Daca tot vine sfarsitul lumii ( iar! ), ma gandesc ca n-ar fi frumos sa-mi las suavele-mi porcarii nescoase pe gura.

Unul din lucrurile care ma enerveaza rau e promotia facuta aiurea. Cumperi ceva si-ti da gratis un obiect inutil, care, de cele mai multe ori, nu are nici cea mai mica legatura cu obiectul cumparat. De exemplu, am strans o duzina de cani gigantice inscriptionate SportDirect, cumparandu-mi haine. Nemaipomenita idee! Nu le vrea nimeni? Ca eu sunt taran, mananc supa din farfurie.

Totusi, campionii promotiilor aiurea suntem noi, romanii. Deunazi ma plimbam prin zona interesanta a Bucurestiului. Asa fac de fiecare data cand ajung prin Romania. Intre un avion si un tren, am de obicei cateva ore la dispozitie, asa ca le umplu cu ceva placut. Prefer zona Centrului Vechi-Lipscani-Calea Victoriei, singura zona care nu seamana cu Phenian-ul. Totusi, la Phenian nu sunt caini, ca au gasit cea mai ieftina metoda de a scapa de ei… . Cititi mai mult

Voiam sa vorbesc despre altceva aici, sa ne mai radem si noi, ca asa ne sta bine. Dar mi-au cazut ochii pe un articol din gsp. Care ziar fiind incearca sa vanda absolut orice, ca asta e presa.

E vorba despre meciul la distanta purtat intre Doroftei si Bute.

Despre Bute nu pot sa spun nimic rau. Nici macar nu pot gandi asa ceva. Il felicit , este un mare campion. Si-i pot ierta anumite derapaje verbale, venite chiar si de pe pozitia invingatorului care ia tot si inchide orice gura. Bravo Bute! E mare lucru sa fii campion mondial si meriti toate laudele!

Problema mea e alta, Leonard Doroftei. Recunosc ca am fost mare admirator al lui in ring. Nu m-am uitat prea mult la ce a spus in afara ringului. E ca si cum i-am analiza frazele lui Hagi si , pe baza lor i-am pune o eticheta falsa. Cititi mai mult

Bun, stiu ca ati vazut cu toti “Analyze this/ that”, filmele alea tari cu Crystal DeNiro, asa ca nu o sa vorbesc prea mult despre ele. [A propos totusi de Billy Crystal, aveam oricum o parere foarte buna despre el. Se pare ca si Johnny Depp are o parere foarte buna despre el, de vreme ce in ultimul film, "The Tourist", face tot ce poate ca sa ii semene. Ei bine, pe mine m-a convins: prefer originalul.]
Si pariez ca ati vazut si “Godfather” undoitrei (si-atat, ca nu-i Rocky sau Rambo). Asa ca nici lui n-o sa-i inchin prea multe vorbe (eventual un “Good point !” sau un “Keep up the good work!”, vorba unui ministru oltean de externe).
Asa ca hai sa va incant cu un film romanesc, un fel de remake “original” (ca si democratia noastra) dupa cele doua. Filmul este extrem de complex: are mai multe parti si este disponibil in doua variante. Aia comica se cheama “Nasul ne duce la psihiatru”, iar aia tragica: “Cosmar pe strada democratiei”. Cititi mai mult

Initial, trebuia sa fie vorba doar de un comentariu al lui dyers-eve la post-ul lui AGI, care e de fapt Newsted,  care post e de fapt articolul lui Nanu (da, stiu, viata poate fi enervant de complicata uneori; sau poate complicat de enervanta, nu stiu si n-am chef sa ma inervez). Dar “d_s” (citat din News…asta, AGI) a descoperit ca: subiectul e destul de complex si chiar il intereseaza; are chef de “vorba” si, mai rau, de galceava; nu si-a mai satisfacut de mult vanitatea de autor. Mai pe scurt: n-are cu cin’ se certa si i-au cam murit laudatorii.  Asa ca il las pe AGI/Nanu necomentat, pentru ca parerea mea este mult prea importanta si (im)pertinenta pentru a nu merita un post propriu: Cititi mai mult

Prin ce scriu acum o sa par  “ala care a uitat de unde a plecat”. N-am uitat inca, dar nu pot accepta nesimtirea. Nu sunt snob, nu sunt arogant. Vreau doar sa fiu respectat. Si atata timp cat altii sunt in stare sa ma respecte mai mult ca aia pe care trebuie sa-i iubesc neconditionat, nu vad de ce nu m-as enerva, de ce nu as blestema si pana la urma de ce nu as uita de unde am plecat?
Revin acum cu detalii despre calatoria intre Franta si Romania, mai exact cu finalul ei. Pana acolo nu e nimic de povestit, totul a fost perfect, plictisitor de bine pus la punct. Slovenia e o tara superba, cel putin vazuta din mersul masinii. Cititi mai mult

In dimineata asta am tendinte certarete, si ca sa nu fac vreo boacana prin casa, ma iau de BOR. (Biserica Ortodoxa Romana)

Ma rog, nu-i chiar asa, am avut discutia asta cu sotiorul acum cateva zile, dar el nu m-a putut lamurit, asa ca incerc aici.

Problema mea mare e ca sunt prea multe sarbatori in calendarul ortodox, parca ar fi facut pentru o natie de lenesi, nespalati si habotnici (uneori, unii). Da, posedam aceste minunate calitati, dar nu tre’ sa fie chiar asa pe fata! Dupa parerea mea ar trebui sa fie cateva sarbatori in  tot anul: Craciun, Paste, Sf. Apostoli, Sf. Maria si poate cateva in plus pe care le-am trecut cu vederea. Baiul meu mare e legat de canonizarea lui Stefan cel Mare. Stiu, inteleg ca a facut multe chestii bune pentru poporul roman, dar…  A OMORAT! Indiferent de circumstante, si de motive, el a comis niste crime. Laudabile (ca sa le zic asa) dar a curmat niste vieti. Nu scria pe undeva ca daca te loveste cineva sa-i intorci si celalalt obraz?

Cititi mai mult

Ziua buna de dimineata se cunoaste, si saptamana buna de lunea, spune un vechi proverb.

Nu stiu la voi, dar la mine saptamana asta da impresia ca ar vrea sa debuteze cam in forta, iar eu nu stiu daca e de bine sau de rau.Aia de trecu se sfarsi cam rau (ca batura si Dinamo, si Steaua in deplasare, iar oltenii chierdura, offf, jalea mea…). Speram ca macar asta de vine sa-nceapa mai domol, dar n-a fost sa fie.

Azi dimineata, la traditionala revista a presei/ blogurilor, intre o manea propusa de Cosmin si stiri despre doua decese ale unor “fosti” (Ovidiu Musetescu si Radu Timofte – Dumnezeu sa-i odihneasca!), plus o mica revelatie (Newsted, si pe blogul lui Titus Filipas dau de tine ???), am intrezarit ceea ce pentru mine ar putea fi subiectul zilei, daca nu chiar al saptamanii: “cearta” dintre Antonescu si Basescu pe “bunul simt”.

Cititi mai mult

Pentru ca tot a vorbit Adi ieri despre atelierul lui Contantin Brancusi de la Paris, mi-am amintit prin ce am trecut la ultima incercare de a vedea putinele opere din tara ale marelui sculptor.
Cu ceva timp in urma, profitand de o vizita prieteneasca de pe alte meleaguri, m-am gandit ce as putea sa-i arat in Craiova. Si gandul zboara invariabil la doua obiective: Muzeul de Arta ( Palatul Mihail ) si Parcul Romanescu. Incerc sa evit pe cat posibil fantana-minune. Avem destule chiciuri , nu e nevoie sa plusam…

Zis si facut…Parcul Romanescu…superb, ca de obicei. Poze multe, uimire, admiratie…si toate astea pe buna dreptate.
Ziua urmatoare era programat pentru vizitare Muzeul de Arta. Pentru cine nu stie, pe langa faptul ca aceasta cladire este in sine  o opera de arta, ea detine pe pereti cateva dintre comorile artei romanesti. Cititi mai mult

Conformismul vizeaza schimbarile in comportamentul public, ca rezultat al presiunii grupului, presiune care poate fi reala sau imaginara. Persoanele care se conformeaza o fac in special din 2 motive: sunt convinse ca membrii grupului pot lua decizii mai bune deoarece detin mai multe informatii si din dorinta de a nu se diferentia de restul lumii.

De altfel, supunerea se justifica si prin modul in care copiii sunt educati, sa se poarte ca majoritatea pentru a evita sanctiunile. Si in sfarsit am ajuns unde vroiam.

Pai daca stai la sat si nu ai avut sansa sa vezi si alte locuri, nu ai putut sa-ti oferi o alta educatie decat cea cu care este obisnuit grupul primar ( familie, prieteni, vecini) din care faci parte, cum iti educi copilul? Spui ceva de genul: “Lasa mama, tu invata sa scrii si sa citesti, ca e suficient. Si asa primavara trebuie sa plantezi, vara sa prasesti, toamna sa culegi si iarna sa tai porcul, cand mai tu timp si de altele…” ? Cititi mai mult

De fapt sunt atat de ocupata de ceva vreme, incat facusem un pact cu mine insami, prin care imi promiteam ca recompensa dreptul de a mai scrie ceva pe-aici, abia atunci cand voi fi reusit sa realizez cateva dintre telurile stabilite. Si totusi, cunoscatorii stiu ca sunt lipsita de puteri in fata impulsului, si cand vine ca o vijelie nu pot decat sa-i cedez. Acum din nou este impulsul cel care ma impunge la scris, sunt cateva lucrusoare pe care-si doreste el sa le spun, si cum il cunosc, stiu ca nu-mi va da pace pana ce n-o fac.

Cititi mai mult