Vine GunsNRoses in Romania ( 21 septembrie ). Pai ce mai cauta acum?:))
Glumesc eu acum, dar vorbesc si serios. Normal ca nu ma asteptam sa vina in momentul in care erau in varf, erau prea cautati atunci. Acum ma mir ca mai exista… Dar altul e baiul meu…pai ce GNR bai frate? Adica “Axl si-atat”? Ce mare porcarie e showbizzul asta… Cititi mai mult
Am gasit, am compilat, am adnotat, si acum va servesc:
Cele 13 legi ale lui Murphy privind informatica:
1. Un program pentru calculator face ceea ce ii spui tu sa faca, nu ceea ce vrei tu sa faca (asta din cauza ca in facultatile pentru IT-isti nu se mai face gramatica);
2. La originea oricarei erori care este atribuita computerului vei gasi cel putin doua greseli umane, incluzand-o pe aceea de a da vina pe computer (a doua derivand din legea nr. 1, iar celelalte…);
Ma luai si eu cu pardalnicul de campionat si cu prea onorata pradaciune din Guentchea, si uitai sa va povestesc in episodul precedent despre alte nobile vlastare ale familiei in cauza. Din nefericire, despre doi dintre cei mai de seama urmasi ai sai, esuati pe taramuri britanice, nu avem decat marturii literare sau cinematografice.
Unul ar fi John Adams (evident, nu tot ala cu presedintele), un vajnic matelot englez care a luat parte la celebra revolta de pe Bounty (ship-ul, nu batonul de ciocolata). Desi nu s-a facut remarcat ca unul din capii rascoalei, a reusit performanta de a imprumuta numele sau
unui oras, si nu unuia oarecare, ci chiar unei capitale. Povestea se leaga cumva tot de Revolutia Franceza. Adica, respectiva revolta a avut loc in 1789, dar pe 28 aprilie, cu doar o luna si un pic inainte de “original” (cat de original, am vazut in episodul anterior). Nu lungesc vorba, pentru ca evenimentul s-a bucurat de cateva ecranizari catusi de putin nereusite (scuzati-mi engleza). Eu v-o recomand pe aia din 1984, “The Bounty”, cu Anthony Hopkins, Mel Gibson, Daniel Day-Lewis si Liam Neeson (ba inca si cu Laurence Olivier). [Daca puteti fi mai pretentiosi de-atat, n-aveti decat sa cautati voi ecranzarile cu Marlon Brando, cu Clark Gable sau cu Eroll Flynn].
Ideea e ca, pana la toata urma, omul in cauza (desi s-a ascuns multa vreme sub numele de Alexander Smith) a reusit sa dea numele sau celei mai mici capitale din lume, Adamstown. Well, se pare ca singura localitate a singurei insule locuite din arhipelagul Pitcairn are nu mai putin de 48 de locuitori, conexiune la internet si cablu, si cam atat (pentru restul, apelati si voi la Wiki).
Ar mai fi un anume Henry Adams, tot matelot (american), produs se pare 100 % al fictionalismului de la Hollywood. Pai altfel cum sa iti explici ca poti primi cadou o bancnota de un milion de lire, cu care sa poti sa faci tot ce iti trece prin cap timp de o luna, iar tu sa o dai inapoi? In fine, filmul se numeste “The Million Pound Note”, e aparut undeva in ‘54, si in el il regasiti, daca va era dor, pe Gregory Peck.
Asadar, de-acum parasim legenda si intram in istorie. Legenda ne lasase in pragul unui incredibil lant de gafe manageriale comise de Adam (nu l-a concediat pe Napoli si nici nu l-a adus pe Peseiro, dar totusi…). Dupa ce Omul a gasit de cuviinta sa se insoare cu secretara si sa importe mere stricate de la firmele controlate de Opozitie, presedintele de onoare al Edenului a (re)nationalizat firma si i-a trimis pe urmasii lui Adam intr-un fel de somaj tehnic (intre timp, planeta chiar a apucat sa se scufunde, dar se pare ca echipa a fost salvata de Noe-Sumudica, cel care a importat in arca sa o adevarata colonie de papagali brazilieni).
Istoria ne spune ca, in timp, adica vreme de milenii, capitalul social al familiei s-a faramitat intre diversii sai urmasi. Noi facem un mic salt (mic pentru om, dar mare pentru omenire), si picam undeva in secolul XVIII. Din cauza crizei, am achizitionat o busola ieftina (dar la pret de profi), asa ca aterizam la spartul secolului, undeva pe la 1790 si ceva, si nu in Europa, ci in Indiile Vestice. Dar tot raul spre bine, pentru ca in vremea aia, in batrana Europa, tata Kant abia trecuse de saptij’ de ani si incepea sa mazgaleasca la “Critica Ratiunii Pure”. Nimic interesant deci.
“Steaua e Steaua, cu arbitri, fără arbitri, trebuie să luăm campionatul. Păi cum voia Craiova să fie arbitrată în Ghencea? Steaua trebuie să ia titlu, e ceva normal. Se uită CFR-ul cum a fost arbitrată sezonul trecut? A fost ofsaid de jumătate de metru, e clar. Dacă eu aşa văd, cine mă poate contrazice. Mă uit la fază şi e ofsaid clar.“
PRELUDIU
Gabi Torje, dupa ce e schimbat , alearga cu stoicism pana langa Sala Floreasca si striga cat il tin rarunchii, impreuna cu ultrasii: “Muie Steaua, muie Steaua!!!” . Care e treaba lui cu Steaua nu stiu, dar cred ca e mai mult la misto. Sau se da bine pe langa baietii rai, altfel pateste ca Mitea.
Cu maretele cuvinte, acompaniate de catre o peluza “cu staif” avem un preludiu veritabil, mai ales cand vedem ce urmeaza, despre cine urmeaza sa vorbim. Madame Udrea, din inaltul functiei ‘mniei sale, ne anunta cu dispret: “Bai fraierilor, uite ca am valoare. Va fac cunoscuti in lume, baaaaa!”.
“De ghei !”. Replica adminului e valabila si in cazul lor. Pentru ca sunt niste actori de telenovele, niste latino-loveri coborati din copacul reclamelor, pentru ca sunt niste falsi. S-au plans atat de mult in seara asta de jocul dur al olandezilor ( si a fost dur ), dar pe ei nu se vad cat de falsi sunt, cat au simulat. Numai Iniesta a picat de cateva ori de zici ca l-a lovit trenul desi abia era atins. Deh, fizic de rama ramasa la soare…
Baietii astia, olandezii, au fost mai magari in seara asta, au dat zdravan la picioare dar si din picioare. Dar macar au fost corecti, au dat pe fata si au ramas pe loc. Nu au facut-o pe la spate ca gelatii ( ca deh…nu-s degeaba ghei ). Astia odata au incercat sa loveasca barbateste si au nimerit fix in outele unui portocaliu. Halal barbati!!!
Ma tot gandesc eu, ca prostu’ si, ca de obicei, ajung la concluzii luminoase dar neinteresante. De ce tine toata lumea cu Portugalia la fotbal? “De ghei”, imi raspunde adminul si sa mor daca nu are dreptate.
Pai ii inteleg oarecum p-astia cu Brazilia, ca deh, trebuie sa tinem cu cei mai buni. Banuiesc ca in timpul celui de-al doilea razboi mondial, Germania nazista avea fani prin toata Asia si vindea la greu si la suprapret vestoane si tunici “replici” ale celor din SS.
In antichitate, cu siguranta ca Imperiul Roman a batut recordul la numarul de fani castigati, isteria era cel putin egala cu cea de la Craiova vremurilor noastre. Cititi mai mult
Ramaseseram la niste cumparaturi pe care trebuia sa le fac, pentru ca astia pe aici iti inchiriaza apartamentul gol-troaca, dotat doar cu WC , cada si doua chiuvete ( daca ai si ceva noroc ). Comisionul agentiei e platit tot de catre client si nu e deloc mic. Pana aici toate bune si frumoase. Stiam ca avem de facut niste cumparaturi, adica toata mobila. OK, am zis…le iau si imi raman mie. Fuga la Ales, unde e cel mai apropiat magazin de chestii casnice. Dupa ce m-au aburit tot felul de ciudate adormite ca de fapt mi-e imposibil sa cumpar ceva, am dat peste un baiat istet foc ( nu e niciun atac la adresa femeilor in general, asa s-a nimerit; eventual e un atac la adresa femeilor proaste care detin niste functii ce le depasesc capacitatile ). Zau ca-mi vine sa mi-l fac prieten pe baiatul asta, m-a descurcat in 10 minute cu tot ce trebuia cumparat. Facut comanda, asteptat o saptamana ( chiar daca produsele se aflau pe stoc ). Pai credeti ca e asa usor sa cumperi ceva de aici? Cititi mai mult
Sursa de inspiratie: Tolontan, D. Udrea, Prosport, Libertatea, Can-Can, etc.
Actorii: ISJ Dolj (Inspectoratul Scolar Judetean – presupun) – institutie pe care am putea-o numi si “astia”, la fel ca pe restul autoritatilor (pe sistemul “Iar scumpira astia carnea, alimentele, toate…”).
Desfasurarea actiunii: Fiind, probabil, puternic impresionati de sinceritatea cu care Tolo si camarazii isi deplang regulat soarta, motivand ca sunt practic nevoiti sa ne ofere o presa jalnica pentru ca asta se cumpara, asta vrea cititorul sa primeasca Cititi mai mult
Au comentat recent: