Cum-necum, ajunseram si noi astia, din (mama)liga lu’ Mitica, sa propunem la export mai mult fotbal neaos, “made in Romania”, pe pietele occidentale. Se mai inmuie putin embargoul datorat lipsei de valoare adaugata, si putem si noi sa trimitem marfa la mai multe targuri europene. Daca anii trecuti vindeau doar cate doua-trei echipe (de obicei Steaua, insotita de cine se mai nimerea, Rapid, Dinamo sau CFR), io’te ca amu’ avem cinci producatori de soi.
***
Un an intreg fu fierbere mare prin campionat, pe terenuri si la comisii, ca pe cine sa trimitem sa ne reprezinte in burgurile Europei (da, ma, aia de construiau catedrale pe cand noi ne razboiam cu turcii, ‘tu-le muma-n spate de burgheji capitalisti). Pan’ la urma s’alesara-asa: fotbalu’ rezidential a’ lu’ Bucsaru, fotbalu’ octanic a’lu’ Iancu, fotbalu’ multilateral dezvoltat (computere, butelii, materiale de constructii, caini si alcool) a’lu’ Dinamo, fotbalu’ serios-ardelenesc (cu arome de Eusebio si Maradona) a lu’ Chefere nouasutesapte, fotbalu’ agricol a lu’ tata lu’ Corneliu Porumboiu, si pe ultima suta de (euro)metri, fotbalu’ islaz a lu’ europarlamentaru’ Speedy Gonzalez (zis si Contele de Monte Cristo de Pipera).
Ramasera pa dinafara fotbalu’ “farmecul vietii” (tzeapa, fraiere de Taher !) a’lu’ Copos, fotbalu’ “fara-licenta-pe-praz” a’lu’ Mititelu, si fotbalu’ brasoveano-rapidist a lu’ Vama (ho, nesatuilor, ca voi aveti selectioner !).
***
Amu’, odata facuta lista de export, coana UEFA zise ca trebile nu merg chiar asa prin lumea civilizata, si ca marfa trebe’ testata preliminar, sa fie conform normelor.
Steaua iesi cel mai bine, ca le vandu si ungurilor (cu banner bonus), si
scotienilor, si irlandejilor. Cu chiu cu vai vandura si franarii ceva bosniecilor (zgarciti ma nene, aia, ca vroiau sa fie chit pe chit si la noi si la ei).
Dinamo fu cat pe ce sa fie fraierita de nemilosii slovaci, ca venira aia cu tupeu si ne convinsera sa luam doua bucati de la ei, hai trei sa fie de la UEFA pentru suporteri; da’ se-ntoarse roata la Liberec si dadura si cainii trei acolo, basca unu’ peste la pinalti (cu tricouri ca la Chietrisica ii pacalira).
Greu fu de “Fruncea tarii”: ii fraierira ei pa ucraineni ca e un schimb
echitabil (cate doua de fiecare la ei, nica la noi in Banat), da’ cu nemtii nu le mai merse, ca golurile nemtesti au mai mare cautare pe piata romaneasca (Mercedes, frate!), decat alea romanesti pe piata nemteasca (cred ca din cauza de gabarit depasit la patron). Da’ tot ii bine ca ii lasara in continuare sa vanda (cu sau fara palmares).
Agricultura romaneasca e la pamant, si Vasluiul afla asta dupa ce ii ciupi la cantar cu un gol pe ciprioti (ruda mai saraca), da’ nu le mai merse ulcioru’ razasasc si la Atena (se stie, grecii is darnici, acolo vii sa iei, nu sa dai).
***
No, amu’ ajunsaram cinci romanasi mititei sa vindem muncusoara noastra de-un an intreg, sa ne-ntoarcem cu agoniseala de puncte acasa, la copii si nepoti.
Asara, trimisi de sefu’ de la “resedinta verde” in Spania, Memeu’ si Bursucu (oameni cu experienta de negustori europeni) nu reusira nimica-nimicuta. Sperara ei ca daca acu’ doujtrei de ani, tot in targ la Sevilia, Steaua ii fraieri pe catalani si se-ntoarsera cu ditamai ulcica de aur in traista (Cupa ii zic simandicosii de europeni), le-o merge si lor. Da’ de unde!!! E drept ca ne-am tinut noi tari, ca aia ne tot imbiau cu “ia golu’ neamuleee!!!”, da’ noi nimic si nimic. Pan’ la urma, sa nu plecam cu mana goala, luaram unu’ la spartu’ primei reprize. Si ca sa nu le jignim ospitalitatea, mai acceptaram unu’ pentru acasa, sa avem ce molfai pe drum. “Las’ ca-i spargem noi pe zgaraie -branza aia de scotieni, ca doar n-o fi jmekeri doar aia de la Steaua”, isi zisera printre dinti sefii.
***
Amu’, in sara asta (ca mai e o dunga pe ceas si se deschide licitatia),
trebile-s asa: de la opt merjem noi in Europa, sa vindem ce-om pute, de la zece chemam Europa la noi, sa-i omenim cu niscai goluri, ca sa ne dea puncte la schimb.
Bantenii ajunsera tuma’n Olanda (ai, ma, tatzi??!!), sa vada de-or gasi un punct-trei tuchilate printre lalele, ca le-ar prinde bine pe seceta asta. Nu stiu daca l-au luat pe Iancu la ei, ca n-am auzit sa fi facut deplasarea cu un Hercules, da daca-i asa, ii vai de ArenA lor.
Tot afara scapara si cainii, pana la Graz, sa-i intrebe pe austrieci daca nu vor un gol-doua in schimbul lebedelor de mai an. Cica plecara fo’ trei sute, ca spartanii. Daca v-o luati urat pe coaja, eu zic sa ramaneti toti acolo, ca v-asteapta (hingherii) fanii la aeroport.
In Ardealul ospitalier vin danejii, rudele lu’ (5-2)+(2-2)=acasaaa… de amu’ cativa ani. Cica i-or primi cu pita, slana si mai ales brisca, de nu lasa tate punctele aici.
No, da’ cel mai fain meci o sa fie pe islazul vopsit din Guentchea, unde serifii molduovieni (fratii nostri de peste Prut si cred ca si de peste Nistru) vin sa guste ospitalitatea machidonului de peste Balcani. Daca asta nu-i fratricid, eu nu stiu cum sa-i mai zic. Pai halal ospitalitate, ne adunam neamurile vitregite de soarta in Capitala, ca sa le punem sa se sfasie intre ele!!! Din punct de vedere patriotic, un nica la nica incheiat cu o beuta ar fi echitabil. Eu zic ca ar fi bine sa arbitreze Vadim si sa comenteze (rimat) Paunescu, dublat de Ilie Dobre. Traiasca Romania Mare !