Intr-o discutie ce dateaza de cateva zile, spuneam cuiva: “Daca romanii se desteapta si ies in strada, pentru propriile drepturi, eliberandu-si in final gandirea, o sa reusesc in sfarsit sa imi schimb parerea. Voi reincepe sa am incredere.”.

S-au eliberat doar cativa, cei care au fost in Piata Universitatii. Fie ei si din paturi sociale diferite, uneori nestiind sa spuna de ce sunt acolo, dar macar erau. Erau si se opuneau caderii in cealalta extrema, servita de mai bine de 20 de ani: vrajala opozitiei. Cum spunea si Adrian Georgescu: : “Ar putea totuşi USL să nu mai ceară, să nu mai dorească, să nu mai susţină? Au avut tot timpul.”.

Timp de aproape o saptamana, curentul asta liber a reusit sa stranga cateva mii de oameni, constant cate 700-800 in Bucuresti. Astia mai sunt. Restul sunt plecati de mult. Normal ca astia pot protesta doar pe trotuar, nederanjand pe nimeni din conducere. Ce presiune sa vina de pe doua trotuare, eliberate de jandarmi in fiecare seara, cand le spuneau alora: “Gata ba, acas’! Mai veniti si maine!”. Tarziu, in noapte, alde Tiriac si Hurezeanu, analizand evenimentele,  vorbeau in parabole, spunand fix nimic.
Ni se tot servesc vorbe mari, despre democratie, libertatea de exprimare, libertatea de alegere. O sa vedeti dintre ce oameni o sa trebuiasca sa alegeti, ii cunoasteti pe toti… .

Azi  s-a politizat tot. Si s-a terminat tot. USL a adunat intr-o singura zi mai multi oameni decat au fost timp de o saptamana in Piata Universitatii, adunati de pe o zi pe alta, chiar daca au fost mereu aceiasi. Asta e Romania! Cum sa ceri daca nu ai ce?

Dormiti linistiti acum! USL va veghea asupra somnului vostru! Aveti ce ati ales deja. Tot aia sunt, ba!