Din ciclul “Da-ne Doamne fotbal… sa ne radem!” , citam un mare clasic in viata ( si in concediu fortat ):
“Daca fotbalul de sala se numeste futsal, ce facem daca se oficializeaza fotbalul de curte?”
A grait MEME, citat de ProSport
Na!…ca m-am luat cu piturci si ai cai verzi pe garduri vii uscate si am uitat semnificatia zilei de ieri. Ce sentiment inaltator! Parca incepe sa se semene din nou Romania de azi cu aia de ieri…
Ma luai si eu cu pardalnicul de campionat si cu prea onorata pradaciune din Guentchea, si uitai sa va povestesc in episodul precedent despre alte nobile vlastare ale familiei in cauza. Din nefericire, despre doi dintre cei mai de seama urmasi ai sai, esuati pe taramuri britanice, nu avem decat marturii literare sau cinematografice.
Unul ar fi John Adams (evident, nu tot ala cu presedintele), un vajnic matelot englez care a luat parte la celebra revolta de pe Bounty (ship-ul, nu batonul de ciocolata). Desi nu s-a facut remarcat ca unul din capii rascoalei, a reusit performanta de a imprumuta numele sau
unui oras, si nu unuia oarecare, ci chiar unei capitale. Povestea se leaga cumva tot de Revolutia Franceza. Adica, respectiva revolta a avut loc in 1789, dar pe 28 aprilie, cu doar o luna si un pic inainte de “original” (cat de original, am vazut in episodul anterior). Nu lungesc vorba, pentru ca evenimentul s-a bucurat de cateva ecranizari catusi de putin nereusite (scuzati-mi engleza). Eu v-o recomand pe aia din 1984, “The Bounty”, cu Anthony Hopkins, Mel Gibson, Daniel Day-Lewis si Liam Neeson (ba inca si cu Laurence Olivier). [Daca puteti fi mai pretentiosi de-atat, n-aveti decat sa cautati voi ecranzarile cu Marlon Brando, cu Clark Gable sau cu Eroll Flynn].
Ideea e ca, pana la toata urma, omul in cauza (desi s-a ascuns multa vreme sub numele de Alexander Smith) a reusit sa dea numele sau celei mai mici capitale din lume, Adamstown. Well, se pare ca singura localitate a singurei insule locuite din arhipelagul Pitcairn are nu mai putin de 48 de locuitori, conexiune la internet si cablu, si cam atat (pentru restul, apelati si voi la Wiki).
Ar mai fi un anume Henry Adams, tot matelot (american), produs se pare 100 % al fictionalismului de la Hollywood. Pai altfel cum sa iti explici ca poti primi cadou o bancnota de un milion de lire, cu care sa poti sa faci tot ce iti trece prin cap timp de o luna, iar tu sa o dai inapoi? In fine, filmul se numeste “The Million Pound Note”, e aparut undeva in ‘54, si in el il regasiti, daca va era dor, pe Gregory Peck.
De mai mult timp am realizat ca ziarele “de sport” de pe la noi sunt interesante dintr-un singur punct de vedere: comentariile aparute la variantele online ale articolelor. Nu pentru ca ar fi inflatie de calitate artistica…din contra, unii se incapataneaza sa arate azi ca idiotii de ieri erau oleaca mai inteligenti in comparatie cu ei. Abia astept ziua de maine, ca zau, astia m-au facut sa uit de dracii pe care mi i-au facut ai mei dragi jucatori la Buzau, chinuindu-se un meci intreg sa afle secretul lovirii mingii.
Acum, sa nu o mai dau dupa cires, uitati aici mostra de om, raspunzand arogant altui “cenusiu la minte”:
Gata, trecut meci, terminat injuraturi, fumat la greu, calmat. Si plin de calm arunc ochii pe google, sa vad ce mai zic ziarele. Unele au impresia ca sunt serioase si trateaza subiete politice, altele sunt insa mai sugubete si prezinta dobitoci ( ce dor imi era de cuvantul asta !!! ), sa inteleaga tat prostu’… Uite si exemplele:
Preot bătut de soţie cu parul, internat la spital -Adevarul
Cica a venit acasa rupt de beat si nevasta-sa, satula de haimanaua bisericeasca s-a gandit sa-l invete ce inseamna cu adevarat “rupt”. Acum…nu e frumos sa razi de necazul omului, dar parca nu pot sa ma abtin cand vad cum primeste pedeapsa venita de sus, tocmai prin intermediul coastei lui Adam…coasta ce s-a ajutat de aracul romanesc.
Acum nu voi da si procentajele(intrati pe mediafax.ro si delectati-va si cu procentajele) dar voi enumera aceste “motive stupide” ce mi-au adus zambetul de dimineata si poate veti spune si voi, cei ce o sa cititi postarea, de ce fumati, care va sunt motivele sau motivul?!? 
“Recidivez din nou” (nu mai stiu unde/ la cine am auzit exprimarea asta, dar imi place la nebunie) cu o poveste din seria “familii celebre”. Daca v-a placut precedentul episod, cel cu familia Cooper, atunci o sa va rog sa aveti putintica rabdare si cu familia de azi, una mult mai cunoscuta si cu o istorie mai bogata.
Asadar si din pacate, stimati conationali, nu va fi vorba nici acum de o familie neaosa, intrucat nici una din familiile Columbeanu, Basescu, Prigoana, Paunescu, Tiriac, Covei samd nu ne-au confirmat participarea pana la inchiderea editiei. Ne multumim cu ce avem, si-i
bagam la inaintare tot pe americani.
Ilustrii reprezentanti ai acestei familii au fost de felul lor oameni foarte activi, implicand numele pe care-l purtau in diverse domenii: religie, istorie, politica, film, literatura, fotbal sau muzica. Vi-i voi prezenta azi pe cei mai cunoscuti dintre ei, cu rugamintea de a completa si voi lista, dupa puteri, chef sau inspiratie.
Un mic indiciu: probabil ati vazut acum ceva anisori, pe ProTV, filmul dedicat acestei familii, precedat de inconfundabila voce a lui Bebe Cotimanis: “un film inspirat din fapte reale”. Filmul se chema “The Addams Family” (cu Anjelina Jolie-Houston). In cele ce urmeaza, vom gasi “faptele reale” care au stat la baza povestii.
In viata de zi cu zi, familia a purtat mult mai banalul nume de Adams (single D, amintire a vremurilor cand inca omenirea nu descoperise decat focul, roata, pusca si cureaua lata, dar nu si Dolby Digital).
[Un grup de istorici mult mai bine documentati banuiesc ca, de fapt, "double D" este un omagiu adus celor de la ABBA; sau invers, lucrurile nu sunt inca foarte clare].
S-a terminat si Campionatul Mondial. Unii plang dupa el, eu nu. Bine, as plange, dar dupa ce?…3 meciuri vazute, cam putin pentru regrete. Oricum, aia sunt prea seriosi si obositi rau. Ia uite aici fotbal si comentariu fix pe masura lui:
Pai va inchipuiati ca numai proaspata campioana mondiala detine jucatori “ghei”? De fapt, eu sunt ala care isi inchipuia asta…asa ca, pentru spalarea pacatelor, va prezint in imagini statice, varianta sportiva a emisiunii ” De 3 X ghei in sport”. Cititi mai mult
“De ghei !”. Replica adminului e valabila si in cazul lor. Pentru ca sunt niste actori de telenovele, niste latino-loveri coborati din copacul reclamelor, pentru ca sunt niste falsi. S-au plans atat de mult in seara asta de jocul dur al olandezilor ( si a fost dur ), dar pe ei nu se vad cat de falsi sunt, cat au simulat. Numai Iniesta a picat de cateva ori de zici ca l-a lovit trenul desi abia era atins. Deh, fizic de rama ramasa la soare…
Baietii astia, olandezii, au fost mai magari in seara asta, au dat zdravan la picioare dar si din picioare. Dar macar au fost corecti, au dat pe fata si au ramas pe loc. Nu au facut-o pe la spate ca gelatii ( ca deh…nu-s degeaba ghei ). Astia odata au incercat sa loveasca barbateste si au nimerit fix in outele unui portocaliu. Halal barbati!!!
Au comentat recent: