Ziua buna de dimineata se cunoaste, si saptamana buna de lunea, spune un vechi proverb.

Nu stiu la voi, dar la mine saptamana asta da impresia ca ar vrea sa debuteze cam in forta, iar eu nu stiu daca e de bine sau de rau.Aia de trecu se sfarsi cam rau (ca batura si Dinamo, si Steaua in deplasare, iar oltenii chierdura, offf, jalea mea…). Speram ca macar asta de vine sa-nceapa mai domol, dar n-a fost sa fie.

Azi dimineata, la traditionala revista a presei/ blogurilor, intre o manea propusa de Cosmin si stiri despre doua decese ale unor “fosti” (Ovidiu Musetescu si Radu Timofte – Dumnezeu sa-i odihneasca!), plus o mica revelatie (Newsted, si pe blogul lui Titus Filipas dau de tine ???), am intrezarit ceea ce pentru mine ar putea fi subiectul zilei, daca nu chiar al saptamanii: “cearta” dintre Antonescu si Basescu pe “bunul simt”.

Cititi mai mult

Pentru ca tot a vorbit Adi ieri despre atelierul lui Contantin Brancusi de la Paris, mi-am amintit prin ce am trecut la ultima incercare de a vedea putinele opere din tara ale marelui sculptor.
Cu ceva timp in urma, profitand de o vizita prieteneasca de pe alte meleaguri, m-am gandit ce as putea sa-i arat in Craiova. Si gandul zboara invariabil la doua obiective: Muzeul de Arta ( Palatul Mihail ) si Parcul Romanescu. Incerc sa evit pe cat posibil fantana-minune. Avem destule chiciuri , nu e nevoie sa plusam…

Zis si facut…Parcul Romanescu…superb, ca de obicei. Poze multe, uimire, admiratie…si toate astea pe buna dreptate.
Ziua urmatoare era programat pentru vizitare Muzeul de Arta. Pentru cine nu stie, pe langa faptul ca aceasta cladire este in sine  o opera de arta, ea detine pe pereti cateva dintre comorile artei romanesti. Cititi mai mult

Conformismul vizeaza schimbarile in comportamentul public, ca rezultat al presiunii grupului, presiune care poate fi reala sau imaginara. Persoanele care se conformeaza o fac in special din 2 motive: sunt convinse ca membrii grupului pot lua decizii mai bune deoarece detin mai multe informatii si din dorinta de a nu se diferentia de restul lumii.

De altfel, supunerea se justifica si prin modul in care copiii sunt educati, sa se poarte ca majoritatea pentru a evita sanctiunile. Si in sfarsit am ajuns unde vroiam.

Pai daca stai la sat si nu ai avut sansa sa vezi si alte locuri, nu ai putut sa-ti oferi o alta educatie decat cea cu care este obisnuit grupul primar ( familie, prieteni, vecini) din care faci parte, cum iti educi copilul? Spui ceva de genul: “Lasa mama, tu invata sa scrii si sa citesti, ca e suficient. Si asa primavara trebuie sa plantezi, vara sa prasesti, toamna sa culegi si iarna sa tai porcul, cand mai tu timp si de altele…” ? Cititi mai mult

De fapt sunt atat de ocupata de ceva vreme, incat facusem un pact cu mine insami, prin care imi promiteam ca recompensa dreptul de a mai scrie ceva pe-aici, abia atunci cand voi fi reusit sa realizez cateva dintre telurile stabilite. Si totusi, cunoscatorii stiu ca sunt lipsita de puteri in fata impulsului, si cand vine ca o vijelie nu pot decat sa-i cedez. Acum din nou este impulsul cel care ma impunge la scris, sunt cateva lucrusoare pe care-si doreste el sa le spun, si cum il cunosc, stiu ca nu-mi va da pace pana ce n-o fac.

Cititi mai mult

De ieri presa germana buciuma a scandal mare (extins, cred, si la nivel european, sunt curioasa daca a ajuns si prin Romania): ministra sanatatii, Ulla Schmidt, se afla in concediu pe coasta mediterana a Spaniei, undeva spre Alicante. Pana aici nimic spectacular.

Insa distinsa politiciana si-a solicitat automobilul personal, proprietatea ministerului (deci a statului, deci finantat de platitorul de rand de taxe si impozite) si in concediu. I-a fost adus, impreuna cu soferul personal, la locatia din concediu, fapt care a provocat scandalul. Se revolta platitorul de rand de taxe si impozite, caci uite pentru ce sunt folositii banii pe care el munceste din greu. Au estimat chiar (in functie de distanta in kilometri intre Berlin-Alicante, pretul benzinei, cheltuielile pentru sofer, etc. ) cam la 10.000€ valoarea acestui “moft” al ministrei, care, spun ei, pentru intrunirile politice pe care le ofera ca justificare a acestui act, ar fi putut inchiria si la fata locului masina plus sofer, la un pret simtitor redus. Cititi mai mult

Astazi Gandacelul e in chef de joaca si va cere permisiunea de a se juca impreuna cu voi. In ultimele zile Gandacelul a (re)descoperit rautatea… asa, la un nivel crunt, cum uitase demult ca poate exista. Si asta l-a durut tare, asa ca acum, cand si-a mai revenit din soc, cand s-a calmat (si-a inghitit si inghitit pentru asta) foloseste efectul catarhic al scrisului si abuzeaza un pic si de blogul vostru pentru asta

Nu stiu daca v-ati dat seama, insa Gandacelul iubeste oamenii asa cum iubeste Cosmin B. berea sau Newsted sportul asa ca din nou nu poate vorbi decat… tot despre ei, dar mai altfel un pic! Experientele din ultimele zile l-au determinat sa-si creeze propria lui tipologie umana. Facand abstractie (intr-atat de complet pe cat este posibil) de tot ce mai stia el despre C. G. Jung, despre analiza tranzactionala sau eneagrama (astia s-au mai ocupat, dar la modul serios, cu tipologii), el vrea sa va prezinte niste tipuri umane asa cum il intampina pe el, Gandacel, in viata de zi cu zi, afara, oamenii “normali” (adica aia care nu-s cazuri patologice). Nu are pretentia c-ar fi completa lista, asa ca daca voi mai cunoasteti si alte tipuri, puteti completa, prin comentarii Cititi mai mult

As vrea sa incerc, pentru ca mi s-a atras (chiar in repetate randuri) atentia ca as aborda subiecte (oarecum) dificile, sa scriu simplu: sa scriu cu simplitate despre o tema simpla. Caci ce altceva este fericirea, acel “ceva” ce sta pe buzele tuturor, incat pare chiar a fi devenit banal? Ca sa n-o las in stadiul indefinit de “ceva”, voi descrie ce concep eu atunci cand afirm “fericire”: in primul rand, zic franturi, si gandesc momente, clipe disipate de-a lungul vietii (deci nicidefel o stare, cu atat mai putin de lunga durata). Presupun ca nu are rost sa mai spun ca vorbim despre ceva subiectiv, deci nu voi mentiona nici ca nu-mi expun decat propriul punct de vedere, fara pretentia de a generaliza ceva Cititi mai mult

Ma uitam azi pe Pro TV la o emisiune cu vedete d-astea d-ale noastre, facute vedete din plictiseala unora. Un fel de concurs intre 4 oameni, undeva la tara, la o pensiune, cu sarcini care mai de care mai potrivite lor: mulsul vacii, cositul fanului, spalatul wc-ului, hranirea porcilor si alte, cate si mai cate, task-uri satesti.

Participantii: Iftimoaie, Morosanu (ambii smardoi de profesie, de-ia adevarati) si-nca doua pipite fete, sa fiu iertat, dar auzind pentru prima data in viata despre ele stiu doar ca p-aia cu silicoanele vizibile o cheama Gabriela.

Mie-ncepe sa-mi fie simpatic Morosanu asta. Si sa va spun si de ce.

Cititi mai mult

Revin si eu, scapata fiind de marii bautori de bere de pe capul meu   Pana imi va permite timpul sa scriu din nou ceva propriu, as vrea sa impart cu voi un text care pe mine m-a impresionat si m-a si pus mult pe ganduri, din Jacques Salomé:

“Nu e de ajuns sa îi spun ‘Te iubesc’ daca nu pot primi toata aceasta dragoste în mine.

Nu e de ajuns sa vreau sa fiu iubit daca relatia mea nu este în acord cu darul iubirii primite.

Nu e de ajuns sa îmi exprim dorintele, trebuie de asemenea sa accept sa nu le impun.

Nu e de ajuns ca ea sa-mi spuna dorintele ei, daca nu stiu sa le primesc sau sa le amplific. Cititi mai mult

Dragii mei dragi, iarasi scriu despre iubire, insa de data asta un pic mai… altfel Va scriu chiar despre mine, pentru ca eu m-am cam indragostit! Si ca orice iubire pasionala, imi cam da ghionturi s-o strig in gura mare, sa ma afle lumea Asa ca tin s-o impart cu voi

Cititi mai mult