Bineinteles ca aici , in sudul Frantei, astia sunt convinsi ca ei sunt cei mai francezi dintre francezi. Cred ca e ceva legat de soare, care face sangele sa circule mai repede si sa-i faca sa se creada ‘ai mai buni, ‘ai mai frumosi, ‘ai mai destepti. Idei d-astea se intalnesc si pe la altii, inclusiv in estul continentului …
Si asa cum le sta bine sudistilor, le place sa vorbeasca mult, sa foloseasca in exces interjectii si figuri teatrale. Si tot ca unor sudisti veritabili, le place distractia si fug de munca asa cum fuge dracu’ de tamaie…
Au obiceiul sa se imbrace prost ( nimic nou ), sa gateasca execrabil ( nimic nou )si sa doarma pe strada. Nu intelegeti gresit, nu sunt saraci. Dorm mergand. Cititi mai mult

…m-am gandit sa mai pun o poza. Oricum, nu citeste nimeni ce scriu eu )

Incepusem un serial despre Metallica. Sau Letallica, asa cum ii alinta, plin de draci si spume, un amic public. A ramas neterminat si asa o sa ramana. Pentru ca ar fi urmat doar doua episoade importante: concertul cu Orchestra Filarmonica din San Francisco ( despre care e posibil sa spun ceva odata ) si plecarea lui Jason Newsted din trupa ( despre care nu o sa spun nimic ). Altceva vreau sa spun acum, tot legat de ei, mai ales ca stiu doua persoane interesate de subiect…
De pe la sfarsitul anilor ’90 am renuntat sa mai privesc concerte cu ei. Motive sunt multe: James da semne ca ar ramane fara voce, baietii au cam imbatranit si nu le mai sta bine cantand piese dure, formatia si-a pierdut oarecum identitatea si, din cauza unei schimbari fortate prea tare a rezultat un album execrabil ( de pe care, in opinia mea se poate diferentia o singura piesa ), concertele au devenit ceva de genul “ hai sa cantam si acolo , ca ne asteptau pe vremuri si nu ne-am dus; suntem bineveniti si acum!”. Cititi mai mult

Revin cu amanunte picante. Deocamdata las la o parte faptul ca am ajuns un fel de eschimos si merg cate 7 km zilnic prin zapada ca sa ajung la munca…deh, a dat zapada si a prapadit Ardeche-ul ( aproximativ 4 cm, de ajuns incat sa paralizeze circulatia si sa umpla incintele de interjectii ale mirarii ). Va spun eu alta data despre astea…
Revin la zborul groazei. Acum am toate datele. Va mai amintiti ca prietena a plecat cu minunata companie Blue Air la Lyon si a ajuns la Clermont-Ferrand? Explicatia oficiala a companiei a fost urmatoarea : “Aeroportul St Exupery din Lyon e inchis din cauza ninsorii abundente”. Anunt facut la doar 20 de minute dupa un altul in care pasagerii erau anuntati ca in 20 de minute vor ateriza pe aeroportul din Lyon si li s-au dat toate detaliile despre conditiile de la sol…
Tot oficial ( de data asta si real ) treburile stau in felul urmator: in acel moment aeroportul din Lyon inca nu era Cititi mai mult

De felul meu, evit sa folosesc cuvinte mari sau expresii plastice. De aceea, nu voi ceda tentatiei de a-l caracteriza pe Ioan Becali (si pe nici un alt purtator public al acestui nume) cu vorbele unui amic: “cancerul fotbalului romanesc”. Cancerul ucide, relativ repede si nemilos. De obicei, nu iti lasa sanse: odata diagnosticat, deznodamantul e previzibil. “It’s just a matter of time” (scuzati-mi araba !).
Nu cred ca fotbalul nostru e chiar atat de bolnav incat sa moara. Tine de frumusetea acestui sport sa nu lase nici cele mai jalnice intrupari ale sale sa dispara. Mai mult, se incapataneaza sa le prelungeasca agonia, pompand bani si functii. Daca ar fi sa compar fotbalul romanesc cu un organism, as spune ca, din pacate, nu este suficient de bolnav ca sa moara (ceea ce ar insemna fie renastere, fie trecere in legenda, alternative oricum mai onorabile), dar nici suficient de sanatos ca sa supravietuiasca. Pur si simplu subzista, agonizeaza, “face umbra pamantului…”. Ca unul din acei zombie din filme de categoria C, cu ochii intorsi spre trecut, cu miscari mecanice mimand caznit vietatile sanatoase, si cu mutra supuranda. Cititi mai mult

Care e legatura? Pai intre primele doua entitati ( adica zapada si babe ) e o legatura. Cum legatura au si companiile aeriene cu zapada. Si cum nu am altceva de facut in afara hazului de necaz, macar sa dau inainte …
Hai cu babele deci! Am avut o pacienta de 94 de ani care pe langa gramada de boli datorate varstei a mai facut si un accident de masina. La noi a ajuns bineinteles cu insuficienta respiratorie din dotare, pentru ca asta facem: recuperam afectiuni respiratorii. Zis si facut…merg la ea sa o vad. Exact ce asteptam, o femeie batrana, in pat, incontinenta si numai buna de pus la munca. Zic ca trebuie sa o fac si p-asta, desi sanse de recuperare la varsta ei n-are prea multe, dar macar eu stiu ca am facut tot ce a tinut de mine. A doua zi , la ora stabilita, merg la baba mea, o persoana foarte simpatica dealtfel. Surpriza totala: persoana care cu o zi inainte statea in pat si era conectata la aparate ca Robocop, Cititi mai mult