Vad la televizor stiri infioratoare. “Iadu’  alb!”, vorba lu’ Bordea. Mai ca au uitat televiziunile de proteste si de Basescu. Ciudat e ca in urma cu o saptamana, tocmai am vazut la tv un Neica-Nimeni  d’asta, de la un serviciu al unei primarii de sector. Cica erau pregatiti, anul asta nu ii mai ia zapada prin surprindere, in mijlocul iernii. Vad! Au prevazut-o, au asteptat-o, n-au fost surprinsi, au facut ce au stiut: fix nimic.

Stiu ca e fortata comparatia pe care o voi face, pentru ca Romania e o tara de doi lei, plina de priceputi care nu stiu sa faca nimic si de smecheri, care-i scot pe priceputi in fata. Dar tot o fac.
O sa va arat o poza:

Hoo ma, nu sariti! Nu e Transfagarasanul, ca ala se inchide de cand dau ploile de septembrie.
E o sosea din Alpii francezi. O sosea care nu traverseaza muntii de la un capat la altul, urca dinspre Albertville spre Val Thorens, iar acolo se opreste. Ce vedeti in poza se afla la cota 2000, dar ajunge pana la 2300 m. Luna este decembrie, dragi incompetenti din primariile Romaniei. Un decembrie cu nameti de 3 metri pe alocuri si cu temperaturi de -18 grade la amiaza.
Ei bine, drumul ala e mereu in starea in care il vedeti. Secretul e unul singur si nu e ” a kind of magic”. Astia n-au 4  oua, lasati dracului explicatiile fantastice. Ba, astia muncesc. Si cand o fac, o fac cu cap si cu simtul raspunderii.

Cititi mai mult

Chiar daca pare de neinchipuit, Craciunul e sarbatorit si in afara granitelor Romaniei. E adevarat, obiceiuri ca noi nu are nimeni ( cum si la injuraturi pierd toti la scor de neprezentare ). La o adica, ce ar putea concura cu taiatul porcului cu alai, ca la urs? E placere mai mare decat ascultarea urletelor  suave ale unui animal incoltit si cu duhul pe jumatate dat? E ceva mai bun ca haznaua aia organica ce inveleste carnea carnatilor?
Nici pe departe, dar macar trebuie apreciada stradania altora in a ne face concurenta. Cititi mai mult

Atat timp s-a scurs de cand plecam dezamagit pana peste cap din Romania. A fost un pas important in viata, greu de facut, dar nu pot fi decat multumit ca l-am facut.

Cei doi ani s-au scurs la inceput greu, departe de tot ce inseamna familie si foarte multi prieteni, prieteni  cu care imi impartisem viata. Apoi a inceput sa fie mai bine, m-am obisnuit cu noua viata, una mai linistita, fara grija ca maine nu am din ce-mi plati datoriile, fara oameni suspiciosi din fire in jurul meu, fara ca cineva sa ma astepte sa gresesc ca sa-mi mai dea o lovitura. Am reusit sa devin un om mai echilibrat, am reusit sa apreciez valorile vietii, sa ma bucur de o privire in jur, sa ma bucur de un zambet si sa-l acord cu aceeasi placere. Un zambet este mereu binevenit, iar bunavointa si bunul simt sunt gratuite. Cititi mai mult

Iar mi-a facut avansuri o pacienta. De data asta e tinerica, are doar 78 de ani, ceea ce ma bucura, am inceput sa atrag si prospaturi. Credeam ca nu mai am scapare. Dumneaei are un comportament de nobil, i se spune La Baronne. Cred ca daca as avea minte m-as putea imbogati de pe urma ei.
.
Stiti, va tot povesteam de sportivii de aici. Sportivii amatori. Nu zic ca ar fi un lucru rau devreme ce toti fac cate 3-4 sporturi regulat, dar am impresia ca uneori exagereaza cu bicicleta.  Am vazut zilele trecute niste femei din spate si m-a apucat teama. Au niste picioare de rugbisti, mai nene. Muschi d-aia enervanti cand se afla pe corpul unei femei. Parca era echipa de gimnastica a RDG iesita la cumparaturi. Si spun asta  dupa ce le-am vazut si din parte opusa, respectiv perpendiculat pe planul anatomic frontal ( in termeni anatomici asta s-ar traduce ca plan sagital ). Cititi mai mult

Ma declar deplin satisfacut dupa festinul asta vizual. Da, e noul meu oras preferat. Daca Alsacia nu m-a lasat cu gura cascata, desi are niste coline frumos luminate de catre soarele serii, Strasbourg duce o batalie crancena cu Brugge in sufletul meu. Nu stiu pe care sa-l pun pe primul loc…

Vazut a pied e o combinatie deosebita de modern si vechi, o combinatie  cu mult stil. Nu are badaranismul Parisului, nici aroganta Lyon-ului, nici prostul gust al Nimes-ului. E un oras cochet, cu personalitate, are mandrie… Si e cu adevarat primitor in ceea ce priveste turistul venit sa-l admire. Cititi mai mult

Drumul e lung, 349 km daca luam in considerare canalul intre cele doua rauri ( legatura pe calea apelor intre Marea Nordului si Marea Mediterana ), 600 km pe sosea. Mai exact de unde stau pana unde am ajuns.

Din cate am apucat sa vad ( nu prea multe, fiind venit cu treburi in nord ) Mulhouse nu e un oras extrordinar. Are un aer de oras de provincie, aglomerat,  blocurile nu au forma, strazile sunt murdare, cocalarii peste tot. Doar arhitectura din centrul vechi aduce arata apropierea de Germania. Pentru ca pana la urma e o regiune puternic influentata in istorie de catre vecinii de la Nord-Est. Deja mi-e dor de casele de piatra, campurile de lavanda si maslinii mei…

Cititi mai mult

Buna dimineata! Sa vorbim despre idioti. Cu cine incepem?

Cu aia care nu m-au lasat sa dorm. Harmalaie mare pe la orele doua ale diminetii, tipete si zgomot de metale lovite. Oarecum sunt obisnuit pentru ca aici incepe sezonul prostiei si se umple oraselul cu natarai.  Vara avem lupte in fiecare noapte, terenul fiind parcarea cea mare din fata blocului, asezata strategic…intre doua baruri. Se bat clientii de la ala din dreapta ( cocalarii ) cu aia din stanga ( ierbasii ).

Acum parcarea e ocupata de catre unii cu niste masinute si alte caruseluri plus rulota in care stau toti. Barul ierbivorilor era inchis asa ca au zis astia din dreapta sa se bata intre ei daca nu gasesc altii. Zis si facut…au iesit afara si au inceput preludiul: amenintari, injuraturi si tot protocolul, ca astora le place sa vorbeasca si cand se bat. Dupa vreun sfert de ora , din plictiseala s-au apucat sa si dea. Cititi mai mult

Cand lumea se prabuseste , ProTV-ul se tine de porcarii. Cand pe toate statiile tv  se prezenta ceea ce poate fi evenimentul dramatic al secolului actual, la ProTV, la Maruta era invitat Pepe…iar. Fac baietii aia o cardasie jmekereasca de zici ca nu e adevarat. Doi idioti iau la misto o apucata…

Din cat am apucat sa aud ( pana la schimbarea site-ului, ca deh, are si el nevoie de un delay pentru incarcarea paginii ) se vorbeste acolo despre artisti : “cantaretul”sau “actrita”. Asa sunt ei alintati. Bag seama ca ne pierdem si elementarul bun simt, ca de simt al artei e mai greu de vorbit. Pai ce ii recomanda pe ei, vorba lui Dem Radulescu? Vocea si talentul? De cand cocalarii au ajuns cantareti iar mahalagioaicele actrite? Care sunt succesele lor de ni-i vand astia drept artisti veritabili? Bai, voi i-ati facut asa si acum au ajuns sa creada si ei ca sunt artisti si duc o viata de staruri! Cand nu se vorbeste de ei parca intra in moarte clinica, vorba altuia… Cititi mai mult

“Am lucrat cu doi antrenori români: Mogoşanu şi Neagoe.
Primul era convins de utilitatea preparatorului fizic, mă lăsa să-mi fac treaba.
Neagoe credea că se pricepe el şi la capitolul fizic.”

-Urbano Lega-

Citind azi presa, cu lenea specifica unui om ce nu are ce face pe 1 ianuarie, am dat peste un interviu. In GSP…mai au si idei bune. Recunosc ca am fost atras de titlu: “Mulţi din fotbalul românesc cred că pregătirea în zăpadă e suficientă. Nimic mai fals!”. Vazand si cine a acordat interviul, vazand si cine a luat interviul ( Alin Fornade, cel la a carui adresa ma cam suparasem cu doi ani si ceva in urma, dar pe care il citesc cu interes acum ), m-am pus imediat pe citit.

Asadar, pentru cine nu e familiarizat cu fotbalul, e nevoie de cateva detalii: Urbano Lega e un preparator fizic italian. Absolvent al unei scoli de specialitate din Roma, a lucrat in diferite ramuri sportive: atletism ( lotul national al Italiei ), volei , tenis si ciclism. In fotbal nu a intrat de mult, venind in Romania la propunerea lui Roberto Landi. A pregatit jucatorii echipelor FC National si Universitatea Craiova, perioade in care echipele respective isi sufocau adversarii pe teren. Ca suporter al Craiovei nu uit perioada “380 volti”, in care adversarii picau invariabil in repriza a doua…
Ca fapt divers: la 68 de ani , Urbano Lega pedaleaza zilnic 120 kilometri… in timp ce oameni de 20 de ani isi dau sufletul dupa un kilometru facut la picior… Cititi mai mult

Tin legatura cu multe persoane plecate din Romania, mai ales de cand ma numar  printre ele. Cand vine iarna ii aud pe toti : “Te duci acasa de Sarbatori?”. Sa imi spun direct: ” Mi-e dor de Romania, de traditiile de acasa, de sarmale, de carnati…”.  Foarte bine, sa va fie…

Craciunul la romani a devenit din “Sarbatoarea Nasterii Domnului”, “Sarbatoarea porcului”. Sau chiar a porcilor. Se fugareste saracul animal cu cutitul in mana, se macelareste si apoi se joaca la capataiul lui, se bea, se mananca din carnea inca neracita si apoi se vomita sau se ajunge pe la spital. Cititi mai mult