cel mai frumos poem pe care l-am citit eu despre iubirea aceea care intr-adevar e dumnezeiasca (si despre care nu am scris aici!) tot la Khalil Gibran, in Profetul l-am gasit, si-as vrea sa il impart cu voi:

“Despre iubire

Cand iubirea coplesitoare va face semn, urmati-i indemnul,
Chiar daca drumurile ei sunt aparent grele si prapastioase,
Si cand vraja paradisiaca va cuprinde cu aripile ei angelice,
supuneti-va misterului ei,
Chiar daca sabia ascunsa-n penaju-i v-ar putea rani,
Iar cand iubirea transfiguratoare va vorbeste si o
simtiti profunda si divina, dati-i crezare,
Chiar daca vocea ei ar putea sa va sfarame visurile himerice,
asemenea vantului din miaza-noapte care va pustieste gradinile.
Fiindca, precum iubirea va incununa,
adeseori tot ea trebuie sa va si crucifice.
Precum va face sa cresteti mult mai repede si imbatati de fericire,
Tot ea trebuie sa va si reteze si uscaciunile
si sa va distruga cat mai repede rautatile si egoismul.
Precum ea va ridica imbatati de bucurie,
pana la inaltimea voastra ideala,
alintandu-va cu o dumnezeiasca gingasie
ramurile cele mai fragile care freamata
in lumina soarelui infinit al iubirii,
Tot la fel ea va razbate ca o miraculoasa
forta purificatoare pana in adancul radacinilor voastre,
zdruncinand inclestarea lor cu pamantul.
Asemeni snopilor de grau, ea va secera, niciodata intamplator.
Va treiera pentru a va decoji.
Va vantura spre a va curata de pleava.
Va macina pana la inalbirea fainii voastre.
Va framanta pana ajungeti foarte supusi, divini si puri.
Ca apoi sa va harazeasca focului sau
si sa puteti deveni painea cea sfanta
a nemuririi la ospatul divin.
Toate aceste si multe altele vi le va da cu prisosinta iubirea,
pentru ca, astfel, sa va puteti cunoaste pe deplin tainele inimii
si sa deveniti o parte din inima Vietii Eterne
din care izvoraste nesfarsita IUBIREA.
Dar daca, stapaniti de indoiala, egoism, meschinarie,
suspiciune sau de teama,
veti cauta doar tihna si placerea dragostei
care permanent vi se daruie fara ca voi sa iubiti,
Atunci e mai bine sa va acoperiti, fiind infranti,
goliciunea si sa iesiti din treierisul iubirii,
Spre a va intoarce, ramanand inchistati si singuri,
in lumea fara de anotimpuri,
unde veti rade dar nu cu intreaga voastra bucurie,
unde veti plange
dar nu in toate lacrimile voastre pe care vi le-ar fi putut
smulge extazul iubirii.
Iubirea nu se daruie decat pe sine si nu ia energia sa atotputernica,
divina si misterioasa decat de la sine.
Iubirea nu stapaneste si nu vrea sa fie stapanita
de cel sau cea caruia i se daruie;
Fiindca iubirii adevarate ii este de-ajunsa iubirea infinita,
sublima si transfiguratoare.
Cand iubiti nu trebuie sa spuneti “Creatorul e in inima mea”,
ci mai degraba “eu sunt acum topit de iubire in inima Creatorului”,
Si sa nu credeti ca puteti croi singuri drumul iubirii,
fiindca iubirea, daca cu adevarat o meritati,
va va arata cu siguranta drumul ea insasi.
Iubirea nu are nici o alta dorinta
decat aceea de a se implini prin totala iubire.
Dar daca iubesti si trebuie sa ai dorinte,
fie ca ele acestea sa fie:
Sa te topesti de iubire in tot si
sa devii izvor de iubire divina ce susurul in noapte-si canta;
Sa cunosti adesea durere prea marii duiosii;
Sa fii ranit si imbatat de intelegerea iubirii;
Sa sangerezi de bunavoie si bucurandu-te;
Sa te trezesti in zori, cu inima mereu inaripata si sa inalti,
plin de recunostinta, multumire pentru inca o zi de iubire;
Sa te odihnesti, coplesit de beatituine,
la ceasul amiezii si sa cugeti la extazul iubirii;
Sa te intorci impacat si debordand de fericire acasa la ora amurgului,
Si apoi, sa dormi inaltand in inima o ruga pentru fiinta iubita,
iar pe buze sa ai un cantec de lauda.”

eu nu mai am de acum nimic de adaugat despre iubire… decat ca ceea ce am scris eu se refera doar la un aspect, pe care si Khalil Gibran il aminteste aici… pentru ca el insa descrie atat de superb iubirea in toate aspectele ei, va las cu el si va doresc toturor sa o cunosteti asa, incat sa simtiti cum “eu sunt acum topit de iubire in inima Creatorului”

intr-adevar Absinth, eu n-am scris despre iubirea pe care au incercat s-o descrie poetii… nu ma simt deloc in masura a descrie starea aia! da, eu m-am referit doar la un aspect, atat
superbe randurile tale! multumim!

si un citat de Khalil Gibran, din “Darul iubirii”: “Eşti liber sub soare, sub lună şi sub stele; eşti liber chiar şi atunci când nu există nici soare, nici lună şi nici stele; însă eşti sclavul celui care te iubeşte, căci te iubeşte, şi sclavul celui pe care îl iubeşti, căci îl iubeşti.”

YOU CAN NOT PETITION THE LORD WITH PRAYER!!! – urla din rarunchi, in debutul melodiei “The Soft Parade”, Jim Morrison, de la a carui moarte s-au implinit azi 38 de ani. Cu alte cuvinte, ne spune ultimul mare poet american, pe Dumnezeu nu il poti contacta, ruga, prin vorbe. Dar cum? Poate, prin extaz.
Ce legatura au toate astea cu Iubirea, cu randurile Gandacelului? Eu cred ca Iubirea sta pe aceeasi strada cu Doamne-Doamne, undeva tare departe de Ratiune, si mai curand ii intelegi sensul traind-o decat teoretizand-o, rationalizand-o. Antispam e unul dintre cei multi care i-au trecut pragul, flacara ei l-a adus, dupa cum marturiseste, “aproape de autoanihilarea personalitatii”. Asa e! Nu exista masuri, nu poti cantari ce primesti si ce dai cand esti indragostit. Dai totul, neconditionat. E un “totalitarism al dragostei”, cum spunea cineva.
La fel stau lucrurile si cu iubirea de parinti, de copii, cu dragostea de tara. Descrierea Gandacelului surprinde Iubirea in stadiile ei tarzii, tihnite, atunci cand Ratiunea isi cere drepturile, cand si Respectul se adauga unei relatii armonioase. Dar, la inceput, Iubirea e greu de prins in cuvinte, la fel ca Dumnezeu. Au incercat poetii. Va las cu Esenin – Focul vanat e gonit de vant/Ranile-au uitat sa ma mai doara/De iubire-ntaia oara cant/La scandal renunt intaia oara – si cu Villon – Iubiti-va, dar, mult si bine/Mergeti la chef si la betii/Ca toate-or sa se termine/Si pierdeti capul intr-o zi!

@Absinth
frumos, multumim!!!

Gandacelul :

@Rajka
ce draguut ma bucur mult sa aud din astea asa

@Newsted
mie imi place mai mult pe senin, ca parca au alta claritate culorile… pt. poze, nu de alta!

Eheeeee…mai ai de invatat )

@Rajka
ce draguut ma bucur mult sa aud din astea asa

@Newsted
mie imi place mai mult pe senin, ca parca au alta claritate culorile… pt. poze, nu de alta!

@Gandacelul
Eu cred ca asa, cu cerul plumburiu arata cel mai bine.

Well din punctul meu de vedere ma consider norocos ca am intilnit o femeie precum sotia mea.M-a sprijinit mereu,a adus pe lume 2 baieti sanatosi tun si in rest suntem o familie vesela si linistita.Fara mari ups and downs>dar un fel de fericire graduala si constanta.Incercam sa trecem peste micile probleme cotidiene si scoatem limba la criza

@ Newsted: adevarat cu Praga! Eu cel putin mi-am lasat o buna bucata din suflet pe acolo, mi-a placut enorm! (fara a pune la socoteala ca am prins-o oarecum deprimat, mai mult sub un cer plumburiu si greu… de noiembrie si tot m-am indragostit pe loc daramite sa fi fost in mai-iunie)

@ antispam: hehe, daca e de luat dupa criteriul vorbitului mult si fara rost, crezi tu ca esti singurul spamer de aici?

deci, singurul motiv pentru care las pe editii viitoare e ca deja am primit acuzatii de spam, si nu vreau sa le probez ca adevarate
[de altfel sunt un spamuitor de frunte, adicatelea vorbesc mult si fara rost]