Si Gandaceii pot bate campii
Am fost rugata sa scriu un pic (sau ceva) despre prietenie. Initial ma blochez (nu in sensul de a pune un zid, pentru a nu se mai ajunge la mine, nu-mi plac defel zidurile metaforice, ci in cel de a-mi pierde de-a dreptul graiul) si stau cateva clipe sa cuget daca as putea. Inca mai sunt de parere ca nu, n-as putea (precis nu asa cum mi-ar placea mie sa pot), insa o fac totusi pentru persoana impricinata, care inseamna foarte mult pentru mine 
Poate ca indicat ar fi sa incep cu o definitie, insa ii las pe altii sa scrie asa; eu merg pe drumul meu, unul serpuitor, invatat deja cu ocolisuri lungi, si incep cu o poveste care pare a se abate complet de la tema: Am crescut fara tata. Nimic nemaipomenit in asta, curios ar putea fi faptul ca vreau sa povestesc despre omul pe care nu am apucat sa-l cunosc.
Femeile care m-au crescut (mama si mama ei) au luptat permanent, profitand de absenta lui, pentru a-i crea o imagine… daca as spune doar “negativa” as folosi un cuvant neutral; de fapt l-au incununat cu mai toate atributele personajelor urate din basme; or fi fost bune intentiile lor, s-or fi gandit ele ca daca ajung sa-l detest nu voi suferi datorita “lipsei”, de asta nu le judec. Ca sa nu pierd firul si sa refac legatura cu prietenia: bunica-mea din adolescenta ma tot acuza ca semăn cu “monstrul” in privinta asta, ca numai ala ce-si mai punea asa prietenii inaintea a orice. “Ala pentru prieteni era in stare sa-si lase si casa”, zicea ea. Abia de curand am inteles cu adevarat valoarea acuzei, cand am realizat ca din pacate nici ea, si fireste ca n-a putut sa-i transmita nici fiica-sii asta, n-a stiut niciodata ce inseamna de fapt prietenia. Asa ca da, recunosc ca eu sunt ca “nenorocitu’ de tactu’” (ii ziceau ele altfel de fapt, dar nu vreau sa-i intinez memoria unui om pe care nu-l pot evalua in nici un fel). Pentru mine prietenia are valoare de sacru.
Poate ca astazi termenul in sine e folosit inflationar; poate ca pentru multi insusi continutul lui e perimat. Intr-adevar, traim intr-o era a tehnologiei, poate se cere sa ne adaptam si notiunile pentru a tine pasul cu evolutia, cu transformarile pe care le suporta obiectele denumite de ele. Ce facem astazi de exemplu cu o persoana pe care poate ca n-am intalnit-o “in carne si oase” (caci ne-a facilitat-o internetul), dar de care ne simtim intr-un fel legati? O numim sau nu prieten? Sunt convinsa ca fiecare dintre noi are normele si aprecierile proprii, si n-am intentia de a oferi raspunsuri cu valoare generala.
Tot ce pot spune este ca pentru mine prietenia e o stare de suflet… e motivul pentru care pot uita de mine, si chiar imi uit propriile limite, ingradiri ale unui ego devorat de frici, asteptari, pretentii si tendinta de a judeca in logica unui sistem bazat pe ele. Multi sustin ca ar fi un fel de relatie de troc, in care dai si iei; culmea e ca dintre acestia foarte multi isi vad propriul rol in a lua, si le esti prieten atata vreme cat ai ceva interesant pentru ei ce le poti oferi. Asta m-a facut sa elimin genul de relatii disproportionate in privinta datului si luatului dintre “prieteniile” mele. Si totusi sa constat ca nu pot vorbi despre prietenie fara un anumit schimb: ce-i e caracteristic insa e neconditionarea: eu iti ofer, omule, sufletul meu pe-o tava, insa sa tii minte ca o fac pentru ca asa am simtit eu, nu pentru ca mi-ai fi cerut-o tu! Si o fac nepretinzand si neasteptand ceva “in schimb”! Daca insa cu toate astea, sau tocmai pentru ele, se intoarce ceva frumos si catre mine, atunci imi esti prieten Dar daca imi arati ca nu-ti doresti sa ma accepti si tu pe mine asa cum sunt eu, si tii mai mult la dezechilibru, atunci eu ma retrag… si ajung sa te numesc “un cunoscut”
Revenind la neputinta de a scrie exprimata la inceput, o tot remarc: sunt atatea lucruri de spus despre prietenie, si eu n-am reusit sa numesc mai nimic. Poate doar baza, de la care apoi pot veni toate: si rabdarea de a-l asculta pe celalalt si de a-l intelege atunci cand te-a dezamagit, si bunavointa de a nu-i impune propriile tale pareri, si intelepciunea de a invata de la el, si, si, si… Poate se gasesc ceva comentarii mai la obiect 
August 4th, 2009 at 1:12 PM
Ma, despre subiectul asta ( de fapt sunt doua aspecte ) as vrea sa vorbim in particular. Chiar e interesant, dar te rog sa ma ierti ca nu o pot face in public. Am motivele mele.
August 4th, 2009 at 1:16 PM
vorbim cu placere
da tu tot uiti despre ce-ai vrut sa vorbesti cu mine 
sa ma iertati voi pe mine, ca nu reusii sa scriu prea frumos (vezi ca o sa modific un picut finalul, si asta sper sa mi-o ierti)
August 5th, 2009 at 12:17 AM
Prietenia – este cineva care poate trai fara prietenie?.Cat de greu se intretine o prietenie? dezamagirea are limite?
Ai reflectat tare frumos un suflet ce pune ca principala calitate sinceritatea. Cu siguranta, sunt norocosi cei ce te au alaturi ca prieten.
Uite, las la com o melodie ce poate fi si o definitie pentru prietenie. Personal, in unele momente dificile, am simtit din partea persoanei iubite exact acel umar atat de necesar. Sa stii ca-i cu atat mai mare dorinta de a trece peste clipele grele cand vezi daruirea celor ce se incumeta sa-ti ramana prieteni.
http://www.youtube.com/watch?v=yKsNCRlLNYo
August 5th, 2009 at 8:25 AM
lywyu: incep cu sfarsitul, e un tic de-al meu: superba melodia! multumiri
ma bucur mult ca tu esti un suflet care stie sa aprecieze asta!
): 1. eu din pacate am cunoscut un om la care am tinut enorm de mult si pe care in cativa ani n-a fost chip sa-l pot face sa aprecieze valoarea prieteniei; deci, oricat de incredibil ne poate parea noua, se pare ca este 
2. uneori greu, asa vad eu lucurile, ca tot ce-i “mare” se intretine greu, da’ pt. asta e cu atat mai frumos (rasplata pe masura investitiei, hihi 
) 3. dezamagirea, in primul moment, ala, in care navaleste, nu stiu daca poate avea limite; poate ca da, rezultate din faptul ca emotiile sunt subiective si fiecare le percepe in intensitati diferite (io de exemplu cred c-am tendinta de a simti exacerbat); apoi insa, dupa ce-ti revii din perplexitate, cred eu ca ar putea avea limite dezamagirea… daca i le-am pune noi, pentru ca de fapt noi putem prelua controlul asupra a ceea ce traim… sau ne putem lasa purtati de val (sunt foooarte interesante gandurile tale, mai vorbim noi 
)
apoi, ceea ce spui tu despre motivatie e extraordinar: da, e cu atat mai mare cu cat simtim mai mult daruirea celor care se inversuneaza sa-ti ramana prieteni
in ce priveste intrebarile tale: sa ma vezi cum incerc sa-ti raspund la toate scurt aici (putem sa le dezvoltam altundeva
August 5th, 2009 at 10:28 AM
OK…tot voi scrie ceva…nu ma abtin…
Scriu din postura fericita a aluia care are multi prieteni.De ce am multi prieteni?Am aplicat acea regula descrisa de tine: “Ofera si nu astepta nimic in schimb…daca cineva face acelasi lucru pt tine te-ai mai ales cu un prieten”.
Multi nu stiu ce inseamna sa aiba prieteni.E una dintre cele mai mari pierderi ale vietii.
A avea prieteni este poate cel mai frumos lucru din lume…sa ii simti aproape in momentele grele ( nu sunt deloc cuvinte goale ).Sa ii ajuti la greu si apoi sa simti o strangere de mana sau o strangere in brate plina de recunostinta …unul dintre sentimentele ce te fac sa simti ca traiesti…
Multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat multi prieteni!!!
August 5th, 2009 at 11:27 AM
fiecare om are prieteni pe masura sufletului lui, Newsted
cam asa functioneaza “legea lui Dumnezeu” (ups, na, ca era sa zic de alta lege, bat-o vina, da’ mai bine ca nu citeste cunoscatoru’ pe aici 
)
sa vezi omusorul ala care ti-e mai drag ca viata, poate, cum face tumbe special pentru tine, care i-ai dat ceva bun (la im-propriu ma refer, fireste 
)
ma bucur mult ca nu mai reusisi sa te abtii
ca iti dau dreptate in tot ce zici aici, sper ca era clar… insa asa simt eu nevoia, sa mai intaresc un pic un aspect: chiar nu stiu bucurie comparabila cu momentele alea in care un prieten drag stie sa-ti arate recunostinta
August 5th, 2009 at 12:57 PM
@Gandacelul
Cunosc oameni cu suflet mare care insa nu au prieteni, sa stii. Nu cred ca e vorba doar despre asta. Multi fac orice pentru cunoscuti, o fac cu drag iar cand trebuie sa se intoarca roata sunt uitati de cei carora le spunea “prieteni”.
In particular altceva voiam sa vorbesc cu tine
)
August 5th, 2009 at 2:02 PM
Newsti: daca ii cunosti, si tu ii apreciezi pentru sufletul lor mare, inseamna ca au deja un prieten
tu o stiai? ei o stiu?
)
in rest, da, stiu si eu despre ce vorbesti, si ai dreptate… hai sa relativam atunci un pic afirmatia mea de mai sus (oricum n-o produsesem cu pretentia de adevar absolut)
si ma gandisem eu ca nu asta te sfiisei initial sa vb. cu mine si retineai pt. particular. o vom face (cand stai si tu serile acas’ si nu mai mergi la beri… sau la ce poti bea si tu pe-acolo
August 5th, 2009 at 2:19 PM
@Gandacelul
)
Ma…in primul rand…eu nu beau beri…eu beau bere.Altii bea beri
Corect…au deja un prieten…sper ca le-am facut o bucurie.Pentru mine este cu certitudine un motiv de bucurie.
August 5th, 2009 at 3:00 PM
@ Newsted: atunci profita si de alte ocazii care cu siguranta se vor mai ivi si mai fa-le prietenilor tai si alte bucurii
(ca vezi cu se revarsa si asupra ta 
)
August 5th, 2009 at 3:02 PM
Asa este,prietenia trebuie sa fie neconditionata si sa nu fie INTERESATA ,daca relatia devine ceva pe LUAT si DAT, atunci este orice altceva, dar nu PRIETENIE. Cat pirveste daca prietenii ti-s sau nu de mare ajutor in viata, el se vede la nevoie, vorba proverbului,,prietenul la nevoie se cunoaste”. Unii isi impart oamenii pe care-i cunosc in prieteni, cunoscuti si amici, pe principiul ca amic#prieten, ceea ce este fals. Cica in viziunea lor amicul ar fi un prieten, dar nu apropiat, pe cand prietenul ar insemna sa fie un om apropiat.
August 5th, 2009 at 3:04 PM
@Gandacelul
Pai exact asta fac…si stiu ce se revarsa asupra mea.
August 6th, 2009 at 11:17 AM
era un citat pe care l-am descoperit mai demult, dar nu mi l-am reamintit cand am scris asta; acum imi re-veni in minte, si mi se pare ca si el descrie bine natura prieteniei. zicea cev de genul ca oamenilor pe care ii iubim le oferim prin asta puterea de a ne rani. si ca numai cei care cu toate ca primesc aceasta putere si nu profita de ea, numai aceia sunt de fapt vrednici sa-i iubim
(cat de tentanta poate fi ea, ca orice putere)