Cosminele, tata…ia
aminte la ce te-asteapta!

Mda…doar cateva ore. De ajuns sa-mi fac o mica parere despre ce inseamna Paris , parizieni si viata lor de zi cu zi. Nu m-a interesat sa vad Moulin Rouge, nu m-a interesat sa umblu prin magazinele snobilor. Cumparaturile reprezinta doar o necesitate pentru mine. M-a interesat sa vad o particica din arta si cultura Parisului, m-a interesat sa-i simt pulsul si, bineinteles m-a interesat sa-l fotografiez. Sa-l fotografiez mai mult ca orice…

Indiferent ca am stat doar o jumatate de zi acolo, Parisul a avut timp sa ma surprinda. Mai ales negativ, pentru ca la frumusete ma asteptam. Daca Lyonul m-a surprins in mod pozitiv, daca acolo mi-a placut tot ce am vazut, aici sunt multe lucruri neplacute. Agitatia nebuna, claxoanele, aroganta parizianului, astea toate contrasteaza cu arta si cultura, uneori si kitch, prezente la orice pas…Citisem undeva ca Parisul e in topul celor mai neprimitoare orase europene si inclin sa le dau dreptate. Cititi mai mult

E sloganul adoptat de administratia orasului, un joc de cuvinte, o anagrama inspirata, utilizand limba engleza, ceea ce arata o deschidere a lyonezilor catre lumea larga. Si este, Lyonul este un oras primitor, un oras in care un turist strain se simte binevenit si bine indrumat. Spre deosebire de Paris, doar un exemplu…

Am vizitat Lyonul de multe ori, ultima data cu o saptamana in urma. Mereu m-am simtit bine, ochiul si obiectivul foto mi-au fost incantate. E un oras ce imbina foarte bine vechiul cu noul, un oras extrem de agitat in timpul saptamanii, cand strazile ii sunt invadate de  masini, dar incredibil de liber in week-end, cand singurii ce par vii in oras sunt turistii. Cititi mai mult

Buna dimineata si fie-va saptamana usoara !

In caz ca sunteti inca in concedii si vacante, si sunteti dezorientati pentru ca nu stiti cum ati putea sa va distrati intr-o zi de luni, va dau eu o lista de sugestii.
De pilda, ati putea sa puneti un disc cu Elvis (pentru cei mai rafinati, merge si un jazz cu Max Roach), sa deschideti o Coca – Cola (si sa mai lasati deoparte berile alea, macar lunea !), si sa vedeti un film clasic: “Pe aripile vantului”.
Asta asa, de dimineata, pentru ca dupa amiaza v-as sugera sa o rezervati activitatilor culturale. De pilda, ati putea da un search pe Google, spre a admira tablourile lui Pallady (mai putin Adrian Nastase, caruia nu-i ramane decat sa se uite pe pereti). Dupa care merge o lectura din “Caracterele” lui La Bruyere, completata cu ceva scrieri politice marca Virgil Ierunca. La desert, putina critica literara cu Ov. S. Crohmalniceanu.
Ca sa nu uitam nici de pasiunile lui Newsted, mai spre apus puteti merge sa fotografiati si soarele.
Daca e sa avem ghinion, putem sa ne asteptam la ceva probleme psihice sau, de ce nu, chiar la un cutremur de ala serios (scuipati repede-n san !).
Daca va intrebati ce-mi veni, cititi si voi.

P.S.: daca nu sunteti in concediu, ci la serviciu, in afara de obisnuita lehamite de luni, aveti mai sus o excelenta lista de motive pentru a va justifica apatia, dezinteresul, miserupismul si celelalte obisnuite forme de entuziasm.

Cititi mai mult

Am incercat sa citesc acest mic volum de povestiri acum vreo 2 saptamani, va jur ca am incercat! Am ajuns la jumatate chiar, dar mai mult nu pot, nici macar o fraza. Nu, nu este cartea de vina, e vina mea, e prea buna pentru mine! Ca o inculta si incapabila de rationamente complicate, nu pot citi o povestire intinsa pe 50 de pagini in care disparitia fetei, gasirea cadavrului ocupau 5 pagini, iar pe urmatoarele 20 autorul prezinta informatii “decisive despre aceasta intamplare trista”, provenite din importantele ziare ale vremii si locului. Si asa am citit eu cum sa razboiau “L’ Etoile”, “Le Commercial” si “Le Moniteur” , unii spuneau ca  fata in cauza a fost omorata inainte de fi aruncata in apa, altii invers, ceilalti au facut un eseu asupra scufundarii cadavrelor in apa, in ce conditii se produce acest lucru, cand se ridica la suprafata, de ce atunci si nu alta data, s.a.m.d. Daca as vrea intr-adevar sa inteleg ce scrie acolo, sa urmaresc firul, ar fi absolut necesar sa iau notite, si apoi sa stau sa ma minunez de unde a plecat si unde a ajuns. Aaaa, am uitat sa va spun ca asa sunt rezolvate primele doua cazuri din aceasta carte: numai citind articolele despre respectivele crime geniul criminalist dezvaluie fara greseala identitatea inculpatului (in prima poveste e vorba de o gorila, in a doua nu stiu… probabil voi citi ultimele paginii ca sa aflu).

22 noiembrie 2009
Desi eram destul de infricosat de un drum pe cont propriu Craiova-Montelimar ( acolo ma asteptau niste prieteni cu masina, pentru a merge la casa lor din Les Vans-Departamentul Ardeche ), cel mai greu episod a fost acela al ajungerii la Aeroportul Otopeni. Nefiind un bun cunoscator al imprejurimilor Bucurestiului, mi-am intrebat prietenii care ar fi cea mai buna varianta de drum. Mi s-a spus sa folosesc centura Capitalei. Neinspirati prietenii mei… Pe centura Bucurestiului nu exista niciun indicator catre cel mai mare si cel mai important aeroport al Romaniei. Stiu, suntem popor sarac, n-avem bani de indicatoare. Probabil tot lipsa banilor i-a facut pe cei pe care i-am intrebat sa ma indrume gresit( inclusiv un politst ). Asa se intampla cand ajungi in Bucuresti cu un DJ pe numarul de inmatriculare.Ajungi pe la Buftea, apoi te intorci orbecaind prin coclaurii denivelati, cu pretentie de sosea de centura. Mama ei de saracie!…
Odata ajuns acolo, formalitatile au fost simple. Nu era prima calatorie cu avionul, deci trebuia sa ma descurc usor. Mai grea a fost despartirea de cei care ma insotisera. Cititi mai mult

Uneori ni se pare ciudat ca actorii imbatranesc si mor, ni se pare ciudat ca si ei sunt oameni. Lasa insa in urma lor clipe de neuitat…

Azi, 10 noiembrie 2009, s-a stins din viata unul dintre cei mai mari actori romani ai tuturor timpurilor: Gheorghe Dinica. N-am sa spun prea multe despre domnnia sa…rolurile jucate vorbesc de la sine. Peste 60 de filme, peste 40 de roluri in piese de teatru, peste 30 de productii de televiziune, trei teatre mari ale tarii pe a caror scena  a activat, numeroase premii nationale si internationale, Doctor Honoris Causa al Universitatii de Arta Teatrala si Cinematografica-Bucuresti, 75 de ani de viata… Cititi mai mult

Am ajuns si la final. Iar cand termini ceva de obicei privesti in urma la ce-ai realizat. Iar eu privesc in urma si ma intristez, pentru ca sunt atatea locuri in Craiova despre care se poate vorbi dar nu exista informatii despre ele.Totul este lasat la o parte sau aruncat fix in calea modernismului care sub deviza “viata noua-deci buna” darama tot. Concluzia am tras-o si la inceputul serialului, o reiau si acum: ce nu a daramat timpul a demolat comunismul ( prin arma sa principala-nationalizarea ). Iar ce a scapat din calea comunismului a fost distrus de catre capitalism. Si este distrus in continuare.
Subiectul de azi este unul special…nici nu puteam opri altceva pentru epilog. Cel mai frumos loc al orasului, un parc unic in Romania…o oaza verde si umbroasa intr-un oras gri, sufocat de aglomeratie. Un loc inca nepatat.
Parcul Romanescu are o poveste interesanta. Cititi mai mult

Chiar daca nu frecventez foarte des bisericile nu pot sa nu le admir ca pe niste monumente arhitectonice. Si nu pot ocoli acest subiect atunci cand vorbesc despre Craiova veche. Doar cand ma gandesc ca in zona centrala a orasului exista 6 biserici ordoxe si doua catolice imi dau seama de importanta acestor lacase de cult in vechea Cetate a Banilor. O sa incerc o descriere pe scurt a celor mai importante biserici craiovene, tinand cont  de vechimea si importanta lor istorica.

Catedrala Mitropolitana Sf Dumitru. Asa cum stie orice craiovean, Sf Dumitru este protectorul spiritual al orasului Craiova. In fiecare an, in saptamana Sfantului Dumitru au loc zilele oficiale ale orasului-capitala a regiunii Oltenia.
Pe locul pe care se afla astazi Catedrala Sf Dumitru se spune ca au existat inca din cele mai vechi timpuri lacase de cult. Unele au fost ditruse de vreme si de fenemonele repetabile ale natiurii. Altele au fost incendiate de catre Cititi mai mult

Reluam calatoria imaginara inceputa ieri si nu putem ocoli o strada  cu o importanta vechime istorica si culturala: Strada A I Cuza. Dupa ce urcam pe Unirii, la doar cateva zeci de metri de Palatul Mihail, chiar pe coltul intersectiei se gaseste fostul Hotel Palace, o cladire construita la inceputul secolului XX sub indrumarea arhitectului Otto von Hasselman. De-a lungul timpului a fost hotel, sediu de banca , oficiu de turism , iar astazi este locatia Consiliului Local Craiova.
Imediat ce intram pe strada A I Cuza, vederea ne cade pe o cladire mare, situata pe partea dreapta: Prefectura Dolj, edificiu construit de arhitectul Giovanni Battista intre anii 1912-1913 ca sediu al Palatului Administrativ. In perioada comunista a gazduit Consiliul Popular Orasenesc. Lipit de Hotelul Palace se afla cinematograful Jean Negulescu, construit la mijlocul secolului al XIX-lea. Cititi mai mult