L-as numi “Omul-orchestra”, dar s-au grabit multi cu epitetul asta la adresa unor nemerituosi. L-as numi “artist”, dar si aici s-au grabit multi…
Spre rusinea mea, ca si ascultator de muzica “pe bune”, asta insemnand cantata ( stiti voi, instrumente, nu DJ’s ), pana acum nu il cunoscusem…sa va fie rusine si voua, nu puteati sa-mi dati un link?.
Am dat intamplator de el pe youtube, unde omul face senzatie de cativa ani buni. Si are cu ce, reuseste cu doua maini si o chitara sa acopere 4-5 instrumente in acelasi timp, plus voce, unde e cazul, intr-un stil original. Doar instrumentistii de clasica reusesc sa auda in felul asta muzica si apoi sa o transforme. Dar, in timp ce orchestra ia o piesa, o desface, o canta pe mai multe “voci”, Presnyakov face exact pe dos, ia mai multe instrumente, mai multe sunete si le comprima, canta pe mai multe “voci” folosindu-se de una singura.
Un big thumb up pentru el! Cititi mai mult

Ma declar deplin satisfacut dupa festinul asta vizual. Da, e noul meu oras preferat. Daca Alsacia nu m-a lasat cu gura cascata, desi are niste coline frumos luminate de catre soarele serii, Strasbourg duce o batalie crancena cu Brugge in sufletul meu. Nu stiu pe care sa-l pun pe primul loc…

Vazut a pied e o combinatie deosebita de modern si vechi, o combinatie  cu mult stil. Nu are badaranismul Parisului, nici aroganta Lyon-ului, nici prostul gust al Nimes-ului. E un oras cochet, cu personalitate, are mandrie… Si e cu adevarat primitor in ceea ce priveste turistul venit sa-l admire. Cititi mai mult

Parca ar fi saptamana Metallica…bag si eu, baga si colega. Pai sa bagam in continuare, ca si-asa am o criza de idei si o alta de personalitate ) .

Piesa urmatoare e de o alta factura decat aia de ieri seara. Venita dintr-un alt stil, alta tehnica, alta melodicitate, alt tip de subiect abordat, alte versuri, alta mancare de peste. Piesa lui Bob Segger e una nascuta clasica, e perfecta din toate punctele de vedere. Transpunerea ei in stilul Metallica e si ea magistrala. Pentru mine e cel mai bun cover al lor, intrand  pe alt taram…si intra, nu gluma. Tocmai din cauza asta le vo pune pe amandoua…

Cititi mai mult

Buna dimineata, pe la pranz, ca d-aia e duminica!

In timp ce beau cafeaua citesc articole pe net. Si gasesc ceva interesant in Jurnalul National: un articol intitulat “Sony NEX(t) generation”. Stiam ca Sony a evoluat din punct de vedere al materialelor destinate fotografiei, avand deja cateva modele reusite ( preferatul meu de la ei ramanand un SLR: Alpha 700 ). La fel ca si in cazul aripii IT, oamenii astia vor sa castige piata.

Ca fotograf eu am inceput pe Sony, un micut model compact care la vremea aia facea minuni, ramanand si acum preferatul meu in materie de compacte. Nu mai tin exact minte numele modelului, pentru ca in scurt timp am trecut la H2, tot de la Sony, un alt model foarte reusit. A fost trecerea spre SLR, adica spre un Canon 350D, aparat pe care nu mi-l permiteam dar am beneficiat de ajutorul unui bun prieten, fara de care nu cred ca mai continuam cu fotografia… Cititi mai mult

Intorcandu-ma azi de la munca am avut inspiratia sa pornesc radioul. De obicei nu ascult posturi de radio…baga  muzica proasta. Cu atat mai mult astea franceze, baga muzica proasta si aia in pauzele pe care le iau vorbitorii . Cred ca v-am spus de cel putin 100 de ori ca astora le place sa vorbeasca mai mult ca orice. Azi am avut parte de o exceptie, adica am nimerit exact in momentul in care bagau o piesa , ca deh, tre’sa se mai odihneasca si gurile lor. Si cred ca au gresit cd-ul…n-au bagat Ina sau alte porcarii d-astea, au bagat Queen. De fapt o piesa cantata de cei trei membri inca vii ai trupei. Piesa se numeste “No one but you” si este compusa in memoria lui Freddie Mercury. O piesa superba dealtfel. Cititi mai mult

Iar d-astea grele!… vorba lui dyers_eve.

Recunosc ca pana sa incep sa ascult Metallica, pustan fiind nu stiam cine e Ennio Morricone. Atunci am auzit prima data numele lui, de fapt l-am citit pe coperta unui album live. Cunosteam multe dintre piesele lui, fara a cunoaste numele autorului. Imi plac de mult spaghetti-western-urile lui Sergio Leone. Si, ca un intermezzo…va spun , omul asta a fost un geniu al imaginii…n-am vazut la nimeni cadre atat de artistice… Cititi mai mult

De la un timp , de cand am descoperit o ghidusie pe YouTube stau cu castile pe urechi si sunetul la maximum. Exista anumite programele care iti pot separa sunetele de o anumita frecventa dintr-o inregistrare si apoi le redau separat. Adica  dintr-o piesa muzicala de-a gata, se pot scoate doar anumite instrumente. Si uite asa ai varianta de studio, exact asa cum sunt inregistrate instrumentele, separat unul de celalalt. Bineinteles ca apoi pot fi suprapuse doua, trei instrumente, voci, etc. Iese o chestie interesanta…

Si cum eu sunt ‘al mai mare fan Metallica nu va pot prezenta decat ceva cu Il Genio Cliff Burton in prim-plan, omul care a revolutionat chitara bass in muzica rock, modul in care e abordat acest instrument. Asa a devenit chitara bass dintr-un instrument ce doar acompania simplu tobele si le dadea echilibru, intr-un instrument ce poate fi in prim-plan, ajungandu-se chiar la solo-uri de bass. Cititi mai mult

Facand ordine in cd-urile vechi, am dat peste ceva interesant. Nu mai ascultasem de mult.

Cine a vazut “Nea Marin miliardar” a ramas cu siguranta in minte si cu coloana sonora. In realitate nu are legatura cu subiectele comice, fiind o adaptare muzicala a romanului lui Herbert George Wells – “The war of the worlds”, considerat promotorul literaturii science-fiction. Romanul mi-a placut, ultima ecranizare mi se pare o porcarie. Dar nu asta e important aici, ci muzica, o punere complicata in scena a lui Jeff Wayne , in anul 1978, folosind un numar foarte mare de instrumentisti si partituri grele.  Au participat printre altii mari artisti ca Richard burton, Phil Lynott, Herbie Flowers sau Justin Hayward.
Cititi mai mult

Ca n-ati fi dat cu subsemnatul pe blogul asta azi, nici daca v-ar fi picat cineva cu ceara !!! Taman azi, de ziua Luceafarului, cand ar fi implinit 161 de ani (si ce daca s-a nascut in Botosani, nu e tot roman? ce, parca Paunescu ala nu s-a nascut in Basarabia?).

Io’te ca o fac eu, si inca repede, ca mai sunt cateva minute si se termina ziua lui.

Cititi mai mult

Credeam ca am cam imbatranit, sau ca ma paste hibernarea, si mi-s simtamintele negative cam amortite.

Adica eu, care il admir pe taticul Nietzsche si pe Darth Vader, sa nu mai pot vedea decat partea luminoasa a Fortei, si in rest sa nu mai fiu capabil decat de vagi dispreturi si sarcasme la adresa personajelor negative din viata mea?

Sa ma fi corupt intr-atat Plesu cu cartea sa “Despre Ingeri” incat sa caut chiar si in cel mai uracios adversar ingerul din el?

Cititi mai mult