Cosminele, tata…ia
aminte la ce te-asteapta!

Mda…doar cateva ore. De ajuns sa-mi fac o mica parere despre ce inseamna Paris , parizieni si viata lor de zi cu zi. Nu m-a interesat sa vad Moulin Rouge, nu m-a interesat sa umblu prin magazinele snobilor. Cumparaturile reprezinta doar o necesitate pentru mine. M-a interesat sa vad o particica din arta si cultura Parisului, m-a interesat sa-i simt pulsul si, bineinteles m-a interesat sa-l fotografiez. Sa-l fotografiez mai mult ca orice…

Indiferent ca am stat doar o jumatate de zi acolo, Parisul a avut timp sa ma surprinda. Mai ales negativ, pentru ca la frumusete ma asteptam. Daca Lyonul m-a surprins in mod pozitiv, daca acolo mi-a placut tot ce am vazut, aici sunt multe lucruri neplacute. Agitatia nebuna, claxoanele, aroganta parizianului, astea toate contrasteaza cu arta si cultura, uneori si kitch, prezente la orice pas…Citisem undeva ca Parisul e in topul celor mai neprimitoare orase europene si inclin sa le dau dreptate. Cititi mai mult

Petanque e jocul ala in care unii dau de nebuni cu bilele de pamant. Si mai e si sport natioal in Franta. Am mai spus eu cate ceva despre el. Cert e ca daca as juca vreodata petanque in maximum 5 minute aia ar fugi disperati din calea unui nebun, plin de spume, care arunca dupa ei cu bilele de otel…

De cand am ajuns aici, astia alta treaba nu au. Ies in Piata Mare a orasului , grupuri-grupuri si incep sa arunce la tinta. Regulile imi sunt neclare, mai usor as pricepe curlingul ( cred ca nici nu au, le inventeaza pe loc ). Cert e ca majoritatea arunca prima data o bila micuta, galbena, apoi arunca bilele astea mari, confectionate din otel si destul de grele. Cred eu in prostia mea, ca trebuie sa arunce cat mai aproape de “colorata”. Dupa ce arunca toti, unii de mai multe ori, altii o singura data ( cred ca tine de numarul de bile avute in proprietate ), se scoate ruleta si se masoara… Cititi mai mult

Anul trecut, cam pe vremea asta, eram toti entuziasti. Comentam p-aici de ne lua dracu’, abia ne facuseram blog…Tot anul trecut si cam tot pe vremea asta, Adminul pe probleme tehnice si tactice ( Valurosu bre…’al de ne scoate mereu din belele cand pica serveru’ asta de mana a treia ) pleca in vacanta. La munte, zicea el. A venit iar timpul, dar pare-se ca i-a venit mintea la cap si pleaca in locuri mai frumoase…normal, doar pleaca la recomandarea mea. Si daca atunci, ca obiective turistice ii recomandam gara din Ciulnita , acum ii recomand altceva…pe bune de data asta, ca stiu ce-i place. Asa ca…ba, vezi ca p-acolo e un sat de nemti, se numeste Garana. Si poti manca mici facuti de nemti, e micu’ cat salamu’. Berea nu mai vorbesc…nemti, tata! O sa bei la “Noroc” pan’ te ia damblaua. Cititi mai mult

Sunt ingrozita… toata ziua m-a urmarit acest documentar terifiant! Tot butonam telecomanda TV-ului in jurul pranzului, am ajuns la un documentar pe Discovery! Pentru cateva minute am uitat in ce lume traiesc, simteam ca ma sufoc de cata durere am citit in ochii acestor femei India, Pakistan - femeia este pedepsita printr-o forma barbara, este mutilata cu acid, i se arunca acid pe fata pentru a ramane cu cicatrici si eventual sa orbeasca.

Cititi mai mult

Ma aflam in gara Part Dieu din Lyon, situata oarecum in centrul orasului. Coborasem din tren si ma pregateam sa iau o linie directa catre aeroportul St Exupery, unde trebuia sa astept pe cineva. Ca de fiecare data, acolo ma acosteaza oameni care imi cer ba monede, ba tigari. Parca imi scrie in frunte ca sunt prost si vor obtine imediat de la mine ce vor… . Vine unu’ spre mine si imi cere o tigara. Ii dau si imi amintesc ca nu am bricheta, asa ca ii cer si eu un foc. Ma intreaba ce nationalitate am, vazand ca nu vorbesc atat de bine franceza. Ii spun ca sunt roman. Imi raspunde ca i se pare atipic ca un roman sa aiba tenul deschis. Chestionat de mine cu firescul “De ce?” imi spune ca toti romani pe care el i-a vazut sunt inchisi la culoare , ii cunoaste pentru ca stau ilegal langa gara. Imi amintesc ca vazusem, chiar inainte sa opreasca trenul, intr-un loc viran, o gramada de coverci improvizate, inconjurate de o mizerie de nedescris.

“Ia uite bai, ce ne fac tiganii astia!” imi zic.
Cititi mai mult

Nota: Din nu stiu ce motiv, conexiunea la net imi joaca feste si , desi era publicat, textul de mai jos nu aparuse pe site. Asa ca va las sa-l cititi acum, cu intarziere.

28 noiembrie 2009
Ramaseseram la niste fructe portocalii si o priveliste nemaipomenita. Voi avea destul timp sa povestesc despre toate astea…Pentru moment nu pot accesa internetul foarte des, asa ca o sa dau semne de viata odata la cateva zile…
Intre timp am luat contact si cu mediul sanitar francez. Nu ma apuc sa fac comparatii pentru ca nu se pot face. Poate voi vorbi alta data despre acest subiect…Nu va spun mai multe nici despre acele fructe frumos colorate pentru simplu fapt ca nu am aflat inca daca sunt sau nu comestibile. Pe iubitorii de animale ii linistesc spunandu-le ca acel caine nu a mancat din ele, ceea ce m-a pus oarecum pe ganduri. E sanatos si plin de viata si se uita in fiecare zi prin usa de sticla catre mine… Cititi mai mult

22 noiembrie 2009
Desi eram destul de infricosat de un drum pe cont propriu Craiova-Montelimar ( acolo ma asteptau niste prieteni cu masina, pentru a merge la casa lor din Les Vans-Departamentul Ardeche ), cel mai greu episod a fost acela al ajungerii la Aeroportul Otopeni. Nefiind un bun cunoscator al imprejurimilor Bucurestiului, mi-am intrebat prietenii care ar fi cea mai buna varianta de drum. Mi s-a spus sa folosesc centura Capitalei. Neinspirati prietenii mei… Pe centura Bucurestiului nu exista niciun indicator catre cel mai mare si cel mai important aeroport al Romaniei. Stiu, suntem popor sarac, n-avem bani de indicatoare. Probabil tot lipsa banilor i-a facut pe cei pe care i-am intrebat sa ma indrume gresit( inclusiv un politst ). Asa se intampla cand ajungi in Bucuresti cu un DJ pe numarul de inmatriculare.Ajungi pe la Buftea, apoi te intorci orbecaind prin coclaurii denivelati, cu pretentie de sosea de centura. Mama ei de saracie!…
Odata ajuns acolo, formalitatile au fost simple. Nu era prima calatorie cu avionul, deci trebuia sa ma descurc usor. Mai grea a fost despartirea de cei care ma insotisera. Cititi mai mult

Era imposibil sa-mi amintesc intr-o singura seara toate faptele de vitejie ale bravilor urmasi ai vikingilor. N-am stat cu ei o seara sau doua. M-am bucurat de apropierea lor aproape cinci luni. Si m-am intors mai nesimtit decat ma stiam. De aici trag concluzia ca sunt o fire slaba, om lipsit de identitate ) …

Spuneam in episodul trecut ca au o problema cu spalatul. Probabil sconcsul , in preistorie traia prin nordul Europei dar la un moment dat s-a saturat si el de concurenta si vazand ca nu are sanse a traversat oceanul  sa-i impresioneze pe altii… Nu se spala ei, probabil au rau de mare sau pur si simplu teama de apa, iar de aici e normal sa rezulte altceva: logic, daca ei nu se spala, de ce si-ar spala hainele? Se deosebeau imediat dintre francezi ( si nici francezii nu sunt vreo natie prietena cu apa ) doar prin analizarea hainelor. Alea care aveau urme de namol sau pareau ca nu mai au culoarea initiala erau purtate de catre vikingi.  Multi aveau pe haine un dreptunghi rosu cu o cruce alba, cruce cu bratele inegale. Habar n-am ce inseamna asta dar probabil era un insemn al lor… ) Cititi mai mult

O parte dintre voi stiu ca am avut de a face cu un bun procent din poporul danez ( nu radeti bre, ca la ce populatie au sigur am cunoscut destui danezi cat sa pot face un sondaj de opinie a la GSP ).Pentru cei care nu stiu o sa spun acum:
Iarna trecuta am fost angajat de catre o firma de turism din Danemarca. O firma care promoveaza ski-ul. Si daca Danemarca e a doua tara ca lipsa a formelor de relief unghiular-verticale ( olandezii ii depasesc doar pentru faptul ca ei au o parte din taram in lumea pestilor ) , normal ca s-au orientat catre tari care mai au si munti.Pana si pe ei i-a dus capul si au priceput ca in campie e obositor daca schizi.

Una dintre tarile alese  a fost Franta cu celebrii Alpi. Si tot acolo am aterizat si eu, slujind bravii vikingi intr-un hotel rapciugos dotat cu un bar care in Romania ar fi vizitat de OPC din prima zi si apoi inchis pe viata ( barul, nu patronul , ca ala ar avea pile si ar scapa ). Cititi mai mult

Ce voi spune in continuare are o oarecare legatura cu ce a scris colegul d_s. E una dintre consecintele acelui fapt. Si nu doar a acelui fapt. E una din consecintele globalizarii care ni se baga cu palnia in cap drept model de urmat.
Inteleg ca suntem nevoiti sa o facem si pe asta, de multa ori cu scarba, sau macar fara placere. Ai nevoie sa respecti regulile astea stupide doar pentru ca trebuie sa traiesti, pentru ca viata costa.
O sa pornesc discutia de la reclama cu “seful nervos” si baiatul care il face sa rada. Gandita ca o reclama nostima e de fapt una trista. Trista pentru mine. Pentru ca vad acolo un sef care face pe seful si niste angajati imbracati frumos la costum si care rad doar dupa ce rade si seful. Cititi mai mult