Am incercat sa citesc acest mic volum de povestiri acum vreo 2 saptamani, va jur ca am incercat! Am ajuns la jumatate chiar, dar mai mult nu pot, nici macar o fraza. Nu, nu este cartea de vina, e vina mea, e prea buna pentru mine! Ca o inculta si incapabila de rationamente complicate, nu pot citi o povestire intinsa pe 50 de pagini in care disparitia fetei, gasirea cadavrului ocupau 5 pagini, iar pe urmatoarele 20 autorul prezinta informatii “decisive despre aceasta intamplare trista”, provenite din importantele ziare ale vremii si locului. Si asa am citit eu cum sa razboiau “L’ Etoile”, “Le Commercial” si “Le Moniteur” , unii spuneau ca  fata in cauza a fost omorata inainte de fi aruncata in apa, altii invers, ceilalti au facut un eseu asupra scufundarii cadavrelor in apa, in ce conditii se produce acest lucru, cand se ridica la suprafata, de ce atunci si nu alta data, s.a.m.d. Daca as vrea intr-adevar sa inteleg ce scrie acolo, sa urmaresc firul, ar fi absolut necesar sa iau notite, si apoi sa stau sa ma minunez de unde a plecat si unde a ajuns. Aaaa, am uitat sa va spun ca asa sunt rezolvate primele doua cazuri din aceasta carte: numai citind articolele despre respectivele crime geniul criminalist dezvaluie fara greseala identitatea inculpatului (in prima poveste e vorba de o gorila, in a doua nu stiu… probabil voi citi ultimele paginii ca sa aflu).