Vad la televizor stiri infioratoare. “Iadu’  alb!”, vorba lu’ Bordea. Mai ca au uitat televiziunile de proteste si de Basescu. Ciudat e ca in urma cu o saptamana, tocmai am vazut la tv un Neica-Nimeni  d’asta, de la un serviciu al unei primarii de sector. Cica erau pregatiti, anul asta nu ii mai ia zapada prin surprindere, in mijlocul iernii. Vad! Au prevazut-o, au asteptat-o, n-au fost surprinsi, au facut ce au stiut: fix nimic.

Stiu ca e fortata comparatia pe care o voi face, pentru ca Romania e o tara de doi lei, plina de priceputi care nu stiu sa faca nimic si de smecheri, care-i scot pe priceputi in fata. Dar tot o fac.
O sa va arat o poza:

Hoo ma, nu sariti! Nu e Transfagarasanul, ca ala se inchide de cand dau ploile de septembrie.
E o sosea din Alpii francezi. O sosea care nu traverseaza muntii de la un capat la altul, urca dinspre Albertville spre Val Thorens, iar acolo se opreste. Ce vedeti in poza se afla la cota 2000, dar ajunge pana la 2300 m. Luna este decembrie, dragi incompetenti din primariile Romaniei. Un decembrie cu nameti de 3 metri pe alocuri si cu temperaturi de -18 grade la amiaza.
Ei bine, drumul ala e mereu in starea in care il vedeti. Secretul e unul singur si nu e ” a kind of magic”. Astia n-au 4  oua, lasati dracului explicatiile fantastice. Ba, astia muncesc. Si cand o fac, o fac cu cap si cu simtul raspunderii.

Cititi mai mult

Chiar daca pare de neinchipuit, Craciunul e sarbatorit si in afara granitelor Romaniei. E adevarat, obiceiuri ca noi nu are nimeni ( cum si la injuraturi pierd toti la scor de neprezentare ). La o adica, ce ar putea concura cu taiatul porcului cu alai, ca la urs? E placere mai mare decat ascultarea urletelor  suave ale unui animal incoltit si cu duhul pe jumatate dat? E ceva mai bun ca haznaua aia organica ce inveleste carnea carnatilor?
Nici pe departe, dar macar trebuie apreciada stradania altora in a ne face concurenta. Cititi mai mult

Ieri-seara, putin trecut de miezul noptii. Ma intorceam de la o petrecere tinuta de catre societea la care sunt angajat. In masina eram mai multi, ii depozitam pe la casele lor, adica de unde ii adunasem cu cateva ore in urma.

Fix in fata imobilului in care locuiesc e o terasa. Desi frig , terasa era plina…aia veseli si galagiosi, ca vara. Sunt obisnuit cu ei, asa ca incerc sa trec mai departe. Cu grija insa ( vreo 20 km/h ), astia  mai sar in fata masinilor cand sunt beti.  Nici n-am apucat sa imi astern gandul in creier ca si vad o fetita (17-18 ani ), cu un par crescut fix in ciuda gravitatiei, respectiv in directie opusa centrului pamantului, cum iese in strada, holbandu-se la mine, incercand sa-si regaseasca privirea pierduta. “Hait!”… mi-am gasit nasa! Asta, exact ca un caine vagabond ( stiti voi, d-ala de simte rautatea in trecatori ), a descoperit in karma mea o urma de misoginism si vine sa-mi indrepte comportamentul. Ma mananca de viu.
Cat ma gandeam la cum o sa ma transeze aia, o sa-mi smulga unghiile si o sa-mi prinda ouale intre doua caramizi, o vad ca isi ia elan si … tusti, fix pe capota masinii! Ca in filme, sau ca in clipul ala , “Sabotage”, aluneca pana in parbriz, apoi se intoarce si ma priveste de aproape. Recunosc ca am ramas fara replica, dracu’  se astepta sa se trezeasca cu sexul frumos si beat, fix pe capota masinii? Cititi mai mult

Atat timp s-a scurs de cand plecam dezamagit pana peste cap din Romania. A fost un pas important in viata, greu de facut, dar nu pot fi decat multumit ca l-am facut.

Cei doi ani s-au scurs la inceput greu, departe de tot ce inseamna familie si foarte multi prieteni, prieteni  cu care imi impartisem viata. Apoi a inceput sa fie mai bine, m-am obisnuit cu noua viata, una mai linistita, fara grija ca maine nu am din ce-mi plati datoriile, fara oameni suspiciosi din fire in jurul meu, fara ca cineva sa ma astepte sa gresesc ca sa-mi mai dea o lovitura. Am reusit sa devin un om mai echilibrat, am reusit sa apreciez valorile vietii, sa ma bucur de o privire in jur, sa ma bucur de un zambet si sa-l acord cu aceeasi placere. Un zambet este mereu binevenit, iar bunavointa si bunul simt sunt gratuite. Cititi mai mult

Azi , cautand aiurea prin calculator, am dat peste o fotografie. Se odihnea intr-un folder uitat de lume, de mine si de timp. Si fotografia aia mi-a trezit o amintire…

In urma cu aproape 3 ani, plecam plin de dezamagire si de datorii de pe sinistrul aeroport Baneasa. Plecam in directia Alpilor Francezi. Era un sentiment compus din foarte multe trairi: teama de  necunoscut, bucuria schimbarii, teama primului zbor cu avionul, gandul vederii Alpilor. De cand ma stiu, iubesc muntele ca un nebun, iar acum ajungeam sa traiesc in lumea de poveste a maretiei Alpilor. Tocmai eu, cel ce nu-si putuse permite sa vada de prea multe ori Carpatii…
Imi amintesc golul din stomac din timpul decolarii, teama de la aterizare ( si acum persista, inca nu am scapat ), lipsa aluia ce trebuia sa ne astepte, drumul cu masina, haosul retelelor de autostrada, vederea Mont-Blanc-ului ( de la mai bine de 100 km departare ). Cititi mai mult

Scandal in lumea artelor !

Cercetatorii britanici au descoperit, in urma datarii cu carbon, ca adevaratul inventator al jacuzzi-ului este de fapt scriitorul francez Emile Zola.

Acesta se afla in cada cand, cuprins de un acces subit de patriotism, a strigat din rasputeri: “J’accuse”. Simultan, suprafata apei s-a acoperit de basicute de CO2.

Cititi mai mult

Iar mi-a facut avansuri o pacienta. De data asta e tinerica, are doar 78 de ani, ceea ce ma bucura, am inceput sa atrag si prospaturi. Credeam ca nu mai am scapare. Dumneaei are un comportament de nobil, i se spune La Baronne. Cred ca daca as avea minte m-as putea imbogati de pe urma ei.
.
Stiti, va tot povesteam de sportivii de aici. Sportivii amatori. Nu zic ca ar fi un lucru rau devreme ce toti fac cate 3-4 sporturi regulat, dar am impresia ca uneori exagereaza cu bicicleta.  Am vazut zilele trecute niste femei din spate si m-a apucat teama. Au niste picioare de rugbisti, mai nene. Muschi d-aia enervanti cand se afla pe corpul unei femei. Parca era echipa de gimnastica a RDG iesita la cumparaturi. Si spun asta  dupa ce le-am vazut si din parte opusa, respectiv perpendiculat pe planul anatomic frontal ( in termeni anatomici asta s-ar traduce ca plan sagital ). Cititi mai mult

Ieri…orele 17.00. Dupa doua zile de condus singur cuc in masina, 4 tari parcurse si doar 3 ore de somn in pozitie “chitit ca un tricou”,  eram aproape de destinatie. Pana acolo prinsesem autostrazi aglomerate si mai putin aglomerate. In Italia de exemplu, aglomeratia era cea de zi cu zi…banuiesc ca nu exista o atustrada in Europa atat de aglomerata zi de zi , la orice ora. Se circula insa bine…deci eram in grafic. In Ungaria si Austria autotrada fusese libera. In Franta la fel… . Mai am de parcurs 100 km pana la destinatie dintre care 20 pe autostrada.
Acesti ultimi 20 de kilometri se parcurg pe Autostrada Soarelui, adica aia de vine de la Paris si merge in orasul Stelei de France, Marseille. Din comoditate prefer sa merg pe acolo decat sa iau drumul pe soseaua nationala paralelea cu ea. Intru si…fac 19 kilometri in mai bine de o jumatate de ora. Bag de seama ca uneori astia sunt mai romani ca romanii, iar eu mai prost ca toti… Cititi mai mult

Ma declar deplin satisfacut dupa festinul asta vizual. Da, e noul meu oras preferat. Daca Alsacia nu m-a lasat cu gura cascata, desi are niste coline frumos luminate de catre soarele serii, Strasbourg duce o batalie crancena cu Brugge in sufletul meu. Nu stiu pe care sa-l pun pe primul loc…

Vazut a pied e o combinatie deosebita de modern si vechi, o combinatie  cu mult stil. Nu are badaranismul Parisului, nici aroganta Lyon-ului, nici prostul gust al Nimes-ului. E un oras cochet, cu personalitate, are mandrie… Si e cu adevarat primitor in ceea ce priveste turistul venit sa-l admire. Cititi mai mult

Drumul e lung, 349 km daca luam in considerare canalul intre cele doua rauri ( legatura pe calea apelor intre Marea Nordului si Marea Mediterana ), 600 km pe sosea. Mai exact de unde stau pana unde am ajuns.

Din cate am apucat sa vad ( nu prea multe, fiind venit cu treburi in nord ) Mulhouse nu e un oras extrordinar. Are un aer de oras de provincie, aglomerat,  blocurile nu au forma, strazile sunt murdare, cocalarii peste tot. Doar arhitectura din centrul vechi aduce arata apropierea de Germania. Pentru ca pana la urma e o regiune puternic influentata in istorie de catre vecinii de la Nord-Est. Deja mi-e dor de casele de piatra, campurile de lavanda si maslinii mei…

Cititi mai mult