Ma declar deplin satisfacut dupa festinul asta vizual. Da, e noul meu oras preferat. Daca Alsacia nu m-a lasat cu gura cascata, desi are niste coline frumos luminate de catre soarele serii, Strasbourg duce o batalie crancena cu Brugge in sufletul meu. Nu stiu pe care sa-l pun pe primul loc…

Vazut a pied e o combinatie deosebita de modern si vechi, o combinatie  cu mult stil. Nu are badaranismul Parisului, nici aroganta Lyon-ului, nici prostul gust al Nimes-ului. E un oras cochet, cu personalitate, are mandrie… Si e cu adevarat primitor in ceea ce priveste turistul venit sa-l admire. Cititi mai mult

De ce in imaginatie? Pentru ca inca nu l-am vizitat. De ce Strasbourg? Pentru ca in mai putin de o saptamana voi avea ocazia sa-l vad. Ajung cu treburi la 100 de km de Strasbourg si mi-am luat doua zile libere pentru a vedea unul dintre orasele Frantei pe care tin neaparat sa-l bat la picior.

Ce pot face eu in Strabourg? Nu mare lucru, nu sunt amator de vizite in muzee,  teatre sau biblioteci. Sunt doar obsedat de fotografie si in pricipal de peisaj urban. Deci voi face poze non-stop. Pe langa fotografie sunt si un pasionat de orase vechi…du-ma in La Defense in Paris si te injur, du-ma sa vad Ile de la Cite si iti dau tot ce vrei!

Cititi mai mult

Buna dimineata, pe la pranz, ca d-aia e duminica!

In timp ce beau cafeaua citesc articole pe net. Si gasesc ceva interesant in Jurnalul National: un articol intitulat “Sony NEX(t) generation”. Stiam ca Sony a evoluat din punct de vedere al materialelor destinate fotografiei, avand deja cateva modele reusite ( preferatul meu de la ei ramanand un SLR: Alpha 700 ). La fel ca si in cazul aripii IT, oamenii astia vor sa castige piata.

Ca fotograf eu am inceput pe Sony, un micut model compact care la vremea aia facea minuni, ramanand si acum preferatul meu in materie de compacte. Nu mai tin exact minte numele modelului, pentru ca in scurt timp am trecut la H2, tot de la Sony, un alt model foarte reusit. A fost trecerea spre SLR, adica spre un Canon 350D, aparat pe care nu mi-l permiteam dar am beneficiat de ajutorul unui bun prieten, fara de care nu cred ca mai continuam cu fotografia… Cititi mai mult

Ca mai fac poze din cand in cand cred ca stie toata lumea pe aici. Ca mi-e lene in general iar in fotografie ma consider amator-incepator…iarasi stie toata lumea. Ca prefer ca gen fotografic peisajul urban cred ca s-a observat. Ca ma umplu imediat de draci…o, da! Asta stie si cine nu ma cunoaste… In cazul asta imi pot spune si ofurile, vis-a-vis de fotografie …

Daca am pe mana un aparat foto nu mai am nevoie de nimic, sunt in lumea mea. Caut fotografii oriunde, pana si intr-o piatra pe care cade lumina oblic si poate lasa umbre lungi. Caut unghiul perfect si de multe ori pierd si cate o ora avand sentimentul ca nu l-am gasit, ca puteam face o poza mult mai buna. Cititi mai mult

Imi da colega un link aseara. Link catre blogul unui scriitor. Recunosc ca nu citesc literatura, e nevoie de ceva IQ pentru asta, da’ ce-am vazut acolo m-a cracanat de ras. In fine, ghinionu’ nu e al meu…

Intamplarea asta mi-a adus insa aminte de altele. Cum omu’ e artist in ale slovelor, la fel si eu in ale pozaritului. Ba chiar cu mai putine ravagii facute in tabara sexului frumos.

Se facea ca eram la o expozitie, pe la care aveam si eu niste poze atarnate de pereti. Nu era ceva cu staif, era un vernisaj dedicat terminarii cursurilor de tehnica si arta fotografica. Oamenilor cica le placeau pozele mele. Printre ei si oameni cunoscuti in ale expozitiilor. Cititi mai mult

Incepand de azi, fotografiile mele se vor muta la o noua adresa, un nou blog conceput special pentru fotografie. Va invit pe toti acolo, daca aveti placerea de a-mi vedea fotografiile, mai vechi dar si pe cele noi.

PhotoRama se vrea un blog de fotografie amatoare. N-am avut niciodata pretentia sa afirm ca sunt un fotograf bun si, in niciun caz unul profesionist. Fac insa fotografie din placere, iar viata m-a purtat intr-un loc superb, ce ma inspira in fiecare zi si imi ofera cadre deosebite si imi face mare placere sa impart fotografia cu voi.

Cititi mai mult

Cosminele, tata…ia
aminte la ce te-asteapta!

Mda…doar cateva ore. De ajuns sa-mi fac o mica parere despre ce inseamna Paris , parizieni si viata lor de zi cu zi. Nu m-a interesat sa vad Moulin Rouge, nu m-a interesat sa umblu prin magazinele snobilor. Cumparaturile reprezinta doar o necesitate pentru mine. M-a interesat sa vad o particica din arta si cultura Parisului, m-a interesat sa-i simt pulsul si, bineinteles m-a interesat sa-l fotografiez. Sa-l fotografiez mai mult ca orice…

Indiferent ca am stat doar o jumatate de zi acolo, Parisul a avut timp sa ma surprinda. Mai ales negativ, pentru ca la frumusete ma asteptam. Daca Lyonul m-a surprins in mod pozitiv, daca acolo mi-a placut tot ce am vazut, aici sunt multe lucruri neplacute. Agitatia nebuna, claxoanele, aroganta parizianului, astea toate contrasteaza cu arta si cultura, uneori si kitch, prezente la orice pas…Citisem undeva ca Parisul e in topul celor mai neprimitoare orase europene si inclin sa le dau dreptate. Cititi mai mult

Lipsit de somn, lipsit de vise, lipsit de pleoape, lipsit de ganduri…cativa prieteni disponibili la orice ora: Deep Purple si aparatul foto…

Cititi mai mult