De ce? Pai cica trebuie sa fac un drum in Romania pentru o hartie banala. Un cazier juridic. Mi-l cer unii aici pentru a-mi da un act , act care la randul lui imi foloseste la semnarea unui nou contract, care si el, la randul lui , imi va folosi in curand la alte chestii pe care va trebui sa le fac. Pricepurati ceva? Nici eu. De fapt eu nu pricep nimic de cand am ajuns pe taramurile astea frumoase, in care bastinasii se nasc genii.

Incerc eu sa le explic alora ca e imposibil sa le aduc acum cazierul, pentru ca se elibereaza personal, sau, daca fac cerere prin ambasada, pe langa faptul ca trebuie sa ajung la Paris ( ajung mai repede in Romania ) dureaza cam trei luni ( stiti voi, v-am mai zis…tot ce vine in Franta e adus “a pied”, in carca, de catre un infirm, care pentru a scurta drumul o taie prin Alaska ). Pai nu e bine, ca astia il vor si repede. “Repede n-am” …le zic eu, dar nu merge…raman fara contract. Asa ca incerc sa gasesc o solutie.

Sun si la ambasada ( din nou ), la consulatul de la Lyon, sun si in Romania, la prefectura Dolj, la politie…nu vor mai nene. Decat in prezenta mea, sau peste cateva luni. Sun si un prieten, un foarte bun avocat. El imi da solutia…il imputernicesc pe el. Asa ca facem un contract intre noi doi. Pentru siguranta, intreb la politie daca este ok, desi ma asigurase avocatul ca este perfect legal. Imi da un nene de la politie raspunsul afirmativ si in doi timpi si trei miscari, prietenul avocat e la politie cu actele in dinti. Acolo insa da peste o dasteapta proasta rau. Cica nu se poate. Degeaba i se aduc toate argumentele, degeaba i se pune legea pe masa…nu vrea muschiuletii si celulita ei.

Inainte de asta, deja anuntasem directia spitalului ca voi avea a doua zi actele. Acum o schimb , ce sa mai creada si ei? Asa ca…pe scurt: nea adminu’, te ia dracu’ daca nu ma astepti cu bere si mici. Sa te vad eu acum cum dai din aripi, ca mi-ai zis ca esti bine, ca ti-a trecut. Vezi tu control…

De fapt, eu altceva as fi vrut sa va anunt…dupa o iarna calduroasa si frumoasa in care am mirosit pe fereastra mirosul proapsat al maslinilor, in timp ce astia se lamntau ca da inghetu’ mare peste ei, a nins in Ardeche…pe 8 martie. Si a nins mai tata, de ne-am intalnit toti colegii de serviciu impotmoliti in prima curba. Astia sunt ei rposti, dar incep sa banuiesc ca nu degeaba…