Spunea ca a venit sa ma vada si ca a facut doua ore pe drum, de dincolo de deal pana la marginea raului unde locuiesc. Spuneam ca venirea lui imi face mare placere (era un fel de ritual menit sa ne asigure legatura necesara intr-un tinut putin vizitat, ca al nostru si ma miram eu insumi de prudenta cu care ii vorbeam). Stiam ca vorbeste despre altceva, stia ca vorbesc despre altceva si jocul nostru incepuse sa ne plictiseasca. Daca si-ar fi gasit iubita acolo, la mine (ea insa plecase, nu stiu unde, nu stiu de ce) poate mi-ar fi spus: fericirea, aici si acum. Dar intre timp se inserase si el a tacut.

Pentru ca am/am avut ceva timp liber in seara asta, am zis sa termin de povestit care e treaba cu Cimitirul Buna-Vestire, dar pen’ca un piticot, nu dau nume, in ultima vreme imi fura cartile, nu am mai gasit-o pe sus-numita. Asa ca, mai asteptati o tara finalul romanului… In schimb, am gasit o carticica de Gellu Naum, nici nu stiam de existenta ei, din care va impartasesc un fragment.

Citatul urmator (e scurt, ca nu am dat in boala citatelor de 2 pagini) apartine lui Sadoveanu (“Noptile de Sanziene”).  Va provoc sa ghiciti la ce se refera. Indiciu suplimentar: K, Q, … , W,X, Y.

“Ai Barba, Cinstite Dascale.Esti Foarte Ghibaci. Hi! Iapa Jarchinoasa! Lupul Mananca Numai Oi. Padurea Rara Sta Si Tace, Unde Voinicelul Zace.”

Romanul pamflet, aparut in 1936, este alcatuit din trei parti. In prima parte, si cea despre voi vorbi in seara aceasta, este prezentat Gulica Unuianu, candidat la examenul de doctorat, pe care il da in speranta ca Ministrul sa ii ofere un post de cadru universitar. Arghezi este un maestru al cuvintelor (reprezinta pentru mine ceea ce reprezinta Eminescu pentru altii), el ofera  comparatii si expresii sarcastice sau ironice care impreuna construiesc diferite tablouri geniale care surprind portrete sau situatii reale.

Facem cunostinta cu Gulica, care, dupa cum spune autorul reprezinta o specie, si cu rectorul facultatii: Cititi mai mult

Kunt Hamsun, castigator al premiului Nobel pentru literatura in 1920, isi incepe cariera de scriitor cu romanul autobiografic “Foamea”. Personajul principal, un tanar scriitor fara posibilitati de a se intretine traieste de pe o zi pe alta numai datorita vointei divine, am putea spune. Doarme pe strazi, in padure, iar uneori ii vin idei aproape salvatoare:

Imi era ingrozitor de foame. Pe strada am gasit o schie de lemn si am inceput sa o mestec. Asta mi-a ajutat, Oare de ce nu ma gandisem  la asta mai demult?

Cititi mai mult

Catolicii sunt renumiti pentru severitatea lor, pentru judecata rapida si grea. Experienta mea cu Parintele Martin n-a fost deloc asa. El era foarte bland. Imi dadea ceai si biscuiti intr-un serviciu de ceai care stralucea si zornaia la fiecare miscare; ma trata ca pe un adult; si mi-a spus o poveste. Sau, deoarece crestinilor le plac literele mari, o Poveste.

Si ce poveste. Primul lucru care m-a atras a fost neincrederea. Ce? Omenirea pacatuieste si Fiul Omului plateste pretul pentru ei? Am incercat sa mi-l imaginez pe Tata spunandu-mi:

Cititi mai mult

Cat timp pasiunea ei este puternica, femeia iti spune ca, daca n-o inconjuri toata ziua cu atentii, risti s-o indepartezi prin dezobisnuinta. Cand pasiunea ei incepe sa scada, ea iti spune ca prin prezenta ta necontenita risti s-o indepartezi din cauza oboselii.

***

Cititi mai mult

Daca sunt rupt din plansa durere, daca ma cuprind in uitare cu totul nepasator, daca aman mereu intalnirea cu femeia ce ramane singura in palida oglinda-pleoapele adormite in lacrimi, daca-mi caut cerul intr-o piatra sub mari si noptile mele sunt aproape zile, daca de griji, de scarba, imi simt capul uneori desert cum e padurea de stejari toamna, daca ma incred in vis si sufletul meu il divinizez in taina, daca parastasul unchiului mereu il uit insa lucrez cum el lucra si tot mai multe vorbe rostite de el eu le spun astazi, daca nu ma las invins, daca-mi prelungesc viata cu o nadejde, este nesfarsirea primului daca, a faptului ca sunt rupt din plansa durere.

“Sunt prea singur pe lume şi totuşi nu-s singur destul,
ca timpul să-mi fie sfinţit.
Sunt prea ne-nsemnat pe lume şi totuşi nici mic nu-s destul
să pot fi în faţa ta
ca un lucru-nţelept, tăinuit.
Voinţa mea o vreau şi vreau pe-al faptei drum
să duc voinţa mea;

vreau în tăcute vremi, şovăitoare oarecum,
când se-apropie ceva,
să fiu între cei ce ştiu
sau singur să fiu.

Cititi mai mult

Blatul saptamanii vine din Ghencea. De ce blat? Pentru ca indiferent de rezultat , vor fi “cunoscatori” ( si din presa si comentatori de site-uri ) care sa-l arate cu degetul, eventual de pe o pozitie superioara muritorilor de rand. De sus tata, romaneste, ce mama dracu’?

Bun, mai sunt 20 de minute pana la meci si mie imi arde de prezis. Sa explic: Cititi mai mult

De ce? Pai cica trebuie sa fac un drum in Romania pentru o hartie banala. Un cazier juridic. Mi-l cer unii aici pentru a-mi da un act , act care la randul lui imi foloseste la semnarea unui nou contract, care si el, la randul lui , imi va folosi in curand la alte chestii pe care va trebui sa le fac. Pricepurati ceva? Nici eu. De fapt eu nu pricep nimic de cand am ajuns pe taramurile astea frumoase, in care bastinasii se nasc genii.

Incerc eu sa le explic alora ca e imposibil sa le aduc acum cazierul, pentru ca se elibereaza personal, sau, daca fac cerere prin ambasada, pe langa faptul ca trebuie sa ajung la Paris ( ajung mai repede in Romania ) dureaza cam trei luni ( stiti voi, v-am mai zis…tot ce vine in Franta e adus “a pied”, Cititi mai mult