Anywhere I  roam
Where I lay my head is home
Carved upon my stone
My body lies, but still I roam…

Cititi mai mult

Ieri…in drumul meu dinspre Romania spre Ardeche, trec si prin gara Part Dieu din Lyon. Pierd trenul doar pentru doua minutele, asa ca imi iau o cafea si ies cu ea afara, la o tigara, sa nu se plictiseasca singura. Cum stau eu acolo, vine la mine un baiat ce parea bine-crescut, imbracat cu destul bun-gust,  dar putin murdar. Nu ma pune asta prea mult pe ganduri, asa umbla toti pe aici…ii cunosti dupa miros…

Tinand un caine de mana, ma intreaba foarte respectuos daca am sa-i dau si lui cativa banuti. Luat putin prin surprindere , avand impresia ca nu am inteles bine , ii raspund mai mult sa nu fac o gafa:

Cititi mai mult

Intre doua crize de ras provocate de caii astora, de bulangeriile lipsite de unicul produs pe care il vand ( chiar, cum s-o numi propietarul unei bulangerii? ), de panica nationala cauzata de catre floconii buclucasi, mai am timp sa si vizitez zona. Si am multe de vizitat prin imprejurimi. Nu am vazut eu prea mult din Franta, dar din ce am vazut, cu siguranta pe primul loc se afla zonele din Ardeche. Si va spune asta un iubitor de munte inalt, nicidecum unul care poate fi incantat prea usor la vederea unor povarnisuri numite indulgent “munti”, asa cum e Masivul Central. Cititi mai mult

Ramaseseram la niste cumparaturi pe care trebuia sa le fac, pentru ca astia pe aici iti inchiriaza apartamentul gol-troaca, dotat doar cu WC , cada si doua chiuvete ( daca ai si ceva noroc ). Comisionul agentiei e platit tot de catre client si nu e deloc mic. Pana aici toate bune si frumoase. Stiam ca avem de facut niste cumparaturi, adica toata mobila. OK, am zis…le iau si imi raman mie. Fuga la Ales, unde e cel mai apropiat magazin de chestii casnice. Dupa ce m-au aburit tot felul de ciudate adormite ca de fapt mi-e imposibil sa cumpar ceva, am dat peste un baiat istet foc ( nu e niciun atac la adresa femeilor in general, asa s-a nimerit; eventual e un atac la adresa femeilor proaste care detin niste functii ce le depasesc capacitatile ). Zau ca-mi vine sa mi-l fac prieten pe baiatul asta, m-a descurcat in 10 minute cu tot ce trebuia cumparat. Facut comanda, asteptat o saptamana ( chiar daca produsele se aflau pe stoc ). Pai credeti ca e asa usor sa cumperi ceva de aici? Cititi mai mult

Bineinteles ca aici , in sudul Frantei, astia sunt convinsi ca ei sunt cei mai francezi dintre francezi. Cred ca e ceva legat de soare, care face sangele sa circule mai repede si sa-i faca sa se creada ‘ai mai buni, ‘ai mai frumosi, ‘ai mai destepti. Idei d-astea se intalnesc si pe la altii, inclusiv in estul continentului …
Si asa cum le sta bine sudistilor, le place sa vorbeasca mult, sa foloseasca in exces interjectii si figuri teatrale. Si tot ca unor sudisti veritabili, le place distractia si fug de munca asa cum fuge dracu’ de tamaie…
Au obiceiul sa se imbrace prost ( nimic nou ), sa gateasca execrabil ( nimic nou )si sa doarma pe strada. Nu intelegeti gresit, nu sunt saraci. Dorm mergand. Cititi mai mult

Sa incercam ceva, o comparatie…
Stiam ca e o mare diferenta intre sistemul sanitar francez si cel din Romania, diferenta existenta din toate punctele de vedere. O sa ziceti ca nu pot face asemenea comparatii, ca diferentele economice sunt mari intre Franta si Romania. Astea sunt blah-blah-uri in spatele carora ne place sa ne ascundem. Aveti impresia ca astia sunt alti oameni? Sunt la fel ca noi, au doua maini, doua picioare si un cap pe care il folosesc insa altfel, preferand sa nu “i-o coaca” aluia de langa el, ci sa-si faca treaba. Nu situatia financiara ii face sa fie oameni, pana la urma este vorba de a fi sau nu fiinta umana. E foarte simplu, iar bunul simt , dupa cum spuneam si alta data, este gratuit… Cititi mai mult

Cum stau eu in camera a buna , aia de primire a oaspetilor si ma uit prin imensul geam al usii la norii negriciosi ce se aduna desupa muntelui din fata ( invidiati-ma pentru imaginea asta ! ), observ ca iar imi abureste cineva geamul cu respiratia. Mai tineti minte cainele ala al vecinilor, ala pe care faceam eu experimente culinare? Ei bine, el imi abureste geamul. Sta si se uita ca prostu’ patruped la mine. Iar eu, ca prostu’ biped, stau la calculator in loc sa-mi iau aparatul foto si sa impusc niste peisaje… Cititi mai mult

Nota: Din nu stiu ce motiv, conexiunea la net imi joaca feste si , desi era publicat, textul de mai jos nu aparuse pe site. Asa ca va las sa-l cititi acum, cu intarziere.

28 noiembrie 2009
Ramaseseram la niste fructe portocalii si o priveliste nemaipomenita. Voi avea destul timp sa povestesc despre toate astea…Pentru moment nu pot accesa internetul foarte des, asa ca o sa dau semne de viata odata la cateva zile…
Intre timp am luat contact si cu mediul sanitar francez. Nu ma apuc sa fac comparatii pentru ca nu se pot face. Poate voi vorbi alta data despre acest subiect…Nu va spun mai multe nici despre acele fructe frumos colorate pentru simplu fapt ca nu am aflat inca daca sunt sau nu comestibile. Pe iubitorii de animale ii linistesc spunandu-le ca acel caine nu a mancat din ele, ceea ce m-a pus oarecum pe ganduri. E sanatos si plin de viata si se uita in fiecare zi prin usa de sticla catre mine… Cititi mai mult

22 noiembrie 2009
Desi eram destul de infricosat de un drum pe cont propriu Craiova-Montelimar ( acolo ma asteptau niste prieteni cu masina, pentru a merge la casa lor din Les Vans-Departamentul Ardeche ), cel mai greu episod a fost acela al ajungerii la Aeroportul Otopeni. Nefiind un bun cunoscator al imprejurimilor Bucurestiului, mi-am intrebat prietenii care ar fi cea mai buna varianta de drum. Mi s-a spus sa folosesc centura Capitalei. Neinspirati prietenii mei… Pe centura Bucurestiului nu exista niciun indicator catre cel mai mare si cel mai important aeroport al Romaniei. Stiu, suntem popor sarac, n-avem bani de indicatoare. Probabil tot lipsa banilor i-a facut pe cei pe care i-am intrebat sa ma indrume gresit( inclusiv un politst ). Asa se intampla cand ajungi in Bucuresti cu un DJ pe numarul de inmatriculare.Ajungi pe la Buftea, apoi te intorci orbecaind prin coclaurii denivelati, cu pretentie de sosea de centura. Mama ei de saracie!…
Odata ajuns acolo, formalitatile au fost simple. Nu era prima calatorie cu avionul, deci trebuia sa ma descurc usor. Mai grea a fost despartirea de cei care ma insotisera. Cititi mai mult

Era imposibil sa-mi amintesc intr-o singura seara toate faptele de vitejie ale bravilor urmasi ai vikingilor. N-am stat cu ei o seara sau doua. M-am bucurat de apropierea lor aproape cinci luni. Si m-am intors mai nesimtit decat ma stiam. De aici trag concluzia ca sunt o fire slaba, om lipsit de identitate ) …

Spuneam in episodul trecut ca au o problema cu spalatul. Probabil sconcsul , in preistorie traia prin nordul Europei dar la un moment dat s-a saturat si el de concurenta si vazand ca nu are sanse a traversat oceanul  sa-i impresioneze pe altii… Nu se spala ei, probabil au rau de mare sau pur si simplu teama de apa, iar de aici e normal sa rezulte altceva: logic, daca ei nu se spala, de ce si-ar spala hainele? Se deosebeau imediat dintre francezi ( si nici francezii nu sunt vreo natie prietena cu apa ) doar prin analizarea hainelor. Alea care aveau urme de namol sau pareau ca nu mai au culoarea initiala erau purtate de catre vikingi.  Multi aveau pe haine un dreptunghi rosu cu o cruce alba, cruce cu bratele inegale. Habar n-am ce inseamna asta dar probabil era un insemn al lor… ) Cititi mai mult