Imi da colega un link aseara. Link catre blogul unui scriitor. Recunosc ca nu citesc literatura, e nevoie de ceva IQ pentru asta, da’ ce-am vazut acolo m-a cracanat de ras. In fine, ghinionu’ nu e al meu…

Intamplarea asta mi-a adus insa aminte de altele. Cum omu’ e artist in ale slovelor, la fel si eu in ale pozaritului. Ba chiar cu mai putine ravagii facute in tabara sexului frumos.

Se facea ca eram la o expozitie, pe la care aveam si eu niste poze atarnate de pereti. Nu era ceva cu staif, era un vernisaj dedicat terminarii cursurilor de tehnica si arta fotografica. Oamenilor cica le placeau pozele mele. Printre ei si oameni cunoscuti in ale expozitiilor. Cititi mai mult

Ca stau intr-o zona superba si incarcata de istorie stiti deja. Mai trebuie sa va si povestesc despre ea. Asa ca…

Week-end mai lejer. Chiar daca a plouat cam mult in ultimul timp, ma hotarasc sa fac o vizita intr-un loc unde voiam sa ajung de mult timp: Uzes-Pont du Gard. Sunt sigur ca la un moment dat ati gasit , printre imaginile de desktop ale Vista-ei un peisaj colorat in care aparea un apeduct maiestuos. Ala e…Pont du Gard. Pana la el am insa de trecut pe la Uzes. Cititi mai mult

Tot cautand pe YouTube imagini vechi cu Universitatea Craiova, observasem ca nu sunt prea multe. Doar o frantura a meciului cu Bordeaux, din care lipsea primul gol, cel al lui Ticleanu, golurile meciului cu Benfica, intr-un minireportaj de 10 secunde, preluat de la televiziunea portugheza, ceva cu Fiorentina si ceva cu Kaiserslautern.

Acum, eu ca suporter pana in maduva oaselor, m-am apucat sa fac filmulete cu meciurile care lipsesc. Poate ca mai exista nostalgici ca mine, iar daca tot am sursele, de ce sa nu vada si altii? Cititi mai mult

Recunosc, filmuletul asta e gasit pe site-ul unui ziar de sport din Romania. Adica dupa un milion de stiri cu Gigi despre Borcea, Borcea despre Augustus, Iancu despre Mititelu si Dinu Gheorghe despre toti…dupa stirile asta a aparut si acest filmulet. Istoria lui e simpla: Ronnie O’Sullivan a facut un brake maxim, ceva destul de greu de atins in snooker. Sunt campioni mondiali care nu au reusit sa faca vreodata un break maxim. Nu ma apuc sa explic regulile … priviti si o sa realizati singuri care sunt acestea. Cititi mai mult

Cosminele, tata…ia
aminte la ce te-asteapta!

Mda…doar cateva ore. De ajuns sa-mi fac o mica parere despre ce inseamna Paris , parizieni si viata lor de zi cu zi. Nu m-a interesat sa vad Moulin Rouge, nu m-a interesat sa umblu prin magazinele snobilor. Cumparaturile reprezinta doar o necesitate pentru mine. M-a interesat sa vad o particica din arta si cultura Parisului, m-a interesat sa-i simt pulsul si, bineinteles m-a interesat sa-l fotografiez. Sa-l fotografiez mai mult ca orice…

Indiferent ca am stat doar o jumatate de zi acolo, Parisul a avut timp sa ma surprinda. Mai ales negativ, pentru ca la frumusete ma asteptam. Daca Lyonul m-a surprins in mod pozitiv, daca acolo mi-a placut tot ce am vazut, aici sunt multe lucruri neplacute. Agitatia nebuna, claxoanele, aroganta parizianului, astea toate contrasteaza cu arta si cultura, uneori si kitch, prezente la orice pas…Citisem undeva ca Parisul e in topul celor mai neprimitoare orase europene si inclin sa le dau dreptate. Cititi mai mult

E sloganul adoptat de administratia orasului, un joc de cuvinte, o anagrama inspirata, utilizand limba engleza, ceea ce arata o deschidere a lyonezilor catre lumea larga. Si este, Lyonul este un oras primitor, un oras in care un turist strain se simte binevenit si bine indrumat. Spre deosebire de Paris, doar un exemplu…

Am vizitat Lyonul de multe ori, ultima data cu o saptamana in urma. Mereu m-am simtit bine, ochiul si obiectivul foto mi-au fost incantate. E un oras ce imbina foarte bine vechiul cu noul, un oras extrem de agitat in timpul saptamanii, cand strazile ii sunt invadate de  masini, dar incredibil de liber in week-end, cand singurii ce par vii in oras sunt turistii. Cititi mai mult

Am incercat sa citesc acest mic volum de povestiri acum vreo 2 saptamani, va jur ca am incercat! Am ajuns la jumatate chiar, dar mai mult nu pot, nici macar o fraza. Nu, nu este cartea de vina, e vina mea, e prea buna pentru mine! Ca o inculta si incapabila de rationamente complicate, nu pot citi o povestire intinsa pe 50 de pagini in care disparitia fetei, gasirea cadavrului ocupau 5 pagini, iar pe urmatoarele 20 autorul prezinta informatii “decisive despre aceasta intamplare trista”, provenite din importantele ziare ale vremii si locului. Si asa am citit eu cum sa razboiau “L’ Etoile”, “Le Commercial” si “Le Moniteur” , unii spuneau ca  fata in cauza a fost omorata inainte de fi aruncata in apa, altii invers, ceilalti au facut un eseu asupra scufundarii cadavrelor in apa, in ce conditii se produce acest lucru, cand se ridica la suprafata, de ce atunci si nu alta data, s.a.m.d. Daca as vrea intr-adevar sa inteleg ce scrie acolo, sa urmaresc firul, ar fi absolut necesar sa iau notite, si apoi sa stau sa ma minunez de unde a plecat si unde a ajuns. Aaaa, am uitat sa va spun ca asa sunt rezolvate primele doua cazuri din aceasta carte: numai citind articolele despre respectivele crime geniul criminalist dezvaluie fara greseala identitatea inculpatului (in prima poveste e vorba de o gorila, in a doua nu stiu… probabil voi citi ultimele paginii ca sa aflu).

Poate il stiti, poate nu. Mai putin conteaza. Mi-am amintit azi de el…il vazusesm odata pe youtube, cautand niste filmulete cu Dave Lombardo. Baiatul da clasa multor tobosari cu renume de pe la noi… si are doar 12 ani si o tehnica extraordinara…

22 noiembrie 2009
Desi eram destul de infricosat de un drum pe cont propriu Craiova-Montelimar ( acolo ma asteptau niste prieteni cu masina, pentru a merge la casa lor din Les Vans-Departamentul Ardeche ), cel mai greu episod a fost acela al ajungerii la Aeroportul Otopeni. Nefiind un bun cunoscator al imprejurimilor Bucurestiului, mi-am intrebat prietenii care ar fi cea mai buna varianta de drum. Mi s-a spus sa folosesc centura Capitalei. Neinspirati prietenii mei… Pe centura Bucurestiului nu exista niciun indicator catre cel mai mare si cel mai important aeroport al Romaniei. Stiu, suntem popor sarac, n-avem bani de indicatoare. Probabil tot lipsa banilor i-a facut pe cei pe care i-am intrebat sa ma indrume gresit( inclusiv un politst ). Asa se intampla cand ajungi in Bucuresti cu un DJ pe numarul de inmatriculare.Ajungi pe la Buftea, apoi te intorci orbecaind prin coclaurii denivelati, cu pretentie de sosea de centura. Mama ei de saracie!…
Odata ajuns acolo, formalitatile au fost simple. Nu era prima calatorie cu avionul, deci trebuia sa ma descurc usor. Mai grea a fost despartirea de cei care ma insotisera. Cititi mai mult