Chiar daca pare de neinchipuit, Craciunul e sarbatorit si in afara granitelor Romaniei. E adevarat, obiceiuri ca noi nu are nimeni ( cum si la injuraturi pierd toti la scor de neprezentare ). La o adica, ce ar putea concura cu taiatul porcului cu alai, ca la urs? E placere mai mare decat ascultarea urletelor  suave ale unui animal incoltit si cu duhul pe jumatate dat? E ceva mai bun ca haznaua aia organica ce inveleste carnea carnatilor?
Nici pe departe, dar macar trebuie apreciada stradania altora in a ne face concurenta.

Suedezii. Lasand la o parte faptul ca la ei Craciunul incepe cu vreo 2 saptamani inainte sa se termine ( cine ii cunoaste cat de cat, banuieste de ce si-au pus atat timp la dispozitie ), cica fetele vikingilor de la sud se imbraca in alb, isi pun pe cap coronite, iau niste lumanari de manere si pleaca la colindat. Canta pe strada apoi isi trezesc familiile si beau impreuna cafea cu briose. Crede cineva varianta asta? E doar un fel artistic de a spune ca se imbata ca lemnele si o pun de un sex cu cine apuca. Astia sunt oameni practici, nu se pierd in detalii fara importanta. Ca mancare specifica e aia pe care o gasesc prin frigider.

Danezii. Cam aceleasi traditii ca cele ale suedezilor, doar ca femeile astora prefera negrii, iar mancarea contine neaparat un sos pe baza de gem de afine.

Nemtii. Bere si carnati. A doua zi merg la lucru.

Olandezii. Fara obiceiuri specifice. Cine mai e in stare sa-si aminteasca ce a facut cu o seara inainte, asta fiind  regula de baza in continuarea unei traditii?

Trecem la sud, ca acolo e viata ce place romanului.
Spaniolii. Mananca produse simple, pe baza de nuca, vorbesc repede, beau fara stil ( invatati ba de la aia de mai sus ) si merg in cluburi, la Ibiza ( ca romanii de la oras ).  Cand se trezesc, a doua zi, isi daruiesc unul altuia conserve de sparaghel de Navarra si oua de taur de Pamplona, sacrificat in zori. Apoi se uita la El Clasico, in reluare.

Italienii. Pasta&pizza, plus vin d-ala care te zgarie pe gat. Masa se serveste purtand haine de la Prada, fara discutie.

Ungurii. Un gulas ca la mama, acasa, la Tg Mures. Apoi au program artistic compus din cantece patriotic-obscene, stropite cu palinca.

Grecii. Sarbatoresc in strada, in Piata Syntagma, cu focuri de arma si baricade.

Si, cu voia domniilor voastre, ultimii si ce din urma, francezii. Se strange tot neamu’  si mananca scoici d-alea ca mucii, pe numele lor “des huitres”. La asemenea obicei nu mai e nimic de adaugat in afara starilor de voma, avant, pendant si apres l’operation.