Inspirat de Adrian Georgescu (dar si de comentariile primite la articol) si de pretinu-meo Newsti, mi-adusai aminte de perioada in care incepusem serios sa cred ca tot ceea ce inseamna presa sportiva la noi este un experiment secret si usor diabolic, cu dublu scopu.

Primul dintre ele, cel principal: trasarea unei “sfere de rabdare” aplicabila noua, consumatorii. In acest scop, cel mai probabil si-au masurat audienta la inceputul experimentului, ca un prim pas. Apoi au inceput sa ne serveasca intr-una aceleasi stiri despre sportul care are loc pe langa cluburile sportive. Au incorpit o retea de dezvoltatori de impresii care intra mereu, pe rand, in legatura telefonica la emisiuni, astfel ca si succesele in gimnastica, canoe sau polo sunt comentate tot alaturi de Becali, Borcea, Porumboiu-tatal, Iancu si Mititelu. Din calupurile de stiri de dupa fiecare etapa sunt scoase sistematic si in mod deloc aleatoriu rezumate ale unor anumite meciuri. In schimb, in locul lor ne sunt redate declaratii ale patronilor cluburilor combatante, sau, daca vreuna dintre echipe beneficiaza de un antrenor ce place presei, ce stie sa faca caterinca, ale acestuia (Ionut Popa sau Petre Grigoras erau preferati sezonul trecut). Niciodata nu ne sunt prezentate punctele cheie din conferintele de dupa meci, cu exceptia situatiilor in care se acuza arbitrajul.

Monumentale sunt si jocurile de cuvinte sau comparatiile de care jurnalistii nostri nu se mai satura, astfel ca oricine le poate intui deja (”S-a facut CO-Stea”, “Apostol – Xavi de Romania”, “Steaua/Craiova – Arsenal de Romania”, “Gol cu Kap-etanos”, “Nu ne-a iesit valsul”, “Nu am jumulit cocosul” etc.).

Ce nu au luat insa in seama trusturile de presa este ca audienta (in cazul nostru fiind functia dupa care se traseaza graficul sferei) nu creste/scade doar in functie de ce ofera ei, adica aceleasi prostii zi de zi, ci si in functie de alti factori. Pe de o parte, televiziunea prin cablu este intr-o continua extindere, pe de alta, e criza. De aceea eu cred ca experimentul ar trebui sa se opreasca acum, datele sa fie facute publice si presa sa devina presa.

Al doilea scop este personal si se trage din eterna concurenta dintre presa si oamenii de sport pentru lumina reflectoarelor, primii incercand din rasputeri sa ne arate cat de simpla poate fi gandirea celor de-ai doilea (altfel spus, vor sa-i cam faca de cacao si incearca mai multe metode). Altfel nu imi explic de ce toate intrebarile puse sfideaza decenta, bunul simt si, deloc surprinzator pentru cat de penibile sunt, inteligenta fotbalistilor. Nu e de mirare, in acest caz, ca majoritatea raspunsurilor primite sunt clisee.

- Ati pierdut azi, a fost si terenul de vina? (- Terenul a fost prost, ati vazut si dumneavoastra, dar si adversarii tot pe el au jucat)

- Si-au dorit adversarii mai mult victoria astazi? (- Da, cred ca se poate spune si asta… Desigur, si noi am incercat sa castigam…)

- Va e teama de adversarii din meciul de maine? (- Nu se poate spune ca ne este teama, si ei tot doua maini si doua picioare au… / Meciul pleaca de la 0-0 / Jucam 11 contra 11)

- Regreti ca te-ai accidentat tocmai acum, cand v-ati calificat in finala Cupei, si nu vei putea fi alaturi de colegii tai in teren? ( Aici n-am raspunsuri, de obicei nu mai aud ce se raspunde la intrebarea asta pentru ca sunt uimit…)

- Mai credeti in calificare acum, cand s-a irosit si ultima sansa de calificare? (- Sigur ca noi vom juca si vom incerca sa castigam fiecare meci care ne-a mai ramas de disputat…)

- A fost prea puternic pentru voi adversarul astazi? (- Da, ati vazut si dumneavoastra, este un adversar puternic)

- Are Vasluiul/Timisoara/orice-alta-echipa fata de Europa, dupa ce i-ati vazut astazi? (- Da, daca s-au calificat acolo inseamna ca merita sa joace)

Desigur, “tirul intrebarilor” la conferintele de presa de dupa meciuri i se da start cu clasica “- Arbitrajul cum vi s-a parut astazi?” desi sunt antrenori care specifica inca de la inceput ca nu doresc sa comenteze arbitrajul.

Se pare ca sportivii sunt niste oameni cu un foarte mare bun simt, intrucat chiar se chinuie sa isi aduca aminte ce stereotip se potriveste la fiecare intrebare. Din cand in cand mai apare cate un fotbalist mai direct, precum Ryan Babel, care, abordat de o blonda din presa de la noi cu *intrebarea* “- Romania a castigat meciul trecut cu 3-0.”, a avut nevoie de o pauza de aproximativ 7 secunde pentru a *raspunde* “- Da…”.