Metallica-Ep 4: …and justice for all
Sa recapitulam putin. In doar cinci ani de la aparitia primului album, Metallica a evoluat de la statutul de trupa de rebeli pusi pe nebunii si distrugeri la cel de trupa de stadioane cunoscuta in intreaba lume, apreciata pentru muzica dura dar de foarte buna calitate. Si asta fara a beneficia prea mult de difuzari la radio, fara a aparea la tv ( nu facusera nici macar un videoclip ). Indiferent de modul lor de a trai viata, din punct de vedere muzical era o formatie de la care se astepta “marele bang”. Era momentul asteptat de toti.
Si acest moment a fost unul prelungit… a inceput in anul 1988 si a continuat timp de 5 ani fiind finalizat cu includerea trupei intre legendele muzicii, nu doar ale heavy-metal-ului.
Asadar…la sfarsitul verii 1988 apare cel de-al patrulea album, tot sub tutela Elektra Records ( produs de acelasi Flemming Rasmussen impreuna cu James Hetfield si Lars Ulrcih ) . Un album cu o coperta simpla, alba pe care era desenata “Lady Justice” , doamna legata la ochi. Va fi numit de catre fani “The white album” tocmai din cauza logo-ului. Dupa moartea lui Cliff Burton si aparitia lui Jason Newsted in formatie era asteptata de catre toata lumea aceasta inregistrare. Si, in ciuda criticii venite din partea speciliastilor ( cum ca ar fi un album prost inregistrat , in care chitara bas nu se aude mai deloc ) albumul va fi un succes imens. Cel mai mare de pana atunci, ajungand pana pe locul 6 in US The Billboard 200 si locul 4 in UK Albums Chart, avand pana in prezent 8 discuri de platina ( peste 8 milioane de discuri vandute ).
Noul sound este probabil cel mai “metalic” dintre toate: sunete joase sparte brusc, tobe aspre, chitara agresiva ( se cunoaste aici ca a fost mixat de cuplul Hetfield-Ulrich ). Basul se aude destul de rar , dar la o ascultare atenta iti dai seama ca este foarte bine lucrat si nu iese din ritm absolut deloc. Probabil este si un mic tribut platit de catre “baiatul cel nou”, acesta inca neavand un cuvant greu de spus in fata celorlalti trei. Sa nu uitam ca erau vremurile sicanelor.
Un album complex fata de ce se auzise pana atunci de la Metallica. Agresiv pana la limita, fara insa a incita la violenta. Este mai mult un album melancolic, cu versuri simple dar care lovesc adanc, versuri indreptate in special impotriva ororilor razboiului, impotriva nedreptatii lumii politice si impotriva nedreptatii in general. Piesele sunt foarte lungi si complicate, cu schimbari dese de ritm ( facute perfect ) , cu pasaje instrumentale consistente. Albumul pare sa fi fost gandit de Lars ca o capodopera a lui pentru ca partea de tobe este extraordinara cu niste ritmuri atipice, nefolosite pana atunci de catre altcineva. Dar nici celelalte instrumente nu se lasa mai prejos…
La minusuri ( unde ar putea fi trecuta si partea de chitara bas, desi am impresia ca exact acest bas incet l-a facut sa sune atat de special ) consemnez din nou scheletul pe care a fost conceput albumul – exact scheletul precedentelor doua albume:
Incepe cu piesa energica, continua cu piesa-titluar ( tot cu mesaj protetstant ) , contine o balada in stil propriu ( jumatate balada, jumatate descatusare ), are parte si de o instrumentala si mai apoi de o piesa ultra-rapida.
Blackened probabil a fost gandita ca piesa de incept pentru concerte ( asa cum se va si intampla ), multe schimbari de ritm, mesaj pesimist, realitate dura.
…And justice for all este mesajul lor pentru lumea politica si lumea inconjuratoare.
One este balada ( semi-balada ) care de data asta suna si mai agresiv ,avand un final incredibil in care Lars isi dovedeste din plin calitatile. O adevarata lectie de “batut in tobe”.
To live is to die …tributul adus lui Cliff, o instrumentala ce contine multe dintre riffurile celui care murise dar si 5 versuri compuse de acelasi Cliff Burton. Cea mai lunga piesa a albumului.
Dyers’eve- o piesa diferita fata de restul albumului, insa pare a fi cea mai rapida piesa a lor ( inca nu uitasera deviza “louder and faster” ). Scurt si la obiect. Nota 10 din partea mea.
Surpriza a venit insa din alta parte: piesa One este prima piesa a lor care beneficiaza de un videoclip. Desi primit cu reticienta de catre fani ( care vedeau o incercare de comercializare din punct de vedere muzical ) videoclipul este unul total diferit de ce prezenta MTV in acea perioada. Intre baieti cu parul oxigenat si infoiat, latex si miscari ciudate a aparut un clip alb-negru in care patru baieti imbracati simplu canta intr-un depozit parasit. In clip sunt prezentate si imagini din filmul Johnny Got His Gun regizat de Dalton Trumbo ( 1971 ) o drama despre un tanar luptator in primul razboi mondial mutilat de o bomba, ramas captiv intr-un corp fara maini, picioare si fata.Videoclipul este inclus in cele 24 care au marcat istoria MTV.
…And justice for all a fost nominalizat in anul 1989 la Premiile Grammy unde a aparut prima data sectiunea :”Hard rock”. Juriul insa se pare ca era total pe langa astfel ca dintre toate trupele Hard and Heavy a fost ales drept castigator albumul celor de la Jethro Tull. Nu incape indoiala ca trupa lui Andreson este una de valoare, dar nu are legatura cu categoria respectiva si astfel s-a produs un imens scandal. Anul urmator, cand Metallica a castigat premiul la aceeasi categorie, Lars nu a uitat sa multumeasca ironic celor de la Jethro Tull pentru ca nu au scos pe piata un nou album.
Revenim la finalul anului 1998 cand Metallica, dupa lansarea albumului a plecat in turneul de promovare numit “Damaged Justice” care a durat mai bine de un an si din care a fost inregistrat pe suport video unul dintre cele mai faimoase concerte din istoria rock-ului: cel din 29.08.1989 de la Seattle. Acesta va face obiectul unui alt post. Turneul a fost unul nebun: concerte in toata lumea, durata lunga, efecte speciale potrivite perfect, sunet puternic si o isterizare fara precedent a fanilor.
…And Justice For All ( 1988 ):
Lars Ulrich – tobe
James Hetfield – chitara lead
Kirk Hammett – chitara solo
Jason Newsted – chitara bas
1. Blackened
2. And Justive for All
3. Eye of the Beholder
4. One
5. The Shortest Straw
6. Harvester of Sorrow
7. The Frayed Ends of Sanity
8. To Live is To Die
9. Dyers’Eve
Videoclipul piesei One
August 21st, 2009 at 3:43 PM
Newsti pe caldura de foc tu tot cu metale umbli ?
)
August 21st, 2009 at 3:44 PM
@alexx
)
Ce caldura? Unde? Cand?
August 21st, 2009 at 3:45 PM
o poza cu racoritoare n-ai ?
August 21st, 2009 at 3:55 PM
dyers_eve zice:
-piesa care-mi poarta numele e una speciala, mai ales ca versificatie, ritm si mesaj;
-io nush cine’s blegii care-au zis de bas, ca io il aud foarte bine;
-albumul mi se pare cel mai “perfectionist” al lor, fiind un adevarat manual de thrash;
-tehnic, albumul e impecabil, cu un ritm mult mai asezat decat pe “Master…”;
-tot aici, James incepe sa isi puna in valoare faimoasa sa dictie;
-acum apar si mult mai faimoasele mustati pe oala ale aceluiasi;
-in fine, apare in peisaj si Newsted, care io sunt un fan al lui si care nu inteleg nici in ziua de azi de ce a trebuit sa plece din trupa…
August 21st, 2009 at 4:10 PM
@alexx
)
Cu bere merge?
@dyers_eve
) ;
-piesa care iti poarta numele imi place si mie mult;
-blegii aia care se dau mari specialisti si probabil ar fi vrut sa auda un bas ca la Manowar. Probabil ca atunci erau refractari la chestii noi ( ca si acum );
-si mie mi se pare la fel. D-aia e preferatul meu;
-tehnic e o lectie de metal.Atat!!!
-James devine mai serios fata de muzica…poate din cauza mustatilor
-Newsted…mai mult nu spun…
August 21st, 2009 at 4:20 PM
bah, ca de obicei, numaru unu – aia instrumentala – to live is to die
August 21st, 2009 at 4:22 PM
@antispam
Eu as spune ca One e cea mai buna. Sa vezi ce ma face lumea acum “nestiutor”, “ascultator de comerciale” si alte chetii…
Acum serios…buna si instrumentala, dar One mi se pare mai bine legata.
August 21st, 2009 at 4:24 PM
nu te face mah nimeni nimic. da io cand ascult to live is to die, si vin versurili de la sfarsit, ma ia cu fiori pe siru schinarii. zau daca nu
August 21st, 2009 at 5:13 PM
In asta intrai si io, asa, in asteptarea meciului
Mama, pana mi s-a demagnetizat banda la caseta am ascultat albumu asta… chiar si cand se auzea numai bazait, tot mai incercam sa-l pun sa cante… Unde erai tu, iutub, cand eram tinar si nu puteam sta fara o muzica? [-(
August 21st, 2009 at 5:28 PM
@Cosmin B.
Ce dracu’ ba…de cand astept sa zici si tu ceva…
August 21st, 2009 at 5:56 PM
bah, puteai sa-l astepti mult si bine
) nu mai vrea mah sa auda de metallica 
) cat l-am batut o dat ala cap sa asculte ultimu album, si abia daca a ascultat 1 minut – doua asa, ca sa critice linia de bas 
)
pana si el recunoscu: asta fu un accident
August 21st, 2009 at 7:03 PM
Oalele, de unde o scosasi antispam p-asta, ca nu mai vreau sa aud de ei? /:)
Ca io n-am zis in viata mea asa ceva… Aaaah, ca n-am chef sa ascult albumu’ nou, sau penultim nou… e partea a doua… am o groaza de muzica buna de ascultat, de ce sa ma complic?
August 21st, 2009 at 7:54 PM
iote-l ma ca iesi de la cutie
August 21st, 2009 at 7:59 PM
@Cosmin B.
Ma…pe alea nu le ascult nici eu si o sa vezi ce descrieri frumoase o sa le fac. Desi ultimul e clar mai bun decat penultimul .
@antispam
Nu-l mai supara ma si tu
August 22nd, 2009 at 10:41 AM
@antispam
http://www.youtube.com/watch?v=UIpdVJLCbxc&feature=related
Ia bre…
August 26th, 2009 at 2:21 PM
e cel mai bun album al lor, complet, mai tehnic
August 26th, 2009 at 2:27 PM
@zZoster
)
Nu degeaba e preferatul meu