Politistul roman, militianul de alta data nu s-a schimbat mai deloc. E tot gras, cascheta o poarta tot pe ceafa si tot cu pulanul se zgarma in nas. Sa te fereasca Dumnezeu sa faci ceva neinterzis de lege ca ai pus-o. Faptele interzise prin lege probabil intra in atributiile altora, doar nu ale lor. Altfel nu-mi explic lipsa lor de reactie atunci cand se impune strict o interventie.
Am cateva amintiri cu ei, unele placute, altele mai putin dorite…

1. Pe vremea cand eram licean si ma intorceam seara acasa, la un moment dat pe strada a izbucnit o bataie intre doua grupuri. Intamplator se aflau prin zona si doi politisti…astia se bateau in strada si ei fugeau in directia opusa. Probabil erau politisti pacifisti si alergau dupa ajutoare. Bineinteles, ajutoare care sa ii ajute ( ca d-aia se numesc “ajutoare” ) sa ii convinga pe baietii aia irascibili ca nu e frumos  ce fac. Cu vorba buna, ca d-aia se numesc “politisti de proximitate” si sunt platiti din bani publici, sa nu creeze neplaceri cetateanului. Ti-era mai mare dragul sa-l vezi pe ala gras strigand la uscatul care i-o luase inainte, din motive lesne de inteles: ” Nu mai fugi ma asa repede, ma lasi singur cu astia?”. Intamplarea asta demostreaza ipoteza de mai sus, cum ca politistii romani sunt inutili.

2. Pe la sfarsitul anilor ’90, plecand acasa dupa ce imi vizitasem o ruda ce locuia intr-un alt cartier , ma invarteam printr-o piata cautand un magazin deschis pentru a-mi cumpara un pachet de tigari. Cu cine ma intalnesc? Cu o haita de caini purtand in loc de accesorii la lesa trei politisti grasi.
-Actele!
Ii dau buletinul ( am prostul obicei sa port mereu un act de identitate la mine ), se uita in el, noteaza ceva intr-un carnetel ( cu asta doresc sa demonstrez ca ei nu sunt  nestiutori de carte ) si apoi ma intreaba ( fara sa imi dea inapoi buletinul ) :
-Domnule X, vad ca locuiesti in alta zona …
-Da, ii spun eu. Scrie si in buletin.
-Si ce p… calului cauti in cartierul asta, la doua noaptea?
-P… calului, ce sa caut? Am facut ceva rau?
-Aaa, esti obraznic?
-Nu domnule, esti dumneata prea inteligent si te-ai prins ce caut aici…
Mi-am recuperat pana la urma buletinul. A fost de ajuns sa ii spun numele unui superior al lui ( nume pe care il stiam de la un prieten ) si sa fac putin pe desteptul ( tot de la acel prieten invatasem ). Numele politistului care m-a legitimat mi-a ramas necunoscut pana in ziua de azi.
Asta e una bucata dovada ca politistii intervin doar atunci cand nu se impune actul lor de bravura.

3. Ma aflam la un moment dat la un meci, in deplasare. Chiar la Bucuresti. Ditai grupu’ de olteni. Olteni care bineinteles nu pot fi scosi din “olteni imputiti” si dusi mai mult in fuga cale lunga, de la Gara de nord pana la Stadionul Steaua. Acum nici ultrasii aia pe langa care ma aflam nu isi vedeu de treaba si se tot harjoneau cu politistii. Politisti care ne mai altoiau din cand in cand doar pentru ca paseam cativa melimetri dincolo de linia imaginara pe care ei o inchipuisera pe sosea drept frontiera. La un moment dat in spatele meu se da startul unui conflict. Toti fugeau spre capatul coloanei iar eu nu stiam de ce. Am aflat foarte repde: in urma lor fugeau veseli niste politisti…si ce frumos aratau ei, agitand bastoane,golind spray-uri lacrimogene si injurand de mama focului. Doar suntem in tara unde “muma-n cur” e arma cea mai veche si mai folositoare.
Am gandit logic: incerc sa nu fug , pentru ca cel care fuge are un motiv sa se ascunda. Nu am facut nimic deci tre’ sa stau pe loc. Nu cu mine au treaba. Si mi-am continuat mersul in pas aproape alergator ( doar va spusei ca asta era ritmul impus ). Cand au ajuns in apropierea mea m-am tras usor spre o laterala a coloanei si am incercat sa-i conving ca nu am de a face cu cei pe care ii urmareau. De spus nu am putut sa spun prea multe, ca m-a luat brusc o durere de dinti de am cazut pe caldaram. Si au inceput sa ma doara si coastele de la lovituri de bocanci, sa arda carnea pe mine de la mangaieri cu pulanul…
Atunci mi-am dat seama ca politistul intai loveste si abia apoi intreaba. Un alt proverb demonstrat.

4.Cu un an in urma inca mai conduceam. Intre timp m-a apucat lehamitea si m-am lasat… Imi face semn o mana purtatoare de corp cu cascheta alba pe cap. Opresc si cobor direct cu actele in mana, stiam ca asta voia. Se uita peste vraful de hartii ( eu cred ca incearca mai mult sa para interesant, pentru ca multe dintre acte erau in limba greaca, masina fiind si ea inmatriculata in Grecia …si el exact pe alea se uita, nu se incurca cu traducerile ). Imi vorbeste frumos totusi, dar nu pricepe de ce eu, roman, conduc o masina inmatriculata in Grecia. Si de ce o conduc pe strazile patriei… Incerc sa-i arat ca toate actele sunt in regula, ca sunt si traduse si autentificate, ca sunt toate taxele platite. “Da, dar actele nu sunt pe numele tau “. Pai n-au cum, ca masina nu era a mea. O prietena ma rugase sa o conduc cateva zile la rand prin oras si prina afara lui. Avea diferite drumuri de facut, in scop personal si nu avea permis. Tocmai o lasasem intr-un loc din oras si-i duceam masina acasa.
Il intreb daca masina respectiva e raportata ca furata ( cine dracu’ sa fure cazatura aia? ), sau daca exista o alta problema. Pana la urma plec, dar el ramane nedumerit. Stia ca e ceva la mijloc si facea spume ca nu ma prinsese in flagrant.
Asta nu demonstreaza pre multe…poate doar ca politistul roman e prost. Dar in cazul asta si intamplarile de mai sus demostreaza acelasi lucru, ca pe o ipoteza secundara, ca alaturarea  “politist prost” e un pleonasm.

Dar politistul roman are si partile lui frumoase. E nostim. El nu isi da seama, dar atunci cand il privesti de la distanta , intr-un moment in care chiar trebuie sa-si arate calitatile pentru care teoretic e platit de catre stat…ei bine, tocmai atunci te face sa razi. Si razi cu lacrimi. Cel mai recent exemplu: ziua de ieri, intamplarea din Piata Unirii din Timisoara. Lasand la o parte faptul ca nu au fost in stare sa asigure o oarecare siguranta intr-o piata publica, desi era la mintea cocosului ca o intalnire intre croati si sarbi ( sau niste sustinatori ai lor care cauta sa-i provoace pe primii ) o sa iasa cu sange ( deh…la inceputul anilor ’90 se uitau la Testoasele Ninja in loc sa mai priveasca stirile ), si-au mai si dat in petic incercand sa intervina in forta. Niciun fel de organizare… unii se uitau cum se luau aia la omor ( erau coplesiti numeric ), un bou arunca pulanu’ din dotare dupa un alt bou =)) ( da’ bou croat, nu mioritic ), piedici puse de catre omul invizibil, pistoale pierdute la o curba luata intr-o rana…iar peste toate astea se auzea mandra “MUMA-N CUR” cea romaneasca.

Priviti si minunati-va!

Aici gasiti un nou filmulet cu o parte dintre nazdravaniile de ieri ale politiei romane.