Ieri. Dimineata banala, calduroasa, cu ceva treaba prin oras. Iesim in formatie completa, tot familionul, planuim sa schimbam niste bani, sa facem ceva cumparaturi, apoi back home. Verficam cursul euro-leu, intram in prima casa de schimb valutar. “Nu-i pot schimba, sunt prea murdari.” Mai sa rad, mai sa injur, ne uitam unul la celalalt (noi astia mari, ca Matei nu stia ce se intampla), ne uitam la bancnota, ni se pare curata… Mergem mai departe. A doua casa de schimb valutar, acelasi refuz: bani murdari! Iar iesim, iar ne uitam tampi unul la celalalt, cautam o banca. Gasim, intram, asteptam… asteptam… (cred ca atunci invata domnisoara sa faca tranzactiile, altfel nu-mi explic lentoarea ei) ma uit pe pereti, si vad deasupra ghiseului un anunt “Banca schimba bancnotele deteriorate contra unui comision din valoarea respectiva”. Aprobam amandoi, astia mari, ca e o idee buna, decat sa pierzi toata valoarea, tot e ceva… Inca asteptam, Matei nu mai are rabdare, ies cu el afara, ramane Dadi la ghiseu. Dupa ceva timp, muuuult, iese si el: ” Banii erau murdari, i-am spalat cu 15%, din 50 euro am pierdut 7 jumate”. Si dezbatem pe drumul spre casa ce inseamna murdari, ca nu aveau nici o pata, se vedeau perfect toate elementele, habar n-am! Cititi mai mult

Am incercat sa citesc acest mic volum de povestiri acum vreo 2 saptamani, va jur ca am incercat! Am ajuns la jumatate chiar, dar mai mult nu pot, nici macar o fraza. Nu, nu este cartea de vina, e vina mea, e prea buna pentru mine! Ca o inculta si incapabila de rationamente complicate, nu pot citi o povestire intinsa pe 50 de pagini in care disparitia fetei, gasirea cadavrului ocupau 5 pagini, iar pe urmatoarele 20 autorul prezinta informatii “decisive despre aceasta intamplare trista”, provenite din importantele ziare ale vremii si locului. Si asa am citit eu cum sa razboiau “L’ Etoile”, “Le Commercial” si “Le Moniteur” , unii spuneau ca  fata in cauza a fost omorata inainte de fi aruncata in apa, altii invers, ceilalti au facut un eseu asupra scufundarii cadavrelor in apa, in ce conditii se produce acest lucru, cand se ridica la suprafata, de ce atunci si nu alta data, s.a.m.d. Daca as vrea intr-adevar sa inteleg ce scrie acolo, sa urmaresc firul, ar fi absolut necesar sa iau notite, si apoi sa stau sa ma minunez de unde a plecat si unde a ajuns. Aaaa, am uitat sa va spun ca asa sunt rezolvate primele doua cazuri din aceasta carte: numai citind articolele despre respectivele crime geniul criminalist dezvaluie fara greseala identitatea inculpatului (in prima poveste e vorba de o gorila, in a doua nu stiu… probabil voi citi ultimele paginii ca sa aflu).

Pana si un ceas se intoarce mai des ,asa ca nu voi cauta scuze sau explicatii [in afara de simpla constatare ca intre timp nu am postat absolut nimic nicaieri altundeva- e si asta un fel de fidelitate, prin absenta].

Pentru moment, va veti multumi cu cateva mici poze. Il cheama Mateitza-cu-cheitza, si e cel care ne-a tinut si ne va tine ocupati, pe mine si pe liandre, multa vreme de amu incolo. Ceea ce nu inseamna ca nu vom si scrie, de acum inainte…

Cititi mai mult

Bazadu-ma pe acelasi principiu de ieri:  “nu am chef de vorbe” , va impartasesc o melodie care imi place foarte mult, sper sa va inspire si pe voi…

http://www.youtube.com/watch?v=oEd1foqvt-A&NR=1

Nu am chef de scris, n-am chef nici de vorbit… In schimb, stau si intorc internetul asta cu fundul in sus, si nu mica mi-e supriza cand descopar ca nu sunt singura care umbla prin cimitire si citeste epitafurile. Am descoperit un site cu asa ceva, si ca sa nu va tulbur atentia, va las sa cititi singurei…

http://epitafuri.com/tematica/moarte

Pentru ca in fiecare zi ma simt altfel,iar acest “altfel” de astazi este situat in partea negativa a balantei, m-am gandit sa ma detasez de ceea ce se intampla.  Si cum faci acest lucru mai bine decat citind o carte sau ascultand muzica sau vazand un film? Daca pentru primele nu aveam suficienta concentrare sau rabdare, am ales a treia optiune. Cautand prin calculator am ajuns la… “The boy in the striped pyjamas”, film pe care l-am vazut luna trecuta, si care mi-a placut foarte mult. De la un punct al filmului am prevazut sfarsitul, dar asta nu m-a impiedicat sa-l urmaresc “cu sufletul la gura”.

Este un film destul de trist, realist si care pe mine m-a pus un pic pe ganduri. Imi place sa cred ca nu sunt usor impresionabila, oricum ar fi, acest film este in topul preferintelor mele.

Cititi mai mult

Seara buna, dragi adulti !

Mi-s eu, bebe Matei, care-am asteptat sa adoarma tata dyers_eve, si mai ales mama Liandre, ca sa va propun ceva in sfarsit serios. Cum nu pot dormi din cauza dintisorilor care cresc si nu prea, va invit sa ne testam pe muzica lu’ nenea Foarta, de care am auzit eu de la tati ca ar fi facut si niste rime pentru nenii de la Phoenix:

http://atelier.liternet.ro/articol/5190/Serban-Foarta/Test-pentru-printese.html

“De ce cresc bananele in copaci? Findca daca ar creste din pamant le-ar manca imediat crocodilii. De ce mercurul se numeste asa si nu uraniu? Fiindca altminteri uraniul ar trebui sa se numesca Amordidio Brambilla si toti l-ar lua in ras. De ce schiurile aluneca pe zapada? Fiindca daca ar aluneca pe caviar sporturile de iarna ar fi prea sumpe.

De ce a avut timp Cezar inainte de a muri sa spuna “Tu quoque, Brute?” Fiindca lovitura fatala de pumnal nu i-a dat-o Marcelino Mendez y Penayo. De ce scriem de la stanga la dreapta? Fiindca altfel frazele ar incepe cu un punct. De ce nu se intalnesc niciodata paralelele? Fiindca daca s-ar intalni cei care fac exercitii la ele si-ar despica picioarele. Cititi mai mult

“Atat de mult te-am visat

ca iti pierzi realitatea.

Mai este timp sa ating acest corp viu si sa sarut pe aceasta gura

mijirea vocii care mi-e draga.

Atat de mult te-am visat

ca bratele mele desprinse strangadu-ti umbra sa-mi stea pe piept petrecute

nu s-ar uni poate la conturul trupului tau. Cititi mai mult