De curand am fost in Romania. Mi-am probat masina, dar nu asta a fost obiectivul principal. Imi expira pasaportul in luna decembrie, iar pe aici mi se cam cere pasaportul peste tot. Asa ca…fuga la Craiova. Acolo…surpriza, nu mai era cum stiam eu. Nu mai exista regimul de eliberare “la urgenta”. S-au schimbat pasapoartele vechi cu cele noi, facute dupa modelul american. Deci, in momentul asta pot fi controlat , se stie cu exactitate unde sunt, datorita cipului implantat in el. In plus m-am ales si cu o amprentare in regim de urgenta, poate au nevoie de ele cand cauta persoane suspecte… Mama ei de libertate in sistem capitalist… Cititi mai mult

Prin ce scriu acum o sa par  “ala care a uitat de unde a plecat”. N-am uitat inca, dar nu pot accepta nesimtirea. Nu sunt snob, nu sunt arogant. Vreau doar sa fiu respectat. Si atata timp cat altii sunt in stare sa ma respecte mai mult ca aia pe care trebuie sa-i iubesc neconditionat, nu vad de ce nu m-as enerva, de ce nu as blestema si pana la urma de ce nu as uita de unde am plecat?
Revin acum cu detalii despre calatoria intre Franta si Romania, mai exact cu finalul ei. Pana acolo nu e nimic de povestit, totul a fost perfect, plictisitor de bine pus la punct. Slovenia e o tara superba, cel putin vazuta din mersul masinii. Cititi mai mult

Universul unui morar din secolul al XVI-lea

“Io, am zis ca, dupa cum gandesc si crez io, totu’ era un haos, adica pamantu’, aeru’, apa si focu’ erau amestecate impreuna, si din gramada asta, crescand asa, facutu-s-a ceva mare, asa cum se face branza in lapte, si din asta se facura niste viermi, si astia fost-au ingerii; si cea mai sfanta putere a voit ca astia sa fie Dumnezeu si ingerii; si in al numar de ingeri era si Dumnezeu, facut si el din acea gramada in acelasi timp, si a fost facut stapan cu patru capitani: Lucifer, Mihail, Gabriel si Rafael. Cititi mai mult

Dupa mult timp de asteptare, sunt propietarul unui Seat Ibiza, culoare de masina de femei. Masina ma incanta, nimic de zis, sunt foarte multumit de ea, dar prin cate am trecut pana am vazut-o in fata casei, numai eu stiu…si inca nu s-au terminat peripetiile…

Cu vreo luna in urma , avand ceva banuti in cont si mai imprumutand de pe la prieteni, incep sa-mi caut o masina. Ibiza imi placea de mult, mi se cam pusese pata pe ea. Asa ca intru pe site-urile specializate de pe aici in cautarea ei. Las la o parte faptul ca aici masinile costa o gramada de bani… Cititi mai mult

M-am hotarat sa vad nationala lu’ Lucescu pe viu. Nu ca as fi eu mare fan, sau mare patriot. Nici ca in acceptiunea mea sportul ar avea vreo legatura cu patriotismul. Pur si simplu m-am hotarat. Motivul a fost curiozitatea de a vedea un meci pe un mare stadion al lumii, de a simti acea atmosfera. Inca de cand eram copil visam la un astfel de moment si acum s-a intamplat…

Asadar, cu o luna in urma imi luasem bilet la meci, bilet la tgv ( sunt vreo 700 km intre mine si Paris ), imi convinsesem si colegii de apartament, ba mai si stabilisem intalniri cu alti baieti care veneau la meci. Vine ziua de sambata si … Cititi mai mult

Cosminele, tata…ia
aminte la ce te-asteapta!

Mda…doar cateva ore. De ajuns sa-mi fac o mica parere despre ce inseamna Paris , parizieni si viata lor de zi cu zi. Nu m-a interesat sa vad Moulin Rouge, nu m-a interesat sa umblu prin magazinele snobilor. Cumparaturile reprezinta doar o necesitate pentru mine. M-a interesat sa vad o particica din arta si cultura Parisului, m-a interesat sa-i simt pulsul si, bineinteles m-a interesat sa-l fotografiez. Sa-l fotografiez mai mult ca orice…

Indiferent ca am stat doar o jumatate de zi acolo, Parisul a avut timp sa ma surprinda. Mai ales negativ, pentru ca la frumusete ma asteptam. Daca Lyonul m-a surprins in mod pozitiv, daca acolo mi-a placut tot ce am vazut, aici sunt multe lucruri neplacute. Agitatia nebuna, claxoanele, aroganta parizianului, astea toate contrasteaza cu arta si cultura, uneori si kitch, prezente la orice pas…Citisem undeva ca Parisul e in topul celor mai neprimitoare orase europene si inclin sa le dau dreptate. Cititi mai mult

Petanque e jocul ala in care unii dau de nebuni cu bilele de pamant. Si mai e si sport natioal in Franta. Am mai spus eu cate ceva despre el. Cert e ca daca as juca vreodata petanque in maximum 5 minute aia ar fugi disperati din calea unui nebun, plin de spume, care arunca dupa ei cu bilele de otel…

De cand am ajuns aici, astia alta treaba nu au. Ies in Piata Mare a orasului , grupuri-grupuri si incep sa arunce la tinta. Regulile imi sunt neclare, mai usor as pricepe curlingul ( cred ca nici nu au, le inventeaza pe loc ). Cert e ca majoritatea arunca prima data o bila micuta, galbena, apoi arunca bilele astea mari, confectionate din otel si destul de grele. Cred eu in prostia mea, ca trebuie sa arunce cat mai aproape de “colorata”. Dupa ce arunca toti, unii de mai multe ori, altii o singura data ( cred ca tine de numarul de bile avute in proprietate ), se scoate ruleta si se masoara… Cititi mai mult

Anul trecut, cam pe vremea asta, eram toti entuziasti. Comentam p-aici de ne lua dracu’, abia ne facuseram blog…Tot anul trecut si cam tot pe vremea asta, Adminul pe probleme tehnice si tactice ( Valurosu bre…’al de ne scoate mereu din belele cand pica serveru’ asta de mana a treia ) pleca in vacanta. La munte, zicea el. A venit iar timpul, dar pare-se ca i-a venit mintea la cap si pleaca in locuri mai frumoase…normal, doar pleaca la recomandarea mea. Si daca atunci, ca obiective turistice ii recomandam gara din Ciulnita , acum ii recomand altceva…pe bune de data asta, ca stiu ce-i place. Asa ca…ba, vezi ca p-acolo e un sat de nemti, se numeste Garana. Si poti manca mici facuti de nemti, e micu’ cat salamu’. Berea nu mai vorbesc…nemti, tata! O sa bei la “Noroc” pan’ te ia damblaua. Cititi mai mult

Ma aflam in gara Part Dieu din Lyon, situata oarecum in centrul orasului. Coborasem din tren si ma pregateam sa iau o linie directa catre aeroportul St Exupery, unde trebuia sa astept pe cineva. Ca de fiecare data, acolo ma acosteaza oameni care imi cer ba monede, ba tigari. Parca imi scrie in frunte ca sunt prost si vor obtine imediat de la mine ce vor… . Vine unu’ spre mine si imi cere o tigara. Ii dau si imi amintesc ca nu am bricheta, asa ca ii cer si eu un foc. Ma intreaba ce nationalitate am, vazand ca nu vorbesc atat de bine franceza. Ii spun ca sunt roman. Imi raspunde ca i se pare atipic ca un roman sa aiba tenul deschis. Chestionat de mine cu firescul “De ce?” imi spune ca toti romani pe care el i-a vazut sunt inchisi la culoare , ii cunoaste pentru ca stau ilegal langa gara. Imi amintesc ca vazusem, chiar inainte sa opreasca trenul, intr-un loc viran, o gramada de coverci improvizate, inconjurate de o mizerie de nedescris.

“Ia uite bai, ce ne fac tiganii astia!” imi zic.
Cititi mai mult

Nota: Din nu stiu ce motiv, conexiunea la net imi joaca feste si , desi era publicat, textul de mai jos nu aparuse pe site. Asa ca va las sa-l cititi acum, cu intarziere.

28 noiembrie 2009
Ramaseseram la niste fructe portocalii si o priveliste nemaipomenita. Voi avea destul timp sa povestesc despre toate astea…Pentru moment nu pot accesa internetul foarte des, asa ca o sa dau semne de viata odata la cateva zile…
Intre timp am luat contact si cu mediul sanitar francez. Nu ma apuc sa fac comparatii pentru ca nu se pot face. Poate voi vorbi alta data despre acest subiect…Nu va spun mai multe nici despre acele fructe frumos colorate pentru simplu fapt ca nu am aflat inca daca sunt sau nu comestibile. Pe iubitorii de animale ii linistesc spunandu-le ca acel caine nu a mancat din ele, ceea ce m-a pus oarecum pe ganduri. E sanatos si plin de viata si se uita in fiecare zi prin usa de sticla catre mine… Cititi mai mult