Comori printre maimute
Pentru ca tot a vorbit Adi ieri despre atelierul lui Contantin Brancusi de la Paris, mi-am amintit prin ce am trecut la ultima incercare de a vedea putinele opere din tara ale marelui sculptor.
Cu ceva timp in urma, profitand de o vizita prieteneasca de pe alte meleaguri, m-am gandit ce as putea sa-i arat in Craiova. Si gandul zboara invariabil la doua obiective: Muzeul de Arta ( Palatul Mihail ) si Parcul Romanescu. Incerc sa evit pe cat posibil fantana-minune. Avem destule chiciuri , nu e nevoie sa plusam…
Zis si facut…Parcul Romanescu…superb, ca de obicei. Poze multe, uimire, admiratie…si toate astea pe buna dreptate.
Ziua urmatoare era programat pentru vizitare Muzeul de Arta. Pentru cine nu stie, pe langa faptul ca aceasta cladire este in sine o opera de arta, ea detine pe pereti cateva dintre comorile artei romanesti. Stau la un loc opere celebre ale lui Brancusi, Tonitza, Aman, Grigorescu, Luchian, Pallady, Tattarascu, Tuculescu… Cu toate astea putini dintre locuitorii Craiovei cunosc ceva din prezenta “Atacului de la Smardan”, “Sarutului”, “Domisoarei Pogany”, “Anemonelor” in orasul lor. Nu mai spun de cei din alte orase. Asa a stiut mereu Ministerul Culturii sa arunce misterul , parca intentionat asupra unor opere valoroase la nivel mondial…
Ajungem deci la muzeu intr-o sambata. Portarul, foarte amabil ne roaga sa revenim a doua zi…se organiza o lansare de carte…Ne conformam si a doua zi suntem prezenti in usa Palatului Mihail chiar daca ploua cu galeata…In interior o nunta. Paranteza: pentru cei care nu stiu, muzeul pune la dispozitie holul mare pentru fotografii de nunta. Ca e bine, ca e rau…nu sunt eu in masura sa decid. Pana la urma isi rotunjesc si ei veniturile, intretinerea unui asemenea loc fiind ridicata, iar vizitatorii nu se inghesuiesc.Altele sunt problemele. Am inchis paranteza…
Platim ( o suma infima, mai putin decat platim de obicei pe o bere ) iar doamna de la intrare striga o alta doamna pentru a ne conduce. De aici apele se strica. Doamna respectiva se lasa greu convinsa sa ne indrume: “N-am timp, am nunti!”. Doamna care ne daduse biletele si care parea o sefa peste persoanl incearca stanjenita sa o convinga pe cealalta ca trebuie sa respecte vizitatorii si ca pana la urma acel muzeu este deschis pentru acestia…Se pun pana la urma de acord ( tot acest dialog a avut loc in fata noastra si a nuntasilor ) si suntem condusi prin imbulzeala catre o usa. In treacat observ ca o parte dintre nuntasi, cu mecle de cocalari ridiculizeaza niste opere de arta ( cam asa ceva, desi nu e vorba de aceeasi persoana ). Si tot in treacat ne striga si doamna ce ne condusese: “Nu puneti mana pe nimic ca sunt camere de luat vederi!”.
In salile de la parter, pentru cine nu este familiarizat cu muzeul e zona in care au loc vernisaje periodice de arte vizuale. De data asta era vorba de pictura abstracta si un soi de arta futurista: din ce mi-am dat seama erau niste fotografii peste care se pictase. Nu pot fi sigur de asta pentru ca nimeni nu iti spune despre ce e vorba, etichetele te baga mai rau in ceata iar afisul vernisajului zace in hol, printre cocalari ce rad zgomotos…
Ne incheiem periplul la parter si iesim in hol, pentru a urca la etaj, unde sunt expuse permanent operele clasice. Drumul pana sus nu e deloc usor, scara impozanta fiind ocupata de catre nuntasi care se fotografiau. Asteptam frumos sa termine si o zbughim apoi pe scara…oamenii au platit si nu trebuie sa stea dupa noi. La etaj e mai putina agitatie…totusi nu ne putem bucura in voie de arta pentru ca…nu avem lumina. Nu s-a sinchisit nimeni sa ne lumineze putin si astfel suntem nevoiti sa privim niste picturi superbe la lumina unui bec stins ( sunt sigur ca la fel a patit si Adi la Luvru ). Admiram, tacem, ascultand doar scartaitul frumos al parchetului vechi sub pasii nostri. E un sentiment deosebit…cel de langa tine incearca sa pasasca lin pentru a nu tulbura linistea admiratiei. Deja am uitat de nebunia din hol. Absolut superb…
Admiram si o expozitie fotgrafica a Craiovei din alte vremuri, ramanem muti in fata sistemului de oglinzi venetiene care ne transporta intr-un tunel ireal al timpului…apoi ne grabim sa coboram. Sala Brancusi se afla la parter iar peste o jumatate de ora muzeul se inchide. E o blasfemie sa vizitezi muzeul fara a vedea cele cateva sculpturi ale lui Brancusi ( sase la numar, daca nu ma insel ). Coboram iar cu pauze din cauza fotografiilor ( stiti ca mie nu-mi place sa apar in poze ), ne strecuram prin multimea care s-a mai rarit…ma uit la ceas: 16.35…Muzeul se inchide la ora 17.00. Sala Brancusi e inchisa. Rog una dintre doamne sa ne deschida…ne deschide dar ne arunca printre dinti cateva cuvinte:” Trebuia sa inchidem deja…grabiti-va!”. Imi vine sa ii raspund ( de fapt i-as fi raspuns la impertinenta de la intrarea in muezeu, dar am promis ca ma voi abtine )…ma las pagubas, ca timpul trece…Deja nu mai pot admira nimic…sunt plin de draci…Ii demonstram doamnei ca in cateva minute pot fi vazute cele cateva opere si o lasam sa inchida in voie…
In fata muzeului ma simt frustrat…gustul din gura e amar si prima fraza rostita e urmatoarea:” Nu voi mai aduce pe nimeni aici, cat voi trai”… Vina insa nu e a artistilor care tipa trist sa fie admirati. Ei vor ramane acolo mereu si se vor bucura cand o pereche de ochi cade contemplativ pe urma penelului sau a daltei…
Vizitati Muzeul de Arta! Acolo se afla o comoara imensa. Nici nu stiti ce pierdeti…
September 11th, 2009 at 7:48 PM
[...] CITESTE MAI MULT… [...]
September 11th, 2009 at 7:55 PM
hai sa-ti zic o chestie. din toate zilele in care ai fi putut sa te duci la muzeu ai ales duminica dupa amiaza, adica dupa ora 4, cand se termina slujbele cocalarilor (si nu numai) care isi pun pirostriile. daca te duceai dimineata sunt convins ca n-ai fi avut cine stie ce probleme
si daca le cereai sa iti aprinda lumina, nu cred ca era o problema 
)
treaba e in felul urmator, voi nu prezentati pericol, de-aia nu v-au bagat in seama, daca ati fi fost cu vreo nunta, nu va scapau din ochi, garantat
PS. si data viitoare cand mai mergi la muzeu, sa ma chemi pe mine
September 11th, 2009 at 8:10 PM
@antispam
Ma…stiu despre ce vorbesti…si stiu si de ce imi spui sa te iau cu mine. Chestia mai nasoala a fost ca nu aveam prea multe zile din care sa aleg. Am avut o sambata si o duminica.
Stiu ca si cocalarii aia sunt periculosi si ca trebuiesc supravegheati, inteleg si de ce sunt oarecum obligati sa ii primeasca pe astia cu nuntile.
M-a deranjat in primul rand ca s-a purtat o discutie de prost gust in fata mea, o discutie care ma viza oarecum, m-a deranjat lumina aia stinsa ( iar aici nu sunt de acord cu tine…trebuie aprinsa din bun simt ), m-a deranjat ca desi mai erau 25 de minute pana la inchidere , muzeul “era inchis”.
Acum cand stau si ma gandesc ii inteleg si eu pe de-o parte. Dar pe de alta parte nu-i inteleg ( de fapt o singura cucoana ne-a facut sa ne simtitm asa…restul s-au purata frumos, inclusiv portarul ).
Sa-ti povestesc ceva…am fost de curand la Muzeul de istorie. Acolo era un ghid care n-avea nici cea mai mica idee despre ce era expus ( eu am impresia ca nu aveau ghid in ziua aia si au pus pe altcineva sa faca pe ghidul ). Femeia aia s-a purat foarte frumos cu noi, incerca sa ne explice anumite chestii desi nu le cunostea. M-am simtit foarte bine si am apreciat mult ce a facut. Nu sunt nici eu absurd. Cer doar bun simt.
September 11th, 2009 at 8:18 PM
stiu, mai au si acrituri la muzeul de arta
)
la istorie am fost cu adminu si cu vivs o data, si nu ne-a informat nimeni despre nimic, da nici n-am cerut
in principiu la arta politica e ca numai grupurile primesc ghidaj, si grup inseamna de la 5 in sus (sau 10, nu mai stiu exact)
acu se poate ca muzeograful care era de serviciu in duminica respectiva sa se fi carat mai devreme de la servici
September 11th, 2009 at 8:23 PM
@antispam
Da’ nici n-am cerut mai ghidaj. Putea sa ne spuna ce expozitie vom vedea in timp ce ne conducea la usa…atat. Nici la muzeul de istorie nu am cerut, doar ca doamna respectiva se tot chinuia sa ne aprinda luminile pe acolo si ne mai spunea cate ceva in timpul asta.
September 11th, 2009 at 8:26 PM
“sunt sigur ca la fel a patit si Adi la Luvru …” Asta s-a vrut o ironie , dar sa stii (culmea!) exista exponate (mai ales in zona de antichitate egipteana) plasate pe holuri intunecoase . Chiar la Luvru ! In plus , faptul ca pentru un bilet mai ieftin ca o bere s-a gasit cineva sa va insoteasca e un lux de neimaginat . La case mai mari exista asa-zisii ghizi audio (casetofoane cu casti pentru care platesti in plus ) iar ghizii sunt doar pentru grupuri (parca cel putin 30 de persoane) . Biletul ? 11 euro (dar anul asta i-am pacalit ca am fost duminica acolo si prima duminica din luna intrarea e gratuita) . Sunt multe chestii care nu pot fi comparate . Insa lipsa de promovare a Muzeului vostru e criminala (si tine de autoritatea de turism si de cele locale) .
Faptul ca nu-ti place sa apari in poze m-a linistit . Credeam ca sunt unic . Am fost cu persoane care se fotografiau in fata hotelului , la masa la restaurant (cred ca si in vreo benzinarie s-au pozat) . Mi-era si jena de exhibitionismul asta primitiv . (ma recunosc vinovat o singura data , cand mi-am facut o poza langa placa de pe sediul Comisiei Europene – sa se vada ca am fost pe la Bruxelles , ce mama ma-sii – , in rest pozele mi-au fost facute fara sa stiu si fara sa zambesc tamp la obiectiv) .
September 11th, 2009 at 8:27 PM
Cred ca iar nu ma facui inteles…urat defect am. Nu persoana respectiva m-a deranjat cel mai mult. Maimutele sunt cocalarii aia care mai aveau putin si se urcau pe statui. Peste impertinenta unei persoane am trecut, mai ales ca am avut motiv sa trec peste. Si recunosc ca am fost si in alte zile , cand nu erau nunti si s-au purtat altfel.
Ne-au aprins si lumina.
Cert e ca nu voi mai vizita muzeul in zi de nunta. Voi alege alte zile, in cursul saptamanii.
September 11th, 2009 at 8:31 PM
@Adi
Au destule defecte.
Ma…am cunoscut putin si modul in care se poarta francezii si chiar nu sunt favoritii mei
Dar nu ai inteles…nu ne-a insotit nimeni. Ne-a dus o doamna pana la usa pe unde trebuia sa intram in circuit. Si ne-a dus bodoganind. Dar am spus, nici nu am avut pretentia sa fim insotiti. Am cerut doar bun simt.
Cu pozele la mine e o chestie diferita. De obicei stau in spatele aparatului, nu in fata lui. Da’ din spatele lui iau imagini in orice imprejurare
September 11th, 2009 at 8:40 PM
A , si o veste proasta pentru cei care cunosc Versailles-ul (a-propos de defectele francezilor ) . Gradinile nu mai sunt cu acces liber . Anul trecut inca mai puteai merge liber in spatele castelului si sa privesti de sus panorama gradinilor . Acum au pus niste chioscuri verzi oribile de unde trebuie sa-ti iei bilete . Niste cozi descurajante , bineinteles . Am renuntat . In plus , a aparut o hidosenie de tot dragul in curtea principala (o cladire rotunda , construita cu bunavointa firmei Vinci – aia cu “autostrada” Comarnic-Brasov – , dupa cum mandru anunta o pancarta plasata acolo) . Ca sa faca loc hidoseniei au mutat statuia Regelui-Soare mai in fata . Iar culmea-culmilor , in palatul Bourbonilor exista acum o … cafetteria . Era un restaurant cu terasa in gradini de mult , dar acum au facut o cafetteria in palat . Inauntru , adica . Aia cu nuntile de la voi sunt mici copii . WOW !!!
September 11th, 2009 at 11:04 PM
@Adi
Foamea de bani multi calca totul in picioare