Conformismul si turma
Conformismul vizeaza schimbarile in comportamentul public, ca rezultat al presiunii grupului, presiune care poate fi reala sau imaginara. Persoanele care se conformeaza o fac in special din 2 motive: sunt convinse ca membrii grupului pot lua decizii mai bune deoarece detin mai multe informatii si din dorinta de a nu se diferentia de restul lumii.
De altfel, supunerea se justifica si prin modul in care copiii sunt educati, sa se poarte ca majoritatea pentru a evita sanctiunile. Si in sfarsit am ajuns unde vroiam.
Pai daca stai la sat si nu ai avut sansa sa vezi si alte locuri, nu ai putut sa-ti oferi o alta educatie decat cea cu care este obisnuit grupul primar ( familie, prieteni, vecini) din care faci parte, cum iti educi copilul? Spui ceva de genul: “Lasa mama, tu invata sa scrii si sa citesti, ca e suficient. Si asa primavara trebuie sa plantezi, vara sa prasesti, toamna sa culegi si iarna sa tai porcul, cand mai tu timp si de altele…” ? Sau indraznesti sa-ti pui gura targului pe urmele tale si-ti trimiti copilul la o scoala mai buna? Iar daca e la scoala si e ceva mai marisor, sa zicem printr-a 5-a, il obligi sa invete la toate obiectele care pe el il plictisesc sau ii lasi putina libertate sa vezi spre ce se indreapta? Decat sa fie copilul “bun la toate” nu mai bine e un expert in ceva?Am impresia ca mamicile insele sunt intr-o competitie prin realizarile copiilor lor, lucru pe care pana la un punct il inteleg. Doar ca cele mai multe nu se gandesc si la realizarile pe termen lung. O fi oare vital pentru o mama sa se laude ca Vasilica al ei are media mai mare decat Gheorghita al Spiroaicei? Parca nu-si dau seama ca tot ce se intampla in copilaria odraslei lor, chiar daca e vorba de o experienta negativa pentru moment, ii poate influenta viitorul in mod pozitiv. Acum sa mergem un pic mai departe.
Este o expresie care pe mine ma amuza foarte tare ” a fi in randul lumii”. Ce inseamna asta? Ca trebuie sa fac tot ce fac ceilalti? Ca trebuie sa ma casatoresc pana la o anumita varsta, ca trebuie sa fac macar 2 copii, ca barbatul trebuie sa aduca mai multi bani in casa decat mine? Asta e directia? Pai cine conduce turma asta? Si de ce, si unde? Iar daca greseste drumul si cad toti pe rand intr-o prapastie, eu ca fac? Raman in randul lumii sau o iau pe calea mea? Oofff… de unde sa stiu ce decizie sa iau daca am fost invatata sa ii copiez pe ceilalti?
“-Mama, ca fac dupa ce ajung acolo? -Pai… mergi dupa ceilalti”
“-Tata, cand ii dau florile profesoarei? -Cand se ridica si ceilalti copii si se duc”
Dar de ce sa ai incredere in copilul altcuiva si nu in al tau? De ce sa nu fie el primul care se duce sa dea flori profesoarei? De ce nu-l lasi pe el sa gandeasca? Lasa-i posibilitatea sa faca propriile greseli, sa se dezvolte conform personalitatii lui, ofera-i o educatie care sa-i permita sa se descuce singur, fara turma!!!
August 19th, 2009 at 1:08 PM
vezi tu, chestia asta cu conformismul e dezvoltata din cauza unei anumite nevoi de safe-zone in cadrul grupului, care e o nevoie primara a individului. motivatiile sunt vechi si merg probabil in antropologie, daca vrei neaparat sa analizezi pana la capat. io nu o fac, ca nu sunt expert in asa ceva. (in ce sunt io expert, nu-i tre nimanui
) si gata cu paranteza)
ca sa iti educi copilul sa se razvrateasca, sa zic, sa aiba initiativa, care de multe ori inseamna sa se opuna tendintei generale, iti trebuie mult curaj, si mai ales curaj de a-l arunca in furcile caudine. ori nu cred ca exista parinte care sa o faca la nivel constient. nu sunt parinte, dar ma gandesc ca uneori e bine sa te mentii in safe-zone, macar pana cand poti sa tii piept valurilor. just a thought.
P.S. ma bucur ca s-a terminat treaba aia cu oracolele. ma plictisea de moarte =))
P.P.S. hai sa-i dau un link via ganda(c), la care tocmai citeam cand vazui post-ul tau
http://www.formula-as.ro/2009/875/asul-de-inima-45/dorinta-de-ocrotire-11300
August 19th, 2009 at 1:16 PM
Nu cred ca trebuie sa-ti educi copilul sa aiba initiativa, eu cred ca o are si la o varsta mica, sau chiar mai ales atunci. Ideea e sa-l lasi sa si-o manifeste. Si mai important decat initiativa e sa-l impulsionezi sa gandesca, sa-si puna marea intrebare “De ce?”, sa inteleaga ce face si cu ce scop, nu sa cresti un robotel pe care nu-l intereseaza nimic.
August 19th, 2009 at 1:24 PM
mah, ai dreptate. ideea e urmatoare: am intalnit in ultimul timp foarte multi robotei din astia, si nu-mi dau seama ce au gresit parintii in educatia lor. si sa stii ca nu cred ca le-au infranat pornirile creative. momentan e un mister, da’ poate ne lamureste altcineva de pe blog
)
si apropo de parinti, eu apreciez foarte mult faptul ca nu mi-au bagat prea multe idei fixe in cap, ca nu am fost indoctrinat intr-o directie sau alta. sigur, anumite locuri comune sunt inevitabile, dar per total e posibil sa cresti formulandu-ti parerea proprie despre lume. sau cum zici tu, sa raspunzi la “de ce”. de cele mai multe ori (sic) intrebarea nici nu e asta, dar nu conteaza formularea. conteaza raspunsurile.
August 19th, 2009 at 1:50 PM
anti, nu mai fa aluzii, ca pe tine o sa te lamureasca, da nu pe blog
@ liandre: am si eu o expresie, ca si tine, cu care nu ma impac, de fapt e un cuvintel: “cumsecade”… adica daca stai sa-l diseci, asa, ajungi la concluzia ca maria sa ridica pretentia de a-ti oferi o reteta: aceea a ceea ce se cade (sau, in fine, cum se cade)… si stii cum se cade? tot in spiritul turmei
de fapt, eu una sunt intr-o dilema in privinta educatiei copilului (pe care nu ma hotarasc sa-l fac, din acest motiv), in care parca mai rau ma afund
eu tot punctul tau de vedere il inteleg si aprob, chiar daca se ofera pe-aici linkuri via ganda(c), care ar putea parea ca sustin vreun altul
August 19th, 2009 at 1:56 PM
ulala, nu citisem pana la capat ultimul raspun al spamului, insa… are dreptate cand zice ca-i posibil sa cresti si singur, depasind indoctrinarile din familia de baza; eu poate (pentru mine, cu siguranta) sunt un exemplu in privinta asta: nu m-a invatat nimeni acasa sa gandesc… ba ceva mai mult, faceam pe-acolo si o facultate in care se cerea doar sa fi bun papagal, da’ nu se punea problema de gandit… asa ca nu doar parintii si educatia primita de la ei sunt responsabile: e cam un intreg sistem neprietenos ganditului (tot de unul singur ajungi s-o faci… sau nu, ca preferi sa ramai robotel
)
August 19th, 2009 at 1:56 PM
nu am sustinut ca ai sustine vreo parere. am dat si eu o referinta, si am spus de unde e
nici macar nu am zis ca as fi de acord cu aia 
io sunt ala care vrea sa citeasca 100 de puncte de vedere de la 50 de oameni, asa ca sa nu crezi ca am vreo parere formata intr-o directie sau alta.
August 19th, 2009 at 1:59 PM
E destul de greu sa ajungi sa scapi de randul lumii pentru ca randul lumii e peste tot: in familie, la scoala, in grupul de prieteni. Spre exemplu, la scoala, cele mai importante materii sunt considerate matematica, romana, fizica, chimia(in general stiintele exacte). Nimeni nu da doi bani pe dansuri, pictura, sport, muzica. Daca nu stii matematica esti prost. Profesorii iti induc acest sentiment, iar materiile sunt orientate in asa fel incat copiii talentati in alte domenii sa nu aiba nicio sansa. Asa ajungem in clasa a 12-a (ca mine) umflati de un program real intensiv cu 5 ore de mate pe saptamana si cu capatana plina de calcule, ca de altceva nu prea mai ai timp si ne uitam inapoi si zicem : pentru ce toate astea? Eu oricum vreau sa fac altceva…Asta pentru ca sistemul m-a introdus automat in randul lumii
August 19th, 2009 at 2:18 PM
-parintii vor sa-si scoata mereu copiii in fata , in conceptia lor copilul reprezinta oglinda caracterului lor … se crede ca , copilul acumuleaza de la ambii parinti si teoretic ar trebuii sa fie mai priceput decat au fost ei la varsta asta
-vedeti voi parintii nostrii se mandresc cu ce cresc ei dar cand calci pe bec se uita repede si iti amintesc mereu ca tu existi datorita lor , daca incerci sa spui ceva urmeaza replica : ” Esti mic ce stii tu despre viata sau lucrurile astea ”
-sa zicem ca esti un copil oarecum dezastru care nu face mai nimic , ei iti reproseaza mereu ca nu contribui in casa , dar in mintea ta esti inca copil si stii foarte bine ca o sa vina si vremea cand o sa treci si tu prin asta
-multi te judeca (copil fiind) ca nu le urmezi sfaturile , dar ce inseamna pentru ei un copil -> un obiect care poate fii modelat … dar ce noi dam comanda de copii precum obiectele ( sa fie inalt atat , sa cantareasca atat , sa aibe culoarea asta , sa fie asa si asa … ) , copilul are dreptul sa se formeze si singur , sa aleaga singur ce este bun pentru el , ok tu ca parinte ii dai sfaturi dar nu trebuie sa scada in ochii tai daca nu iti este cum ti-ai fi dorit tu , isi creeaza singur personalitatea nu trebuie sa-l condamni pentru asta !
August 19th, 2009 at 2:18 PM
@Liandre
Greu subiectul. Si mare atentie sa nu cadem in extrema cealalta. E ca in exemplul cu ideile fixe. Cunosc oameni care imi tot repeta vehement ca nu vor sa aiba idei fixe si ajung sa aiba tocmai ideea asta fixa: de a nu avea idei fixe.
Sa trec direct la subiect acum. De acord cu ce spui tu . In teorie suna bine si corect. Dar ce te faci cu practica? Cine sa le dea educatia asta? Noi vorbim de la adapostul oraselor, unde se mai practica educatia…in doze din ce in ce mai mici. Dar ce te faci cu viata la sate? Cine sa se ocupe de educatia copilului? Parintii care toarna copii in nestire , fara a avea cu ce sa-i creasca doar pentru “atatia le-a dat Dumnezeu?”. Parinti care la randul lor nu au primit niciodata educatie ? Parinti care stau din zori pana in seara pe camp, la munca? Sau partea cealalta a parintilor care stau in carciuma de la ora 11 pana seara si apoi vin si-i ia la bataie pe toti, incepand cu nevasta si continuand cu copiii? Ce sa inteleaga copiii de aici?
Eu, de exemplu am primit o educatie buna…atat cat a putut maica-mea saraca sa imi dea, pentru ca m-a crescut singura si in conditii grele. Nu mi-a infrantat niciodata insa creativitatea, dar a stiut sa ma opreasca atunci cand o luam pe cai gresite…uneori brutal, dar recunosc ca nu mi-am luat de la ea nici macar o palma pe care sa nu o fi maritat cu varf si indesat. Pentru ca am si o fire ciudata, sunt incapatanat din cale-afara ( o chestie genetica, toti din neamul lu’ taica-meu au fost asa ) si de multe ori preferam sa fac tampenii ( cu buna stiinta ) doar pentru a nu ceda punctul de vedere sustinut. Ajuns la o varsta la care unii barbati se maturizeaza si privind in urma nu-mi ramane decat sa-i fiu recunoscator.
August 19th, 2009 at 2:30 PM
@ Newsted
Ai dreptate cu ce spui, dar daca nu incepem o schimbare de undeva, ne vom intalni cu aceleasi probleme.
August 19th, 2009 at 2:33 PM
@Liandre
Incepem…dar cum? Si cine incepe?
August 19th, 2009 at 2:40 PM
“surcica nu sare departe de trunchi”, se mai spune pe la noi…si de cele mai multe ori asa e…copilul creste si se formeaza sub influenta parintilor (sau mai mult sub influenta unuia dintre ei). Dar, sa nu uitam ca si parintii au fost copii si au preluat din genele parintilor lor. In concluzie, mama si tata au fost crescuti diferit in copilarie, iar copilul lor va alege cu cine dintre ei sa vb mai mult, sa aiba incredere sau sa-i urmeze exemplul in viata…Daca mama sau tata ii da libertate (in limita posibilitatilor) copilului, acesta va incerca singur sa gaseasca solutii la problemele cele mai dificile, sa invete ca nu toti oamenii sunt la fel, sa stie sa castige, dar si sa piarda, sa se poata bucura de momentele frumoase, dupa altele mai putin placute, in fine, sa pretuiasca tot ce obtine prin munca, dragoste…si cand va creste, va face la fel cu copii lui…dar daca parintii prefera sa-si tina copilul din scurt, sa le aduca numai note de 10, sa fie primul, sa castige tot timpul, sa mearga peste capete, orice-ar fi, normal ca in mintea copilului intervin frustrari, obsesia ca sa fie primul mereu, nu accepta cand cineva e mai bun decat el, si tot asa…Dar trebuie sa invatam ca avem nevoie de oameni in jurul nostru cu care sa putem comunica, cu care sa ne intelegem, de la care sa invatam, si ce-ar fi daca toti s-ar gandi ca trebuie sa fie primii, ca sunt cei mai destepti. Fiecare in parte are personalitatea sa si aceasta trebuie dezvoltata in propriul stil…si nu paralel cu identitatile altora, in lupta cu sinele, nu in lupta cu altii…
August 19th, 2009 at 2:50 PM
@Newsted
Incepem cu noi, apoi trecem la cei din grupul nostru, din aproape in aproape. Tot ce trebuie sa facem este sa gandim mai mult, sa ne punem mai multe intrebari, sa ne interesam de mai multe lucruri. De ce sa-l votez pe X si nu pe Y?( “Asa fac toti din bloc” nu e un raspuns valabil) De ce sa merg sa votez?(Pentru ca altfel o sa ne conduca oameni ca Becali sau ca Vadim) De ce sa iau paracetamol si nu aspirina? Si lista de intrebari poate continua. Suntem in “Era Informatiei”, dar nu avem nici o informatie, avem numai zvonuri. Stiu ca este mai greu in practica, dar pana nu incercam…
August 19th, 2009 at 3:11 PM
Da. Nu spune nimeni că un copil trebuie educat în spiritul nonconformismului, ci doar că trebuie îndrumat să judece singur şi să nu ia nimic de bun. Trebuie stimulat să aleagă singur în viaţă.
August 19th, 2009 at 3:27 PM
@Liandre
)
Am impresia ca te-am suparat putin si nu asta era intentia.
Si ce spui acum e valabil in teorie, nu in practica…asa cred eu. Eu am o parere despre oameni…mult mai proasta decat pare . Nu mai cred in ei absolut deloc. D-asta dau asemenea raspunsuri.
Acum, daca eu am nevoie de o schimbare in viata mea incerc sa o fac. Nu ma intereseaza prea mult restul lumii ( restul lumii fiind cei cu care nu am o relatie speciala, familie, prieteni ). Atunci cand ma interesa am primit suturi de la aia pe care incercam sa-i ajut. De cand nu mai sunt filantrop mi-e bine.
Daca lumea nu-si vrea binele, de ce i-as dori eu binele cand mie mi-e bine asa?
Uite, ca pornim de la educatie si dam in altele…Scuze , dar ma ia cam usor valul
August 19th, 2009 at 3:43 PM
Pai… nu cred ca am propus sa batem din usa-n usa sa “propovadium gandirea”. Ar fi suficient ca tu sa vorbesti cu cel mai bun prieten al tau care va fi sau nu de acord cu tine. Iar daca va fi de acord cu tine, probabil va vorbi si el cu vecina de bloc si tot asa… Nici macar nu trebuie sa te intereseze altcineva din afara grupului tau apropiat. Exact cum am spus: din aproape in aproape.
August 19th, 2009 at 3:51 PM
mai exista un fenomen interesant: atunci cand conformismul e doar pro forma… te conformezi doar la exterior, asa, ca un fel de reactie de adaptare, sau pentru “safe zone” de care scria antispam; inauntru ramai tu, cel care gandesti, pui intrebari, reflectezi (uneori o fac si eu, pentru prieteni dragi)
August 19th, 2009 at 3:57 PM
Tot ce ai scris despre conformism si spiritul de turma este adevarat adica inca de mici trebuie sa urmam exemple, idei in cadrul institutiilor din care facem parte.In copilarie regulile scolii, la maturitate pe acelea din cadrul firmei etc.Daca dorim sa facem altceva,sau sa schimbam suntem priviti cu alti ochi .Totusi e necesar sa ne individualizam de restul grupului pt. ca doar asa vom fi noi si nu niste roboti care urmeaza reguli ..
August 19th, 2009 at 4:03 PM
@Gandacelul
Da, chiar e interesant. Cred ca de cele mai multe ori conformismul se bazeaza pe rezultatele exterioare. De aia gandirea nu-si are locul in conceptul asta. Dupa cum spune si dex-ul ” CONFORMÍSM s.n. Atitudinea conformistului; acceptare mecanică, necritică și supunere formală, docilă, neprincipială față de orice obiceiuri, idei, hotărâri etc. – Din fr. conformisme. “
August 19th, 2009 at 4:14 PM
@Gandacelul
Ce vroiam de fapt sa spun, ca am lasat-o in plop… Persoana care vrea sa promoveze ceva, orice nu va fi in veci interesata de ceea ce crezi tu, ci numai de ceea ce faci si cum reactionezi. Un misionar de la o secta ciudata va fi multumit daca ii dai cotizatia lunara pentru biserica si conceptele lui, nu il intereseaza ca in fundul sufletelului tau s-ar putea sa nu-l crezi.
August 19th, 2009 at 4:24 PM
@Liandre
)… i-o va da, fireste, numa ala care-i conformist cu acte in regula (anume conform definitiei date de tine 
)… da’ ala crede, saracu’, sau crede ca crede…
liandre, pai misionarului de la secta, ala care in fundul sufletului lui chiar nu-l crede, nu-i va da cotizatia lunara pentru biserica (asa cred eu
August 19th, 2009 at 4:32 PM
Salutare!Nisipuri miscatoare…si totusi atat de umblate…Stii tu,urma scapa turma,potrivit intelepciunii populare atat de mult ignorate si blamate…Imi place mai mult cum suna atipic,deviant,nonconformist,exceptie…nu pentru ca ar fi termeni uzitati in media,ci pentru ca asta confera uneori sens existentei.Da,subscriu lectiilor de viatza traite si invatzate prin devierea de la regula sau prin inventarea propriilor reguli.De ce?!Pur si simplu invetzi sa traiesti asa cum vine viatza spre si prin tine,dar mai ales invetzi sa pierzi frumos si apoi s-o iei de la capat…..Iubesc expresia lui Zorba ”a da un scupat vietii”‘,cu riscul interpretarilor malitioase….Chiar merita!S-auzim de bine!
August 19th, 2009 at 4:34 PM
@ Liandre: ce voiam si eu sa spun, ca iara ma grabii sa trimit, ca bou’, e ca un conformist dintr-ala, “pro forma” (na, ca ajung eu sa stabilesc acum si subcategorii
) cred eu ca-i capabil sa judece ca sunt domenii in care se poate conforma (adaptiv, asa)… si alte domenii in care conformatul n-ar fi conform cu crezurile lui ale mai mari, si atunci se va hotari in favoarea ultimelor. uite eu de exemplu, ca ziceam c-o mai fac uneori, numa’ pentru prieteni dragi: cand ii vaz, saracii, cum tin si cu dintii de-o imagine pe care-o au ei despre mine (conforma asa, cu “crezurile” lor), ii las in crezul lor (ca nu-mi aduce nici mie consecinte negative sa le zgudui lor temeliile, nici lor)… simt eu ca asta nu ma face deloc fragila la ceea ce se promoveaza in jurul meu (in dezacord cu principiile mele)
August 19th, 2009 at 4:35 PM
@Liandre
mah, informatii sunt, ca de-aia suntem in era informatiei, dar ideea e sa stim ce sa alegem, ca sunt al dracului de multe. si in partea de inceput a educatiei tot trebuie sa-i oefri copilului un minim de informatii pe care sa le ia de-a gata. nu ma intereseaza cat de absurd suna, sau cad de absurd si monolitic ma consideri. asta e adevarul, si asta e baza stiintei educatiei. trebuie sa existe un minim de cunostinte geneal valabile care sa fie transmise as is. sut convins ca daca va ganditi mai bine o sa-mi dati dreptate. evident ca nu trebuie mers la extreme, in nici una din directii.
si despre conformism, exista conformismul care nu e intrinsec, ala de ochii lumii, de care vad deja ca vorbiti, si care porneste din nevoia de autoconservare, si care e formal (sic)
sa nu te iei dupa newsted cand zice ca subiectul e greu. nci un subiect usor nu merita atentie. daca vrei sa te multumesti cu sibiecte usoare, inseamna ca suferi si tu de un conformism, de data asta din ala real, ne-formal. datoria ta e sa spargi tipare, fie si numai verbal
si sa ai grija cata libertate ii lasi copchilului, sa nu-l pui sa isi aleaga singur marca de pampersi in real
)
August 19th, 2009 at 4:36 PM
@Gandacelul
Si ce ne facem cu cel care in fundul sufletelului lui nu-l crede pe misionar, dar ii da banii pentru ca tine cont de gura lumii? Eu stiu persoane care s-au casatorit din cauza lumii si a “Vai, mama, ne vorbeste tzatza Gherghina pe ulita ca nu te mai insori!” Iar partea rea e ca nu numai pe ulita se tine cont de gura asta…
August 19th, 2009 at 4:39 PM
@antispam
)
Ma…asta e sub centura…Te prind eu odata la inghesuiala
August 19th, 2009 at 4:41 PM
@Newsted
cheama si adminu, daca tot suntem aci, ca si ala cred ca are polite de platit 
n-avusesi rabdare pana se linistesc disputele de idei, o dadusi repede pe vrajeala
August 19th, 2009 at 4:47 PM
@ antispam: corect, corect, ca una care face o facultate de pedagogie, nu pot decat sa certific ce spui tu (nu-i deloc, nici absurd, nici monolitic!)
August 19th, 2009 at 4:48 PM
@antispam
Slava Domnului, deocamdata ii cumpar eu scutecele
Ai dreptate cu informatii universal valabile, de genul “nu fa un foc de tabara in casa” si altele de genul asta. Eu ma refer la subtilitati de genul: sa-i bag pe gat o tabara de matematica sau sa-l trimit in excursie la mare in grup organizat astfel incat si el, copchilul, sa se simta bine si fericit si sa fiu si eu linistita? Si dintr-o subtilitate in alta, il invatam sa ia niste decizii pe care apoi sa si le asume. Eu vorbesc de a-i da copilului toate informatiile necesare (informatii pe care le detii), iar daca vine si-ti spune ca vrea sa plece in Africa (cum am planuit eu acum 2 ani) sa-i spui si partile bune si pe alea rele: ca poate avea aventura vietii lui dar ca poate veni cu o boala fatala. Iar in urma acestor discutii, dezbateri sa ia o decizie.
August 19th, 2009 at 4:57 PM
@antispam
Aaaa… si da… sunt informatii, dar nu pentru toata lumea. Cand am dat admiterea la facultate, ca oral, pe langa compozitiile noastre ce trebuiau prezentate, o profesoara a mai pus 2 intrebari: “Cine e predintele Romaniei?” si “Cine e premierul Romaniei?”. Din 5 candidati, numai 3 au stiut raspunsurile. Si era vorba de niste persoane care de bine-de rau terminasera liceul…
August 19th, 2009 at 5:06 PM
@Liandre
)
tu ai dreptate (si vorbesti din experienta proprie, vad
si de ce zic ca ai dreptate: ai mei nu mi=-au baga pe gat matematica, mi=am bagat-o singur, ca-mi placea, dar nici batut cu paru la talpi nu l-as obliga pe copchilu meu (virtual momentan) sa faca matematica. cred ca as fi in stare mai degraba sa-l indepartez de asta, daca as detecta ca o face cumva dintr-o emulatie aiurea. sunt ca si tine de parere ca fiecare trebuie sa-si descopere drumul in viata.
August 19th, 2009 at 5:16 PM
@antispam
Multumesc!
August 20th, 2009 at 3:42 PM
da iubita e fff frumos
personal am si eu probleme cu anumite expresii romanesti,ca de exemplu bunastare:ce la noi inseamna bani si fericire.De ce oare in Romania cand nu se vb de bani nu suntem fericiti.(este un comentariu referitor la ai mei ei se roaga la zeul BAN)DESPRE CE AI SCRIS TU E FFF FRUMOS SI AI DREPTATE,CE FRUMOS AR FI SI DACA AI PUTEA SA -L PUI IN PRACTICA,DAR NU CRED CA VEI PUTEA SA LASI FIULUI TAU DECIZIILE VIETII,CRED CA VEI FI DESTUL DE PROTECTIVA CA MAI TOATE MAMELE,SI “SA FACA SINGUR ALEGERI SI SA INVETE DIN GRESELI”VA FI DOAR UN MOD DE A GANDI PT CA NU PUTEM FACE ASA CU COPIII NOSTRI.Parerea mea,stiu ca toti incercam sa nu ne comportam cu copiii cum nu se comporta ai nostri parinti(eu voi incerca cand o sai am,cel putin).
August 25th, 2009 at 7:07 PM
De la teorie pana la practica e drum lung. Copilul de cand incepe sa realizeze ca e pe Pamanat si altceva decat prelungirea parintilor se gandeste ca el nu va repeta greselile parintilor. Si apoi constata ca de fapt asta a ajuns sa faca.
Se poate rupe din “lantul slabiciunilor”, mai greu si analizandu-si fiecare reactie pe care o are in ce-l priveste pe copil. Nu e bine nici sa-l lasi uitarii in fata blocului zi lumina, dar nici sa-l supraveghezi tot timpul( vorbesc in cunostiinta de cauza, eu care nu stiu sa merg pe bicicleta, role si ma dadeam cu sania doar pe ascuns sa nu ma vada ai mei).