Iată câteva reguli de baza ale sportului meu preferat.
Logistica:

♦Un teren de forma unui dreptunghi de 40m x 20m impartit in 2 jumatati. In mijlocul laturilor mai mici se afla portile. In jurul laturilor lungi („linii de margine”) trebuie sa existe o zona de siguranţa cu cel puţin 1 m latime, iar in jurul laturilor scurte (linii exterioare porţii) regăsim cel puţin 2 m latime pentru siguranţa.

♦ Doua porţi, fiecare lata de 3 m si înalta de 2 m, ancorate in podea si de peretele apropiat. Barele trebuie sa fie din profil pătrat de 8 cm ( de exemplu din lemn sau metal uşor). Trebuie sa fie dotate cu plasa care de asemenea trebuie foarte bine ancorata. La 4 m fata de poarta se trasează o linie de 15 cm, linia portarului. In fata porţii se trage un semicerc de 6 m paralel cu linia porţii. Jucătorii nu au voie in acest spaţiu, in caz contrar, călcarea semicercului se pedepseşte. La 9 m este un alt semicerc trasat cu linie întrerupta, exact la 3 m fata de celalalt. La 7 m fata de poarta se marchează o linie de 1 m lungime, linia de la care se executa aruncările de la 7 m. De asemenea, de la linia de centru până la un punct aflat la o distanţă de 4.5 metri de aceasta este punctul liniei de schimb care este marcat de o linie paralelă cu linia de centru şi care se întinde pe o distanţă de 15 cm înăuntru liniei de margine şi 15 cm în afara liniei de margine (înăuntrul şi în afara terenului de joc).
♦ O minge din piele sau material sintetic umpluta cu aer. Se folosesc 3 dimensiuni: diametru 58-60 cm, greutate 425-475 grame pentru barbati si tineri de la 16 ani in sus; diametru 45-56 cm, greutate 325-375 grame pentru femei, baieti de la 12 ani si fete de la 14 ani si diametru 50-52, greutate 290-330 grame pentru baieti si fete de la 8 ani. De multe ori mingea se da cu o rasina pentru a o controla („a face priza”) mult mai bine.

Se joaca 2 reprize, fiecare a cate 30 de minute, cu o pauza de 10 minute
intre ele. In cazul unor partide eliminatorii pot apărea de 2 ori cate 5 minute de prelungire cu un minut de pauza intre ele. Daca scorul este inca indecis se trece la supliciu: aruncări de la 7 m.
Fiecare echipa are dreptul la un „Team time-out”/repriza, de 1 minut., pe
care îl poate lua doar atunci când mingea este in posesia respectivei echipe. Acest lucru se realizează prin depunerea unui cartonaş verde cu un T negru desenat pe el pe masa unde stau cel care cronometrează oficial meciul si secretarul. Începutul team-time-out-ului se semnalizează printr-un semnal acustic (sirena sau fluier).
„Cavalerii fluierului” sunt in număr de doi, care se schimba intre ei fiind pe rând arbitru de câmp sau arbitru de poarta, asta pentru a putea prinde amândoi atât acţiuni de atac ca si de apărare ale fiecărei echipe in parte.
O echipa este formata din 7 jucători – sase jucători de câmp si un portar. Pe banca de rezerva pot lua loc pana la alţi 7 jucători. Schimbările se fac de multe ori chiar in timpul jocului si nu trebuie semnalizate de arbitru ca si la fotbal.
Un jucător are dreptul sa atingă mingea nu numai cu mana, ci cu orice parte a corpului de deasupra de genunchi.
Fara a dribla, jucătorul are voie sa facă maxim 3 paşi sau sa tina mingea fara a pasa sau suta maxim 3 secunde. In limbajul handbalistic in aceste situaţii se fluiera „paşi” sanctionati cu minge data adversarilor. Daca un jucător prinde mingea, driblează si mai prinde inca o data mingea, se sanctioneaza tot cu posesia mingii data adversarilor, greşeala denumita „dubla”. De asemenea jucătorii nu au voie, cu intenţie, sa paseze înapoi propriului portar. In acest caz echipa adversa primeşte o lovitura libera.
O regula interesanta este cea a „jocului pasiv”, care face întâlnirea mai atractiva. Asta înseamnă ca o echipa poate pasa in atac un timp de 30 pana la 45 de secunde, fara a ameninţa direct poarta sau fara a fi întrerupta prin foult. După aceasta perioada arbitrul va ridica mana in semn de „joc pasiv” iar echipa din atac in 5 pana la 10 secunde trebuie sa arunce la poarta sau va pierde posesia. Problema este ca aceasta regula nu este inca foarte clar prevăzuta in regulament si este lăsata la „interpretarea” arbitrilor.

Foult-uri si pedepse:
Este permis sa-i iei mingea adversarului, sa blochezi sau sa „închizi” adversarul. De asemenea este permis contactul corporal, dar nu ai voie sa iei abuziv mingea, sa-ti ţii adversarul, sa te urci pe el, sa li împingi si altele. Intamplarile neregulamentare contrare regulamentului duc la pierderea mingii si la acordarea unei lovituri libere (se foloseşte mai degrabă termenul de „aruncare de la 9 m”) care se executa din locul unde s-a petrecut incidentul sau la aruncare de la 7 m atunci când a fost împiedicata o aruncare clara la poarta care s-ar fi putut materializa in gol.
Mai exista un sistem de „pedepse” progresiv contra contactelor neregulamentare:
♦ Avertismentul (cartonaş galben) la primele 3 astfel de incidente/echipa.
♦ Eliminare de 2 minute când jucătorul avertizat cu „doua degete” trebuie sa paraseasca pentru doua minute suprafaţa de joc, lăsându-si echipa descompletata.
♦ Eliminare de 2+2 minute, care se foloseşte daca jucătorul eliminat protestează prea tare, fara totuşi a jigni arbitrul.
♦ Eliminare de 2 minute+descalificare in cazul in care jucătorul eliminat protestează vehement jignind si arbitrul.
♦ Descalificarea (cartonaşul roşu) la incidente deosebite (in special foult-uri care pun in pericol integritatea corporala) sau in cazul in care un singur jucător deja a primit 3 eliminări de 2 minute in cursul meciului. Spre deosebire de sportul rege, după 2 minute, echipa poate introduce un alt jucător in locul celui eliminat.
♦ Ca si pedeapsa suprema exista eliminarea totala in cazuri deosebit de grave, atacuri ale unui jucător asupra altora, asupra arbitrilor, oficialilor, caz in care echipa ramane cu acel jucător in minus pe toata durata de desfasurare care a mai rămas si care poate duce la consecinţe grave si după încheierea partidei.
Oficialii unei echipe trebuie si ei sa se supună acestor reguli, pot fi eliminaţi sau descalificaţi.