Poveste de ramas bun
Ziua de 19 august are pentru mine o semnificatie speciala. Pentru a realiza o paralela cu tema zilei de astazi, caci imi plac interconexiunile (mai ales cele paralele 
) va spun si ce sarbatoresc astazi: se implinesc trei ani de cand, conformandu-ma presiunii bunicilor, m-am prezentat la altar. Si-mi regret, intr-adevar, acum conformismul de atunci, caci as mai fi putut astepta cativa ani (cand as fi renuntat cu siguranta la acest act, prin care doar numele meu de familie si clasa lui de impozitare a salariului s-au schimbat, grrr). Dar nu despre aniversarea noastra as vrea sa povestesc.
Ci profit de aceasta zi deosebita pentru a va face cunoscut un fapt devenit de ceva vreme ineluctabil: personajul gandacios caruia i-am dat viata de acum nu va mai exista. Motivele imi apartin mie, sunt deci egoiste: as putea sa le numesc semi-profesionale, insa presupun ca suna ridicul sintagma asta rostita de o ne-carierista ca mine (care pe deasupra mai si constientizeaza pe deplin ca nici n-ar avea sanse la asa ceva). Si totusi de ceva vreme se cere imperios o oarecare re-structurare, un fel de management al timpului, pentru a-mi “satisface” cateva prioritati. Astazi am hotarat (fara sa-mi fie usor, recunosc) sa renunt la Gandacel. Insa… asa se intampla si in viata: unii pleaca, altii vin, si daca am hotarat asa, a fost cu convingerea ca cei doi noi colegi sositi de curand ii vor putea face usor uitata absenta 
Legat (la fel de paralel ca mai inainte) de asta, as avea un citat, caci fireste ca nu poate Gandacelul disparea fara un ultim citat : “Prieteni vechi mor, noi prieteni apar. E ca si cu zilele. O zi veche trece, una noua soseste. Lucrul important e sa o faci sa conteze: un prieten care conteaza, o zi care conteaza.” (Dalai Lama)
Si nu m-as putea retrage nici fara o ultima povestioara asa, in stilul telenovelistic al Gandacului. De cateva zile, pe Ganda il durea tare sufletul… il dureau tare oamenii, il dureau tare fetele lor maligne. Si tanjea cu ardoare dupa un strop de candoare, de suflet moale si pufos (asa, cum sunt cozonacii de sarbatori cand ii scoti proaspeti din cuptor). Astazi, fiind o zi mai speciala, a iesit iarasi “in centru”, la promenada. Contactul ala atat de aspru (prin imposibilitatea sustragerii) cu o gramada de fenomene dureroase inevitabil de trecut neobservate l-a facut multa vreme sa ocoleasca centrul. Stia de exemplu ca il va reintalni pe baiatul acela lipsit de adapost care ii atinsese deja sufletul cu o privire. Insa astazi, fiind pentru el sarbatoare, si pentru ca oricum isi refuzase siesi cateva placeri pentru asta, astazi Gandacelul stia ca in sfarsit ii va putea “da” ceva baiatului acela. Un gest ca o repetata sfasiere de suflet, si totusi inchizand in el acea candoare dupa care tanjea Gandacelul: aplecandu-se sfios in fata lui, pentru a-i oferi baiatului micul sau “dar”, Gandacul ii intalneste pentru o frantura de clipa privirea… mai mult nu o poate indura, si-si pleaca apoi ochii, coplesit de maretia sufletului unui cersetor. Aude insa un “multumesc” rostit cu caldura, si stie ca fusese insotit si de un zambet. Un zambet pe care el nu indurase sa-l primeasca.
Acesta a fost Gandacelul. Ganganie care acum isi ia ramas bun, multumindu-va pentru gazduire. Va lua cu el amintirea catorva oameni minunati pentru care e recunoscator ca i-a fost dat sa-i cunoasca aici, pe blog. Si va mai lua cateva lectii de viata. Intre toti ceilalti, poate ca lui Newsty ii revin multumirile speciale… pentru ca el a facut posibila aventura Gandacului in blogosfera Cu siguranta ramane si faptul ca asa a reusit sa-si cunoasca o idee si fratele (in conformitate cu crezul lui, de gâză, ca omul, scriind, isi reveleaza sinele… bine, asta daca nu-i vreun maestru al perfiditatii, care sa scrie conform fiecarui rol pe care il joaca, insa lui Cosmin B. sunt convinsa ca nu-i poate nimeni atribui asemenea gandiri malefice )… sper sa-mi ierte ultima poveste, cu care stiu ca el nu va fi de acord.
Numai bine, prieteni dragi.
August 19th, 2009 at 11:10 PM
In primul rand… “La multi ani!”
. Apoi… numai de cate ori am auzit (citit) “O sa-ti placa Gandacelul” ma obisnuisem cu prezenta ta. Deci, cel putin unul din cei doi noi colegi iti va simti lipsa, dar, atat timp cat este pentru binele si fericirea ta, noi vom fi alaturi de tine. 
Sunt destul de stangace in imprejurari de acest fel
August 19th, 2009 at 11:45 PM
Nu am inteles de ce pleci, insa pana la urma e decizia ta si nu te pot intoarce. Greu de crezut ca voi reusi asta si a doua oara.
)
Mie imi pare rau ca nu o sa mai scrii pe aici. Mai multe nu spun acum, ca nu imi place sa o dau prea mult in lacroimogene, dar sper ca iti e clar ca o sa te stresez de 10 ori mai mult ca pana acum in particular.Macar acolo sa mai pastram legatura. Mie o sa-mi lipsesti…mai mult nu mai spun.
Sa ai parte de tot binele din lume si macar sa ne mai citesti din cand in cand! Poate si cate un comentariu
PS: nu mie imi datorezi prezenta pe blog, ci altei persoane ( cred ca stii despre cine vorbesc ). Eu doar am facut invitatia oficiala.
August 20th, 2009 at 12:10 AM
Mda, numai bine..in scurta ta trece am putut citi unele din cele mai frumoase povesti. Poate ca nu-i importanta durata prezentei ci a celei care daiunie dupa.
Cat despre ultima ta poveste, nu pot spune decat ca esti o mare norocoasa..nu multi pot vedea caldura in ochii unui cersetor.
Multumim Gandacelule si bafta-n toate cele propuse
August 20th, 2009 at 7:58 AM
@Liandre
asa ca oricum voi ramane si va voi citi cu aceeasi placere in continuare 
multumesc mult de tot! nu stiu daca diploma asta de facultate chiar ma face fericita, insa stiu ca voi, prin ce scrieti, o faceti
@Newsted
)
asta nu inseamna ca eu o sa dau bir cu fugitii din lumea messului (plus ca prietenii imiraman o prioritate 
)
multumesc mult, din nou… daca nu pentru ca ai adus pe Gandacea pe blog, pentru ca prin el am reusit sa te cunosc (da, ma, da, stiu cui ii datorez prezenta, dar cu persoana ceea nu prea se arata la chip pe aici, va primi multumirea mea pe alt-undeva
pana la urma, cu Gandacea s-a petrecut ceea ce-i prevazuse Elena Farago
@lywyu
ce frumos spui tu astfel de lucruri, ca mereu ma impresionezi
multumesc enorm
August 20th, 2009 at 9:28 AM
@Cris’Tina
)
Inca ceva…daca iti da necuratu’ vreun gand negru si stergi posturile pe care le-ai pus pe blog te jupoi
O spun preventiv.
August 20th, 2009 at 9:36 AM
Pai, hai sa spunem ca am fi si noi niste cersetori, si te asteptam din cand in cand “sa ne mai dai cate ceva”…
Multumiri si zambete…
August 20th, 2009 at 9:56 AM
@dyers_eve
cu plecaciune, multumiri
August 20th, 2009 at 2:14 PM
O imbratisare pentru gandacel . Daca tu nu ne mai vrei , noi te vrem . Nu scapi de noi asa usor
August 20th, 2009 at 11:22 PM
@alexx
alexx, gangania daca nu era deja trecuta in nefiinta, cu siguranta s-ar fi dizolvat acum, sub atatea cuvinte dragute. insa ai vazut ca si Elena (Farago, n.r.) a simtit nevoia sa-l jertfeasca pe altarul unei idei
un bratic inapoi de la mine