Ca sa-l necajesc putin pe Newsted, uneori e bine sa le dai dreptate si frantujilor (nu prea des, ca li se urca la cap si fac nazbatii).
Zicea undeva babacu’ de Sartre ca viata fiecaruia e construita din alegerile facute, de care suntem in totalitate responsabili, si ca trebuie sa le suportam consecintele pana la capat ( chiar daca nu le-am anticipat in momentul respectiv). Nu cred ca avea suta la suta dreptate (altfel nu ar fi spus, cu alta ocazie, ca infernul sunt ceilalti), dar ceva-ceva stia el.
Pana nu demult obisnuiam sa spun ca orice ai alege, vei regreta candva, intr-o masura mai mica sau mai mare. Asta deoarece, desi orice alegere este facuta pentru a obtine ceva, considerat important in momentul respectiv, alegerea presupune si renuntarea la altceva (teoriile economice numesc asta “cost de oportunitate”). De obicei, consideram balanta pozitiva, si ne concentram atentia asupra lucrului pe care nu-l avem, dar il dorim, si mai putin asupra lucrului pe care il avem si la care ne pregatim sa renuntam. Doar ca, de cele mai multe ori, lucrul la care am renuntat ni se va parea, in timp, mult mai important decat cel pentru care am optat candva. Memoria este destul de ranchiunoasa de felul ei si, privind inapoi, nu te poti opri sa nu te intrebi: “ce-ar fi fost daca as fi ales altceva?”
[Daca ma exprim cam abstract, iertati-mi franceza, vorba cuiva. Ma abtin insa (cu greu) sa dau exemple. Hai, totusi, unul mic:"too old for rock'n'rol, too young to die"].
De curand, am reusit sa mai pricep ceva in privinta asta. Viata nu e chiar mereu atat de nedreapta incat sa-ti ceara sa renunti la lucruri dragi pentru a obtine altele importante. Uneori, destul de rar ce-i drept, ai sansa sa scapi si de lucrurile urate, pentru a o lua de la capat. Ca atunci cand te muti intr-o casa noua si, chiar daca mai aduci cu tine si unele rufe murdare (alea se spala, nu-i bai !), ai ocazia sa scapi de o gramada de zdrente si harburi care pana atunci ti se parusera foarte insemnate. Lucruri, obiceiuri,inclinatii pe care le pastrai din inertie, din comoditate sau chiar din mandrie si care nu-si mai au locul in noul salas.

Nu ca te-ar astepta mare lucru acolo. Cele mai multe urmeaza sa fie abia de acum incolo obtinute, cu eforturi; unele din cele utile sau dragi se pot pierde o data cu “mutarea”.Dar e, dincolo de orice, sansa de a-ti face curat in viata, de a pune lucrurile in ordinea pe care o doresti.
Nu e mare lucru si nu se intampla totul dintr-o data. Mai descoperi multe prostii aduse o data cu “strictul necesar”, mai vezi ca multe la care tineai s-au pierdut. Evident, iti dai seama ca iti lipsesc inca multe si nu stii cand le vei obtine. Nu esti inca atat de curat pe cat iti doresti, si nici atat de inzestrat pe cat credeai. Bonus: nostalgia dupa multe din cele ramase in urma.
Dar, cel putin pentru moment, iti poti trage sufletul. Ai spatiu pentru a respira in voie, si timp pentru a fi responsabil cu adevarat.
[Si, daca-i musai, intr-un mic coltisor din debara e loc si pentru cutiuta cu regrete (asta daca ai scapat de "dulapul cu schelete") ].