Folbalu’ romanesc in Europa – noi la ei
Cica inainte de meci vorbira sefii de la Sturm cu aia de la Ajax:
-Ba, auzii ca si voi jucati cu romani.
-Da, drept ii.
-Si auzii ca se imbraca la fel !
-Da, auzii si eu.
-Ce zici, le facem o aroganta si ne imbracam la fel?
-Hai ma, ca nu-i politicos. Venim fiecare cu costumatia de-acasa, ca doar nu-i bal mascat.
Si, oameni seriosi, pastrara amabilitatea pana la final. Au insistat sa ne
convinga sa nu plecam fara vreun gol de la ei, da’ n-au depasit limitele politetii de extractie germanica.Ceva mai insistenti olandezii, pe toata durata sederii pe la ei (“O lalea, o cascaval, o lance, un sabot, un gol, ceva, nu luati?”), mai hotarati si austriecii pe final (“Un snitel, un strudel, un vals, un gol mic acolo, ca nu doare? Nein?”). Noi am zis “nu, multumim, ca avem burta plina de aseara, de la Sevilla, ne-au ospatat cu fudulii de taur, da’ poate serviti voi niscaiva bunataturi romanesti”. Ei zisera da, de ce sa refuze oamenii ?
Si le serviram:
-portie dubla de mamaliga arsa (ca ma zapacira de tot astia cu galben-negru’ lor), temporizata la foc domol;
-fudulii mici-mici ca de arici si tartitza-n poarta (specialitati banatene);
-ciorba de perisoare / galuste in tribune;
-rasoale cat incape;
-ciocanele impanate cu crampoane.
Spre sfarsit, nu vrura desert decat gurmanzii de austrieci (olandejii cumpatati, de !). Il servi cam la misto, cu picioru’, alde Tamas (concurentul lui Nicolita la goluri, autogoluri si neconvocari la nationala), care in catenaccio-ul gandit de Bonetti, s-a transformat in ospatar/golgheter decisiv: una bucata cu Steaua, una bucata cu Otelul, una bucata cu Sturm (e drept ca,pentru a evita banalitatea, s-a gandit sa nu o dea doar in poarta adversa).
Cand veni nota de plata, sa li se faca rau, nu alta: scump cu draci, mai ales ca era la ei acasa. Doua puncte i-a costat pe olandezi (da’ Banatu’ n-a incasat decat unul, ca celalalt cred ca a fost TVA), trei pe austrieci (le-a luat Dinamo pe toate, ca se stie ca astia nu vor sa plateasca TVA).
Timisoara s-a umplut si de o caruta de galbene la schimb, da’ a mai scos o nula europeana. A treia, ca faina de buna calitate.
Dinamo mai comise un mini-miracol in deplasare, si asteapta infrigurata mini-calamitatile din Groapa (urmeaza meniu turcesc).














September 18th, 2009 at 1:29 AM
Ma, cum-necum au luat puncte. Ma surprinde Timisoara si nu prea. Asa cum ii critica toti ca joaca defensiv eu raman la parerea ca Sabau e un antrenor foarte bun. Felicitari din partea mea!
Nu vreau sa fiu fals acum si sa spun ca m-am bucurat pentru Dinamo sau pentru punctele aduse pentru Romania. Dar ii felicit!
September 18th, 2009 at 10:46 PM
@ dyers_eve:
Fain articol! Specialitatile casei cam alea sunt, fara-ndoiala.
Ai uitat insa de ,,emenangita turceasca” a lu’ nea Vasilica Trafalete si,,barbut si alba-neagra”oferit de Piti&Mitica.
Bine, astea-s asa ca o relaxare,in caz ca ceea ce au mancat ei nu le cade greu la stomac.