Ieri…orele 17.00. Dupa doua zile de condus singur cuc in masina, 4 tari parcurse si doar 3 ore de somn in pozitie “chitit ca un tricou”,  eram aproape de destinatie. Pana acolo prinsesem autostrazi aglomerate si mai putin aglomerate. In Italia de exemplu, aglomeratia era cea de zi cu zi…banuiesc ca nu exista o atustrada in Europa atat de aglomerata zi de zi , la orice ora. Se circula insa bine…deci eram in grafic. In Ungaria si Austria autotrada fusese libera. In Franta la fel… . Mai am de parcurs 100 km pana la destinatie dintre care 20 pe autostrada.
Acesti ultimi 20 de kilometri se parcurg pe Autostrada Soarelui, adica aia de vine de la Paris si merge in orasul Stelei de France, Marseille. Din comoditate prefer sa merg pe acolo decat sa iau drumul pe soseaua nationala paralelea cu ea. Intru si…fac 19 kilometri in mai bine de o jumatate de ora. Bag de seama ca uneori astia sunt mai romani ca romanii, iar eu mai prost ca toti… Cititi mai mult

Ma declar deplin satisfacut dupa festinul asta vizual. Da, e noul meu oras preferat. Daca Alsacia nu m-a lasat cu gura cascata, desi are niste coline frumos luminate de catre soarele serii, Strasbourg duce o batalie crancena cu Brugge in sufletul meu. Nu stiu pe care sa-l pun pe primul loc…

Vazut a pied e o combinatie deosebita de modern si vechi, o combinatie  cu mult stil. Nu are badaranismul Parisului, nici aroganta Lyon-ului, nici prostul gust al Nimes-ului. E un oras cochet, cu personalitate, are mandrie… Si e cu adevarat primitor in ceea ce priveste turistul venit sa-l admire. Cititi mai mult

Locuiesc destul de aproape de Nîmes. Prins cu altele inca nu il vizitasem. Asa ca ma urc in masina si putin peste o ora sunt deja in fata Arenelor romane…

Nîmes este un oras tipic sudului Frantei. Multa piatra in constructii, strazi inguste ( pavate tot cu piatra ), palmieri si maslini. Totusi agitatia e mare si, ca orice oras turistic e destul de murdar si neingrijit. Fiind insa un mic fan al culturii romane nu bag in seama restul. Sau macar incerc…

La coada la intrarea Arenelor… un grup de englezi e foarte contrariat ca nu poate intra cu cei doi dulai din dotare. La un metru si treizeci de centimetri e un afis cat Trafalgar Square prin care sunt anuntati eventualii amatori ca “Prietenii nostri, cainii nu sunt permisi pe arena”. Ni se dau biletele, englezii bombanesc si unul dintre ei ramane cu cainii in afara obiectivului. Unde daca nu in fata unei beri?… Chiar, o fi normal in lumea asta civilizata sa mirosi peste tot excrementele lor, in speta ale cainilor? Cititi mai mult

Ca stau intr-o zona superba si incarcata de istorie stiti deja. Mai trebuie sa va si povestesc despre ea. Asa ca…

Week-end mai lejer. Chiar daca a plouat cam mult in ultimul timp, ma hotarasc sa fac o vizita intr-un loc unde voiam sa ajung de mult timp: Uzes-Pont du Gard. Sunt sigur ca la un moment dat ati gasit , printre imaginile de desktop ale Vista-ei un peisaj colorat in care aparea un apeduct maiestuos. Ala e…Pont du Gard. Pana la el am insa de trecut pe la Uzes. Cititi mai mult

Prin ce scriu acum o sa par  “ala care a uitat de unde a plecat”. N-am uitat inca, dar nu pot accepta nesimtirea. Nu sunt snob, nu sunt arogant. Vreau doar sa fiu respectat. Si atata timp cat altii sunt in stare sa ma respecte mai mult ca aia pe care trebuie sa-i iubesc neconditionat, nu vad de ce nu m-as enerva, de ce nu as blestema si pana la urma de ce nu as uita de unde am plecat?
Revin acum cu detalii despre calatoria intre Franta si Romania, mai exact cu finalul ei. Pana acolo nu e nimic de povestit, totul a fost perfect, plictisitor de bine pus la punct. Slovenia e o tara superba, cel putin vazuta din mersul masinii. Cititi mai mult

M-am hotarat sa vad nationala lu’ Lucescu pe viu. Nu ca as fi eu mare fan, sau mare patriot. Nici ca in acceptiunea mea sportul ar avea vreo legatura cu patriotismul. Pur si simplu m-am hotarat. Motivul a fost curiozitatea de a vedea un meci pe un mare stadion al lumii, de a simti acea atmosfera. Inca de cand eram copil visam la un astfel de moment si acum s-a intamplat…

Asadar, cu o luna in urma imi luasem bilet la meci, bilet la tgv ( sunt vreo 700 km intre mine si Paris ), imi convinsesem si colegii de apartament, ba mai si stabilisem intalniri cu alti baieti care veneau la meci. Vine ziua de sambata si … Cititi mai mult

Cosminele, tata…ia
aminte la ce te-asteapta!

Mda…doar cateva ore. De ajuns sa-mi fac o mica parere despre ce inseamna Paris , parizieni si viata lor de zi cu zi. Nu m-a interesat sa vad Moulin Rouge, nu m-a interesat sa umblu prin magazinele snobilor. Cumparaturile reprezinta doar o necesitate pentru mine. M-a interesat sa vad o particica din arta si cultura Parisului, m-a interesat sa-i simt pulsul si, bineinteles m-a interesat sa-l fotografiez. Sa-l fotografiez mai mult ca orice…

Indiferent ca am stat doar o jumatate de zi acolo, Parisul a avut timp sa ma surprinda. Mai ales negativ, pentru ca la frumusete ma asteptam. Daca Lyonul m-a surprins in mod pozitiv, daca acolo mi-a placut tot ce am vazut, aici sunt multe lucruri neplacute. Agitatia nebuna, claxoanele, aroganta parizianului, astea toate contrasteaza cu arta si cultura, uneori si kitch, prezente la orice pas…Citisem undeva ca Parisul e in topul celor mai neprimitoare orase europene si inclin sa le dau dreptate. Cititi mai mult

E sloganul adoptat de administratia orasului, un joc de cuvinte, o anagrama inspirata, utilizand limba engleza, ceea ce arata o deschidere a lyonezilor catre lumea larga. Si este, Lyonul este un oras primitor, un oras in care un turist strain se simte binevenit si bine indrumat. Spre deosebire de Paris, doar un exemplu…

Am vizitat Lyonul de multe ori, ultima data cu o saptamana in urma. Mereu m-am simtit bine, ochiul si obiectivul foto mi-au fost incantate. E un oras ce imbina foarte bine vechiul cu noul, un oras extrem de agitat in timpul saptamanii, cand strazile ii sunt invadate de  masini, dar incredibil de liber in week-end, cand singurii ce par vii in oras sunt turistii. Cititi mai mult

Petanque e jocul ala in care unii dau de nebuni cu bilele de pamant. Si mai e si sport natioal in Franta. Am mai spus eu cate ceva despre el. Cert e ca daca as juca vreodata petanque in maximum 5 minute aia ar fugi disperati din calea unui nebun, plin de spume, care arunca dupa ei cu bilele de otel…

De cand am ajuns aici, astia alta treaba nu au. Ies in Piata Mare a orasului , grupuri-grupuri si incep sa arunce la tinta. Regulile imi sunt neclare, mai usor as pricepe curlingul ( cred ca nici nu au, le inventeaza pe loc ). Cert e ca majoritatea arunca prima data o bila micuta, galbena, apoi arunca bilele astea mari, confectionate din otel si destul de grele. Cred eu in prostia mea, ca trebuie sa arunce cat mai aproape de “colorata”. Dupa ce arunca toti, unii de mai multe ori, altii o singura data ( cred ca tine de numarul de bile avute in proprietate ), se scoate ruleta si se masoara… Cititi mai mult

Hai sa fiu bun cu tine azi, ca e ziua ta si esti tare frumoasa! Parca a meritat sa stau atarnat de o stanca doua ore pentru poza asta

Sa traiesti si sa fii sanatoasa! Si poate inveti si fotbal!