Nu sunt foarte bun cunoscator al fenomenului, sunt doar un privitor al curselor mari de cliclism. Asta si din cauza ca in Romania sportul asta e inexistent. Asadar, “Les Boucles du Sud Ardèche” e prima cursa adevarata de ciclism pe care am vazut-o. Si incerc sa spun cateva cuvinte despre ce s-a intamplat acolo …

Ruoms este un mic orasel din sudul Frantei, in Masivul Central, situat pe malul stang al raului Ardeche, in departamentul ce poarta numele raului si codul numeric 07.E un fel de statiune pentru cei care nu au buzunarele stramte, dar asta se intampla vara. Iarna e pustiu. Nu va inchipuiti insa ca aici e iarna ca in Romania. Nu, anul acesta a nins de doua sau trei ori, cam 5 ore daca insumez perioadele cu fulgi de zapada. Deci nu s-a prins absolut deloc, iar maslinii au ramas verzi. Iar in timpul cursei a fost soare si destul de cald.

Nu departe de Ruoms se gaseste Valon Pont D’Arc, o statiune de data asta renumita in randul pasionatilor de sporturi nautice in ape repezi. Vara nu poti arunca un ac, iarna nu e nimeni.
In nordul departamentului, in vecinatatea orasului Aubenas ( pe unde a trecut Turul Frantei in 2009 ) se gaseste Vals Les Bains, o statiune termala, asemanatoare cu Baile Herculane. De ce dau informatiile astea? E simplu: de la Vals Les Bains s-a plecat ( chiar daca a fost startul fictiv al cursei ), pe la Valon Pont D’Arc s-a trecut inainte de urcarea cea mai serioasa a cursei ( Col de la grande Serre ) , iar la Ruoms a fost finalul, nu inainte de a face de mai multe ori un mic circuit in jurul orasului. Asadar, pentru unul care a stat la linia de sosire, ciclistii au defilat de mai multe ori pe culoarul drept, numai bun de sprint.

Plecat impreuna cu colegul de apartament spre Ruoms ( noi locuind la 30 de km de Ruoms, in Les Vans ), avem primul contact cu plutonul multicolor chiar la iesirea din Les Vans. Circulatia era oprita, toti coborasera din masini si ii incurajau pe sportivi care aveau de a face cu prima ascensiune. Pana acolo se mersese pe “plat”. Odata trecut plutonul, urmat de coloana interminabila de masini ale echipelor si ale oficialilor, s-a dat “startul masinilor”. Al masinilor ce urmareau cursa. Unele au luat urma ciclistilor, altele au luat drumul mai scurt catre Ruoms. Noi am ales a doua optiune.

Asa ca odata ajunsi la podul de la intrarea in Ruoms am fost opriti de politisti. Se apropia plutonul, din directie opusa. Asta a fost momentul primelor poze. E uimitoare viteza cu care ruleaza ciclistii si modul in care se inclina la o curba la 90 de grade.

Dupa ce a trecut plutonul fruntas, a venit randul plutonului urmaritor, mai voluminos. Ultimii au ajuns intarziatii ( logic ). Iar dupa ei ne-am luat si noi.

La orele pranzului in “Place de la petite vitesse”, locul sosirii nu era mai nimeni. Doar cateva persoane care se inghesuiau sa cumpere clatite cu crema de ciocolata si amatorii de suveniruri. Undeva la un stand la care se vindeau biciclete pentru concursuri, am aflat care e pretul : 7000 E. Deloc ieftin. In vecinatate era expus tricoul de castigator al Turului Frantei 2009, bineinteles semnat de catre Alberto Contador. Nu puteam sa ratez ocazia de a face o poza cu pretentie de suvenir.

In spatele standurilor se aflau masinile oficiale ale echipelor. Si e vorbe de echipe cu renume in Turul Frantei.

Sa revin la cursa…Nu am inteles eu prea mult din ea, din cauza ca nu stiam cate tururi finale se vor face in jurul orasului. Ma tot asteptam sa fie sprintul final la fiecare trecere peste linie a sportivilor, dar nu vedeam deloc pedalarea puternica ce face bicicletele sa devina aproape orizontale. Lumea se strangea, asa ca la orele 16.00 locul era plin. Animatorul nu tacea deloc, iar eu gasisem loc exact langa un megafon. Colac peste pupaza, exact inainte de final s-a innorat, asa ca pozele in care castigatorul trece linia de sosire cu mainile in aer au avut de suferit, neavand un obiectiv macar bunicel.

Cursa a fost castigata de un baiat de la AG2R-La Mondiale, pe numele lui Christophe Riblon, fiind urmat de mult mai cunoscutul Pierrick Fédrigo de la Bbox Bouygues Telecom, participant si in Turul Frantei ( asta se vedea si din atitudinea lui usor aroganta ). Al treilea a sosit colegul sau de la Bbox Bouygues Telecom, Cyril Gautier, favoritul publicului.

Bineinteles ca dupa ce au trecut ciclistii linia de sosire a iesit din nou soarele. A fost in nori cat sa-mi strice mie pozele. Dupa cateva suveniruri ( adica recipientele de plastic din care beau sportivii energizantele si pe care la final le ofera celor din public ), fuga-fuga la podiumul de premiere. Acolo multe pupaturi ( de trei ori, ca in Ardeche, spre uimirea ciclistilor de pe alte meleaguri ), flori oferite de fata care mai devreme vanduse bere la dozator ( criza de personal ), multe cuvinte din partea organizatorilor, laude , etc ( ca la frantuzi ) , a urmat poza de final cu castigatorii. Apoi acestia s-au retras tacuti, lasandu-i pe altii sa se laude. Pe unii dintre ei ii asteapta pregatirea dura a Turului Frantei, pantele verticale ale Alpilor. Ne mai intrebam de ce se dopeaza?

S-a intamplat pe 28 februarie 2009…