capitalism. Si este distrus in continuare.
Subiectul de azi este unul special…nici nu puteam opri altceva pentru epilog. Cel mai frumos loc al orasului, un parc unic in Romania…o oaza verde si umbroasa intr-un oras gri, sufocat de aglomeratie. Un loc inca nepatat.
Parcul Romanescu are o poveste interesanta. Cititi mai mult

Chiar daca nu frecventez foarte des bisericile nu pot sa nu le admir ca pe niste monumente arhitectonice. Si nu pot ocoli acest subiect atunci cand vorbesc despre Craiova veche. Doar cand ma gandesc ca in zona centrala a orasului exista 6 biserici ordoxe si doua catolice imi dau seama de importanta acestor lacase de cult in vechea Cetate a Banilor. O sa incerc o descriere pe scurt a celor mai importante biserici craiovene, tinand cont  de vechimea si importanta lor istorica.

Catedrala Mitropolitana Sf Dumitru. Asa cum stie orice craiovean, Sf Dumitru este protectorul spiritual al orasului Craiova. In fiecare an, in saptamana Sfantului Dumitru au loc zilele oficiale ale orasului-capitala a regiunii Oltenia.
Pe locul pe care se afla astazi Catedrala Sf Dumitru se spune ca au existat inca din cele mai vechi timpuri lacase de cult. Unele au fost ditruse de vreme si de fenemonele repetabile ale natiurii. Altele au fost incendiate de catre Cititi mai mult

Reluam calatoria imaginara inceputa ieri si nu putem ocoli o strada  cu o importanta vechime istorica si culturala: Strada A I Cuza. Dupa ce urcam pe Unirii, la doar cateva zeci de metri de Palatul Mihail, chiar pe coltul intersectiei se gaseste fostul Hotel Palace, o cladire construita la inceputul secolului XX sub indrumarea arhitectului Otto von Hasselman. De-a lungul timpului a fost hotel, sediu de banca , oficiu de turism , iar astazi este locatia Consiliului Local Craiova.
Imediat ce intram pe strada A I Cuza, vederea ne cade pe o cladire mare, situata pe partea dreapta: Prefectura Dolj, edificiu construit de arhitectul Giovanni Battista intre anii 1912-1913 ca sediu al Palatului Administrativ. In perioada comunista a gazduit Consiliul Popular Orasenesc. Lipit de Hotelul Palace se afla cinematograful Jean Negulescu, construit la mijlocul secolului al XIX-lea. Cititi mai mult

Dupa o pauza cam lunga in care am incercat sa adun cat mai mult material, revin cu un nou episod din serialul “Craiova Veche”. Iar episodul de azi va vorbi despre unul dintre locurile pe care cu tristete va spun ca nu am apucat sa le cunosc. Calea Unirii…vechea “Cale a Unirei”.

Daca vrei sa faci o plimbare la pas prin Craiova, daca vrei sa ajungi in cel mai frumos loc urban din Romania-Parcul Romanescu, e musai sa masori Calea Unirii. Ce a mai ramas din ea. O sa propun o calatorie imaginara pe aceasta strada care era mentionata drept cea mai importanta a Craiovei inca de la jumatatea secolului al XIX-lea… Cititi mai mult

Pentru ca tot a vorbit Adi ieri despre atelierul lui Contantin Brancusi de la Paris, mi-am amintit prin ce am trecut la ultima incercare de a vedea putinele opere din tara ale marelui sculptor.
Cu ceva timp in urma, profitand de o vizita prieteneasca de pe alte meleaguri, m-am gandit ce as putea sa-i arat in Craiova. Si gandul zboara invariabil la doua obiective: Muzeul de Arta ( Palatul Mihail ) si Parcul Romanescu. Incerc sa evit pe cat posibil fantana-minune. Avem destule chiciuri , nu e nevoie sa plusam…

Zis si facut…Parcul Romanescu…superb, ca de obicei. Poze multe, uimire, admiratie…si toate astea pe buna dreptate.
Ziua urmatoare era programat pentru vizitare Muzeul de Arta. Pentru cine nu stie, pe langa faptul ca aceasta cladire este in sine  o opera de arta, ea detine pe pereti cateva dintre comorile artei romanesti. Cititi mai mult

Bucurestiul de alta data, renumit pentru frumusetea lui moare. Identitatea acestui oras se pierde pe zi ce trece. Numit in trecut, pe buna dreptate “Micul Paris”, Bucurestiul a devenit un oras haotic in care stilurile arhitectonice sunt impletite cat se poate de prost. Cutremurlul din 1977 a avariat sau distrus multe cladiri vechi, edificii de cultura. In locul lor au aparut insa cladiri hidoase. Iar ce nu a ramas atunci in picioare a fost demolat din ratiuni politice. Am impresia ca acel cutremur a venit bine pentru ideile regimului comunist. “Omul nou” putea fi modelat dupa buna pricepere a conducatorilor. Dezradacinarea poporului roman a fost o opera bolnava, bine gandita insa. Asa se face ca un cartier intreg a fost demolat pentru a face loc constructiei megalomanice numita in prezent Palatul Parlamentului. Nici macar planul initial nu a fost respectat si s-a ajuns la imaginea unei cladiri urate cu aspect neterminat. Bulevardul “Victoria Socialismului” ( actuala Cale a Unirii ) a fost proiectat special pentru a fi cu cativa metri mai lung si mai lat decat Champs Elysee din Paris. Chiciul e insa la el acasa. Cititi mai mult

Pe strada Unirii la numarul 4, chiar in Piata Unirii ( cunoscuta altfel si ca Valea Vlaicii )- punctul zero al Craiovei, se gaseste o casa cu o arhitectura deosebita. In prezent adaposeteste sediul unei banci importante, insa in trecut a apartinut doctorului in drept Constantin Valimarescu. Cladirea a fost construita intre anii 1880-1884 dupa planurile arhitectului francez Albert Galleron, arhitect ce a mai proiectat si Palatul Atheneului Roman din Bucuresti. Beneficiind de amplasament, dar si de o gradina frumoasa si spatioasa in front, de privelistea pe care i-o ofera Biserica Catolica din vecinatate, Casa Valimarescu ramane una dintre cladirile repezentative ale Craiovei vechi.
Dupa anul 1948 aici a functionat ASCAR ( Asistenta Cardiacilor ), apoi a fost o perioada gazda colectiilor Muzeului de Arta. In perioada post-comunista Casa Valimarescu a fost retrocedata mostenitorilor si apoi vanduta unei firme italiene care a reastaurat-o. Vitraliile au fost refacute de catre cunoscutul artist plastic craiovean Silviu Barsanu care a mai restaurat vitraliile fostei case a familiei Romanescu ( astazi “Casa Universitarilor” ) si vitraliile Salii Pasilor Mici din cladirea Universitatii din Craiova.

Cititi mai mult

Voesc, conform si dorintei mult regretatului meu sot, ca in casele mele din acest oras, cu tot locul si dependintele lor din strada Cogalniceanu, Primaria Craiovei sã înfiinteze si intretine pentru totdeauna o biblioteca publica in etajul de jos, un muzeu cu o galerie de tablouri in etajul de sus al acestor case.
Dependitele acestor case vor servi pentru locuinta personalului in serviciul bibliotecei si muzeului.
Acest imobil nu va putea lua o alta destinatiune, Biblioteca si Muzeul se va intretine cu din venitul averei mele si averei soþului meu, conform testamentului sau.
~ Fragment din testamentul Aristiei Aman, nascuta Laceanu din 14 mai 1901 – Arhivele Olteniei, 1929 ~

Pe strada Mihail Kogalniceanu din Craiova, denumire care se pastreaza si in ziua de astazi si una dintre strazile importante ale Craiovei vechi, la actualul numar 9 se gasesc in aceeasi curte doua case impozante construite in secolul al XIX. Casele au apartinut familiei boieresti Grigorie Laceanu, tatal Aristiei ( Aretiei ) Laceanu. Mai tarziu aceasta se casatoreste cu Alexandru Aman, fratele artistului Theodor Aman  si devine Aristia Aman.
Dupa moartea celor doi, prin testament casele si averea lor este lasata Primariei Craiova care are obligatia de a infiinta fundatia numita “Alexandru si Aristia Aman”, fundatie care va prelua si administra bunurile acestora. Fundatia va fi inaungurata la 21 decembrie 1908 si administreaza biblioteca, pinacoteca si muzeul. Biblioteca a inceput sa functioneze cu un numar mic de volume, majoritatea fiind achizitionate de catre Alexandru Aman in perioada studiilor sale la Paris. Mai tarziu biblioteca se va imbogati prin importante donatii facute in special de catre Academia Romana. Cititi mai mult