Ieri. Dimineata banala, calduroasa, cu ceva treaba prin oras. Iesim in formatie completa, tot familionul, planuim sa schimbam niste bani, sa facem ceva cumparaturi, apoi back home. Verficam cursul euro-leu, intram in prima casa de schimb valutar. “Nu-i pot schimba, sunt prea murdari.” Mai sa rad, mai sa injur, ne uitam unul la celalalt (noi astia mari, ca Matei nu stia ce se intampla), ne uitam la bancnota, ni se pare curata… Mergem mai departe. A doua casa de schimb valutar, acelasi refuz: bani murdari! Iar iesim, iar ne uitam tampi unul la celalalt, cautam o banca. Gasim, intram, asteptam… asteptam… (cred ca atunci invata domnisoara sa faca tranzactiile, altfel nu-mi explic lentoarea ei) ma uit pe pereti, si vad deasupra ghiseului un anunt “Banca schimba bancnotele deteriorate contra unui comision din valoarea respectiva”. Aprobam amandoi, astia mari, ca e o idee buna, decat sa pierzi toata valoarea, tot e ceva… Inca asteptam, Matei nu mai are rabdare, ies cu el afara, ramane Dadi la ghiseu. Dupa ceva timp, muuuult, iese si el: ” Banii erau murdari, i-am spalat cu 15%, din 50 euro am pierdut 7 jumate”. Si dezbatem pe drumul spre casa ce inseamna murdari, ca nu aveau nici o pata, se vedeau perfect toate elementele, habar n-am!
In fine… si ajungem acasa, culcam copilul, mai facem una, alta, se trezeste copilul, hai la plimbare! Ca de obicei seara. Scot capul intamplator pe geam, si vad ca lipseste ceva. Ma gandesc… parca am spalat aseara niste haine… parca le-a intins Mihai… parca nu-s… Il intreb, se uita dubios la mine, eu iar la el, si pret de cateva minute amandoi pe geam. Verdict, furt! Si stau, si ma minunez, si rad, cum a avut cineva tupeu sa fure un uscator cu rufe,ziua-n amiaza mare, chiar de la geamul sufrageriei noastre! Pai daca eram vreo nebuna de sta cu facaletul dupa perdea si-i carpeam cateva pe cocoasa?
De fapt, la reconstituirea intreprinsa cu ajutorul unei vecine de incredere, reiese ca lucrurile s-au furat in timp ce noi incercam sa schimbam banii aia murdari, mai tineti minte? Mda… si tot imi imaginez pe cineva strangand uscatorul ala, cu tot cu rufe, punandu-l la subtiori si plecand nestingherit.

Ca de nervi uitai sa va descriu circumstantele: noi stam la parter, iar in spatele blocului, unde dau si geamurile noastre, e un spatiu verde, cu multi pomisori, tufisuri, flori, iarba, caini si pisici. Acolo lasam si noi de obicei uscatorul, ca ne e mai comod sa il scoatem sau sa il strangem direct de pe geam. Asa ca stau si ma gandesc: cum sa ai tupeul sa vii sa ciordesti ditamai uscatorul cu tot cu rufe de sub geamul omului, riscand sa te vada (si implicit sa te altoiasca) proprietarul, sau macar niste vecini saritori ???
Am incercat ieri sa nu apelez la blesteme, sarbatoare fiind, dar prea s-a enervat sangele meu de olteanca “scherbinte”, asa ca…: “Sper sa faci raie de la hainele alea, si sa te scarpini de copacii din curtea blocului, aia pe care se pisara toate javrele (canine sau feline) !!! S-apuci sa folosesti uscatorul ala doar pentru rufele care s-au udat dupa ce ti-a inundat vecinul apartamentul !!!”
Morala: de aia a fost ieri Schimbarea la Fata, ca sa ma chinui eu sa schimb niste bani murdari, si sa n-apuc sa ma schimb cu rufe curate. Curat-murdar, coane Iancule, parol !!!