O parte dintre voi stiu ca am avut de a face cu un bun procent din poporul danez ( nu radeti bre, ca la ce populatie au sigur am cunoscut destui danezi cat sa pot face un sondaj de opinie a la GSP ).Pentru cei care nu stiu o sa spun acum:
Iarna trecuta am fost angajat de catre o firma de turism din Danemarca. O firma care promoveaza ski-ul. Si daca Danemarca e a doua tara ca lipsa a formelor de relief unghiular-verticale ( olandezii ii depasesc doar pentru faptul ca ei au o parte din taram in lumea pestilor ) , normal ca s-au orientat catre tari care mai au si munti.Pana si pe ei i-a dus capul si au priceput ca in campie e obositor daca schizi.

Una dintre tarile alese  a fost Franta cu celebrii Alpi. Si tot acolo am aterizat si eu, slujind bravii vikingi intr-un hotel rapciugos dotat cu un bar care in Romania ar fi vizitat de OPC din prima zi si apoi inchis pe viata ( barul, nu patronul , ca ala ar avea pile si ar scapa ).

In Franta venea plebea daneza…”fraierii” se duceau la vecinii suedezi. Elitele preferau insa Alpii, dupa cum spuneam. Asa se face ca l-am cunoscut pe Marco Evaristi, un soi de artist modern cu multe sinapse atipice ( e si fotograf si nu e rau deloc ), iar defectul lui major era banal: vopsea tot in rosu‘. Si nu usi, masini sau corpuri omenesti ci obiective voluminoase: ghetari, zone intinse din desert…Ultima data a incercat sa vopseasca Mont-Blanc-ul dar l-au luat aia cu pietre, ca nici francezu’ nu e intreg la minte. Si-acum sunt pe urmele lui Les Jandarmes si primarul din Chamonix…
Asa ca daca o sa apara vreodata luna cu o culoare schimbata nu va mai luati dupa bancuri sa dati vina pe rusi. Cautati-l pe  Marco , spiritul liber. Il gasiti cu ajutorul politiei franceze…
Lasand la o parte numele mari, o sa trec la danezul de rand. Care de felul lui  e foarte simpatic daca-l privesti putin timp si de la distanta. V-am mai spus parca de zapacitu’ ala care ne astepta in aeroport la terminalul “Plecari” desi noi soseam …si soseam destul de clar, devreme ce el ne astepta. Prima data mi s-a parut simpatic…zambea ca prostu’ cu placuta in mana la toata lumea care se indrepta spre poarta de imbarcare. Mama ei de logica!!!
Odata ajuns acolo am observat ca au si calitati ascunse printre defecte. De exemplu sunt foarte calmi. As vrea sa fiu si eu macar cateva zile din viata mea atat de calm. Ii spun bucatarului intr-o zi: “Ba, iti lua foc gramada aia de carpe pe care o lasasi pe aragaz”. Eram destul de agitat…asa suntem noi astia din sud, cand vedem foc ne scapam pe noi de frica. Baiatul a stat calm sa-si termine tigara si a plecat agale spre bucatarie.

Daca stai cu danezii la o masa cand se afla in vacanta ( acasa cu siguranta nu fac asa, doar sunt un popor evoluat ) o sa ai niste socuri. Pe langa faptul ca bea ca porcii pana pica din picioare ( nea’ adminu’…te-ar face aia in doi timp si trei miscari chiar daca l-ai inghiti si pe Valuare ca sa bei cat doi ) au obiceiul sa partaie in draci. Partaiau la cina de tremurau perdelele la ferestre. Mai ceva ca un Harley Davidson la parada pe 4  iulie. Cica la ei nu e rusine…
O sa spuneti acum ca ar trebui sa-i deranjeze mirosul. Eu cred ca le place, cum le place si mirosul de transpiratie. Put de se usuca focul. O fi tot un semn de bune-maniere de prin Scandinavia. Ce ti-e si cu traditiile …
De mancat am impresia ca le place sa manance de pe jos. Altfel nu-mi explic de ce mai ingurgitau bunataturile bucatarului cand vedeau la fiecare deschidere a usii de la bucatarie ca ala aduna ceva de pe jos.
Bucatarul avea un alt obicei frumos: nu folosea apa. Nu, nu la baut, ca la asta nu se pricea niciunul, dar macar sa se spele pe maini sau  sa spele ingredientele dupa ce le lua de pe jos.Daca prostimea nu se spala,  de la asta aveam pretentii… Pe langa asta am mancat de nenumarate ori fire de par lungi si blonde ce semanau cu ale lui. Nici alea nu erau spalate, mama lui de elf!…De foame le mananci si p-alea.

Cel mai mult imi placea cand ii gaseam beti-magnet dimineata, dormind pe gresia din receptie. Ai dracu’ daca ii tragea curentul ca pe amaratii astia din Balcani… Si cand se imbatau aveau cele mai frumoase obiceiuri. De exemplu se intreceau in golirea vezicii urinare. Pana la urma era normal daca nu o faceau chiar in usa hotelului. Daca unul dintre ei se ratacea prin statiunea gasea imediat hotelul urmarind urmele galbene din zapada si cioburile de raposata sticla ce a fost odata de bere.

Un alt obicei frumos era vizionarea in grup a filmelor porno chiar pe plasma din receptie. Sau lovitul masinilor de toate obictele tangente  soselei sau sensului lor de mers. Imi amintesc in hohote de ras cum la un moment dat doi dintre ei s-au intersectat cu masinile in fata hotelului. Probabil nu se vazusera de mult ( se vazusera, le garantez eu , da’ erau muti de  beti ) si au coborat geamurile pentru a sta de vorba…Fiecare din masina lui. Fiind prea departe s-au apropiat usor unul de altul pana cand in discutia lor a intervenit si o voce metalica acompaniata imediat de spargerea unui far. Faza cea mai tare a fost in acel moment: nici macar nu au tresarit…au vorbit in continuare.D-aia au Casco pe masini.Si multe altele…
Totusi, pentru a incerca sa fiu  impartial o sa mai aduc la suprafata o calitate a lor: toti, dar absolut toti vorbesc engleza.  Si o vorbesc foarte bine. De la ‘al cu tata-n gura pan’  la ‘al cu vodka-n glanda. Ba unii incepusera sa invete si cateva expresii romanesti pe care le auzeau din gura mea la adresa lor . Lasa, ca nu le prinde rau…

Probabil ca la plecare au vrut sa se razbune … altfel nu pricep de ce desi erau obligati prin contract sa ne duca in timp util la aeroport , ei au oprit sa isi bea cafeaua cu 15 km inainte de destinatie. Doar mai era o jumatate de ora pana cand decola avionul. Ce atata graba? Romani crizati…