Imi da colega un link aseara. Link catre blogul unui scriitor. Recunosc ca nu citesc literatura, e nevoie de ceva IQ pentru asta, da’ ce-am vazut acolo m-a cracanat de ras. In fine, ghinionu’ nu e al meu…
Intamplarea asta mi-a adus insa aminte de altele. Cum omu’ e artist in ale slovelor, la fel si eu in ale pozaritului. Ba chiar cu mai putine ravagii facute in tabara sexului frumos.
Se facea ca eram la o expozitie, pe la care aveam si eu niste poze atarnate de pereti. Nu era ceva cu staif, era un vernisaj dedicat terminarii cursurilor de tehnica si arta fotografica. Oamenilor cica le placeau pozele mele. Printre ei si oameni cunoscuti in ale expozitiilor. Cititi mai mult
Dupa mult timp de asteptare, sunt propietarul unui Seat Ibiza, culoare de masina de femei. Masina ma incanta, nimic de zis, sunt foarte multumit de ea, dar prin cate am trecut pana am vazut-o in fata casei, numai eu stiu…si inca nu s-au terminat peripetiile…
Cu vreo luna in urma , avand ceva banuti in cont si mai imprumutand de pe la prieteni, incep sa-mi caut o masina. Ibiza imi placea de mult, mi se cam pusese pata pe ea. Asa ca intru pe site-urile specializate de pe aici in cautarea ei. Las la o parte faptul ca aici masinile costa o gramada de bani… Cititi mai mult
Dupa un somn de 12 ore, in sfarsit reusesc sa ma trezesc mai odihnit. In ultimul timp dorm pe mine , dar aseara am fost ajutat. Am adormit privind la meci si m-am trezit tocmai in dimineata asta, rupt de foame. Trec imediat si la masa, dar inainte de asta aflu ( si nu imi pot opri hohotele ) ca nationala lu’ Razvan a comis-o din nou. Adica asta , dupa ce a pregatit un an de zile meciul cu Albania ( o mare forta in fotbalul mondial ) a dat-o iar in bara. Pai de cat timp e nevoie sa ne arate putin fotbal? De 10 ani? Nici reporteritele repezite nu ar mai avea orgasm in timp ce-i ia interviu…
Bun…dupa cafea si 3 tigari legate, pregatesc in graba multe portii de tagliatelle pesto. In timpul asta eternul laptop al colegului de apartament promoveaza eterna Realitate TV, ca de obicei. Iar acolo sunt stiri , picanterii si parlamentari inutile. Dar din stirile alea aflu: Cititi mai mult
Na!…ca m-am luat cu piturci si ai cai verzi pe garduri vii uscate si am uitat semnificatia zilei de ieri. Ce sentiment inaltator! Parca incepe sa se semene din nou Romania de azi cu aia de ieri…
Ma luai si eu cu pardalnicul de campionat si cu prea onorata pradaciune din Guentchea, si uitai sa va povestesc in episodul precedent despre alte nobile vlastare ale familiei in cauza. Din nefericire, despre doi dintre cei mai de seama urmasi ai sai, esuati pe taramuri britanice, nu avem decat marturii literare sau cinematografice.
Unul ar fi John Adams (evident, nu tot ala cu presedintele), un vajnic matelot englez care a luat parte la celebra revolta de pe Bounty (ship-ul, nu batonul de ciocolata). Desi nu s-a facut remarcat ca unul din capii rascoalei, a reusit performanta de a imprumuta numele sau
unui oras, si nu unuia oarecare, ci chiar unei capitale. Povestea se leaga cumva tot de Revolutia Franceza. Adica, respectiva revolta a avut loc in 1789, dar pe 28 aprilie, cu doar o luna si un pic inainte de “original” (cat de original, am vazut in episodul anterior). Nu lungesc vorba, pentru ca evenimentul s-a bucurat de cateva ecranizari catusi de putin nereusite (scuzati-mi engleza). Eu v-o recomand pe aia din 1984, “The Bounty”, cu Anthony Hopkins, Mel Gibson, Daniel Day-Lewis si Liam Neeson (ba inca si cu Laurence Olivier). [Daca puteti fi mai pretentiosi de-atat, n-aveti decat sa cautati voi ecranzarile cu Marlon Brando, cu Clark Gable sau cu Eroll Flynn].
Ideea e ca, pana la toata urma, omul in cauza (desi s-a ascuns multa vreme sub numele de Alexander Smith) a reusit sa dea numele sau celei mai mici capitale din lume, Adamstown. Well, se pare ca singura localitate a singurei insule locuite din arhipelagul Pitcairn are nu mai putin de 48 de locuitori, conexiune la internet si cablu, si cam atat (pentru restul, apelati si voi la Wiki).
Ar mai fi un anume Henry Adams, tot matelot (american), produs se pare 100 % al fictionalismului de la Hollywood. Pai altfel cum sa iti explici ca poti primi cadou o bancnota de un milion de lire, cu care sa poti sa faci tot ce iti trece prin cap timp de o luna, iar tu sa o dai inapoi? In fine, filmul se numeste “The Million Pound Note”, e aparut undeva in ’54, si in el il regasiti, daca va era dor, pe Gregory Peck.
De mai mult timp am realizat ca ziarele “de sport” de pe la noi sunt interesante dintr-un singur punct de vedere: comentariile aparute la variantele online ale articolelor. Nu pentru ca ar fi inflatie de calitate artistica…din contra, unii se incapataneaza sa arate azi ca idiotii de ieri erau oleaca mai inteligenti in comparatie cu ei. Abia astept ziua de maine, ca zau, astia m-au facut sa uit de dracii pe care mi i-au facut ai mei dragi jucatori la Buzau, chinuindu-se un meci intreg sa afle secretul lovirii mingii.
Acum, sa nu o mai dau dupa cires, uitati aici mostra de om, raspunzand arogant altui “cenusiu la minte”:
Gata, trecut meci, terminat injuraturi, fumat la greu, calmat. Si plin de calm arunc ochii pe google, sa vad ce mai zic ziarele. Unele au impresia ca sunt serioase si trateaza subiete politice, altele sunt insa mai sugubete si prezinta dobitoci ( ce dor imi era de cuvantul asta !!! ), sa inteleaga tat prostu’… Uite si exemplele:
Preot bătut de soţie cu parul, internat la spital -Adevarul
Cica a venit acasa rupt de beat si nevasta-sa, satula de haimanaua bisericeasca s-a gandit sa-l invete ce inseamna cu adevarat “rupt”. Acum…nu e frumos sa razi de necazul omului, dar parca nu pot sa ma abtin cand vad cum primeste pedeapsa venita de sus, tocmai prin intermediul coastei lui Adam…coasta ce s-a ajutat de aracul romanesc.
“Recidivez din nou” (nu mai stiu unde/ la cine am auzit exprimarea asta, dar imi place la nebunie) cu o poveste din seria “familii celebre”. Daca v-a placut precedentul episod, cel cu familia Cooper, atunci o sa va rog sa aveti putintica rabdare si cu familia de azi, una mult mai cunoscuta si cu o istorie mai bogata.
Asadar si din pacate, stimati conationali, nu va fi vorba nici acum de o familie neaosa, intrucat nici una din familiile Columbeanu, Basescu, Prigoana, Paunescu, Tiriac, Covei samd nu ne-au confirmat participarea pana la inchiderea editiei. Ne multumim cu ce avem, si-i
bagam la inaintare tot pe americani.
Ilustrii reprezentanti ai acestei familii au fost de felul lor oameni foarte activi, implicand numele pe care-l purtau in diverse domenii: religie, istorie, politica, film, literatura, fotbal sau muzica. Vi-i voi prezenta azi pe cei mai cunoscuti dintre ei, cu rugamintea de a completa si voi lista, dupa puteri, chef sau inspiratie.
Un mic indiciu: probabil ati vazut acum ceva anisori, pe ProTV, filmul dedicat acestei familii, precedat de inconfundabila voce a lui Bebe Cotimanis: “un film inspirat din fapte reale”. Filmul se chema “The Addams Family” (cu Anjelina Jolie-Houston). In cele ce urmeaza, vom gasi “faptele reale” care au stat la baza povestii.
In viata de zi cu zi, familia a purtat mult mai banalul nume de Adams (single D, amintire a vremurilor cand inca omenirea nu descoperise decat focul, roata, pusca si cureaua lata, dar nu si Dolby Digital).
[Un grup de istorici mult mai bine documentati banuiesc ca, de fapt, "double D" este un omagiu adus celor de la ABBA; sau invers, lucrurile nu sunt inca foarte clare].
Au comentat recent: