Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la copilarie, ma cam incearca un ras de ala naprasnic, bine rumenit,  impanat cu regrete suculente: “ De ce nu-mi dai, Doamne, inima de-atunci si umorul de-acuma?”.

Mai deunazi ma uitam, cu BebeMatei, a nu-stiu-cata-oara, la “Cartea Junglei”, cand m-a trosnit o revelatie: pana la toata urma, pisica neagra chiar aduce ghinion !

Cititi mai mult

Cand moare un om ?

Well, poate cea mai potrivita atitudine ar fi discretia.

Se-ntampla uneori, ca atunci cand moare unul dintre noi, sa ne simtim datori cu un necrolog. Trebuie sa recunoastem meritul GSP de a fi anuntat primii moartea lui Adrian Paunescu. Chiar daca el inca mai traia (vina lui). Ioanitoaia a bagat ceva cu sahul, Tolontan n-a ratat ocazia de a se rafui cu Ridzi. Oprisan a bagat-o pe aia cu “return of the king”. Toata treaba e ca omul inca nu murise. Dar, inaintea medicilor, gesepeii s-au imbulzit sa-l decupleze de la aparate. Totul doar din dorinta de a fi inaintea concurentei. “Asa cum GSP v-a anuntat in exclusivitate inca de ieri, azi Adrian Paunescu a incetat din viata.”

Sincer: Dumnezeu sa-l ierte !

Din nou cu mana intinsa la “albitri”; din nou pomana. Au patit-o irlandezii lui Trap, si inca intr-un meci decisiv, asa ca de ce n-ar lua-o si “tiganii” lui Razvan ???

Off-side???!!! Fugi, dom’ne, d’aci, la rummy nu se joaca cu ofsaid ! Ce, nu stii jocul?

Cititi mai mult

“Sa ma scuipati pe mine daca Dinamo n-o sa retrogradeze!”

Dixit oracolul de la Liga. Eu dileme atat de grele am avut putine in viata, tre’ sa marturisesc. Iar asta e cea mai neobisnuita din toate. Pen’ ca de obicei dilemele te pun sa alegi intre doua rele: nevasta vs amanta (scumpe amandoua), familie vs cariera (ambele obositoare), ramanem sau plecam (adica dyers_eve vs newsted) samd.

Dar asta e o dilema pe cinste, ca ma pune sa aleg intre doua bune: sa-l scuip(am) pe Mitica, sau sa retrogradeze Dinamo ?

Cititi mai mult

Buna dimineata si fie-va saptamana usoara !

In caz ca sunteti inca in concedii si vacante, si sunteti dezorientati pentru ca nu stiti cum ati putea sa va distrati intr-o zi de luni, va dau eu o lista de sugestii.
De pilda, ati putea sa puneti un disc cu Elvis (pentru cei mai rafinati, merge si un jazz cu Max Roach), sa deschideti o Coca – Cola (si sa mai lasati deoparte berile alea, macar lunea !), si sa vedeti un film clasic: “Pe aripile vantului”.
Asta asa, de dimineata, pentru ca dupa amiaza v-as sugera sa o rezervati activitatilor culturale. De pilda, ati putea da un search pe Google, spre a admira tablourile lui Pallady (mai putin Adrian Nastase, caruia nu-i ramane decat sa se uite pe pereti). Dupa care merge o lectura din “Caracterele” lui La Bruyere, completata cu ceva scrieri politice marca Virgil Ierunca. La desert, putina critica literara cu Ov. S. Crohmalniceanu.
Ca sa nu uitam nici de pasiunile lui Newsted, mai spre apus puteti merge sa fotografiati si soarele.
Daca e sa avem ghinion, putem sa ne asteptam la ceva probleme psihice sau, de ce nu, chiar la un cutremur de ala serios (scuipati repede-n san !).
Daca va intrebati ce-mi veni, cititi si voi.

P.S.: daca nu sunteti in concediu, ci la serviciu, in afara de obisnuita lehamite de luni, aveti mai sus o excelenta lista de motive pentru a va justifica apatia, dezinteresul, miserupismul si celelalte obisnuite forme de entuziasm.

Cititi mai mult

De data asta ma abtin de la comentarii. Va las doar o lectura usoara, de duminica seara:

1. E usor sa vezi partea pozitiva a problemelor celorlalti.

2. Nici o problema nu este atat de mare incat sa nu poata fi incadrata undeva.

Cititi mai mult

Am gasit, am compilat, am adnotat, si acum va servesc:

Cele 13 legi ale lui Murphy privind informatica:

1. Un program pentru calculator face ceea ce ii spui tu sa faca, nu ceea ce vrei tu sa faca (asta din cauza ca in facultatile pentru IT-isti nu se mai face gramatica);

2. La originea oricarei erori care este atribuita computerului vei gasi cel putin doua greseli umane, incluzand-o pe aceea de a da vina pe computer (a doua derivand din legea nr. 1, iar celelalte…);

Cititi mai mult

Ma luai si eu cu pardalnicul de campionat si cu prea onorata pradaciune din Guentchea, si uitai sa va povestesc in episodul precedent despre alte nobile vlastare ale familiei in cauza. Din nefericire, despre doi dintre cei mai de seama urmasi ai sai, esuati pe taramuri britanice, nu avem decat marturii literare sau cinematografice.
Unul ar fi John Adams (evident, nu tot ala cu presedintele), un vajnic matelot englez care a luat parte la celebra revolta de pe Bounty (ship-ul, nu batonul de ciocolata). Desi nu s-a facut remarcat ca unul din capii rascoalei, a reusit performanta de a imprumuta numele sau
unui oras, si nu unuia oarecare, ci chiar unei capitale. Povestea se leaga cumva tot de Revolutia Franceza. Adica, respectiva revolta a avut loc in 1789, dar pe 28 aprilie, cu doar o luna si un pic inainte de “original” (cat de original, am vazut in episodul anterior). Nu lungesc vorba, pentru ca evenimentul s-a bucurat de cateva ecranizari catusi de putin nereusite (scuzati-mi engleza). Eu v-o recomand pe aia din 1984, “The Bounty”, cu Anthony Hopkins, Mel Gibson, Daniel Day-Lewis si Liam Neeson (ba inca si cu Laurence Olivier). [Daca puteti fi mai pretentiosi de-atat, n-aveti decat sa cautati voi ecranzarile cu Marlon Brando, cu Clark Gable sau cu Eroll Flynn].
Ideea e ca, pana la toata urma, omul in cauza (desi s-a ascuns multa vreme sub numele de Alexander Smith) a reusit sa dea numele sau celei mai mici capitale din lume, Adamstown. Well, se pare ca singura localitate a singurei insule locuite din arhipelagul Pitcairn are nu mai putin de 48 de locuitori, conexiune la internet si cablu, si cam atat (pentru restul, apelati si voi la Wiki).

Ar mai fi un anume Henry Adams, tot matelot (american), produs se pare 100 % al fictionalismului de la Hollywood. Pai altfel cum sa iti explici ca poti primi cadou o bancnota de un milion de lire, cu care sa poti sa faci tot ce iti trece prin cap timp de o luna, iar tu sa o dai inapoi? In fine, filmul se numeste “The Million Pound Note”, e aparut undeva in ’54, si in el il regasiti, daca va era dor, pe Gregory Peck.

Cititi mai mult

Asadar, de-acum parasim legenda si intram in istorie. Legenda ne lasase in pragul unui incredibil lant de gafe manageriale comise de Adam (nu l-a concediat pe Napoli si nici nu l-a adus pe Peseiro, dar totusi…). Dupa ce Omul a gasit de cuviinta sa se insoare cu secretara si sa importe mere stricate de la firmele controlate de Opozitie, presedintele de onoare al Edenului a (re)nationalizat firma si i-a trimis pe urmasii lui Adam intr-un fel de somaj tehnic (intre timp, planeta chiar a apucat sa se scufunde, dar se pare ca echipa a fost salvata de Noe-Sumudica, cel care a importat in arca sa o adevarata colonie de papagali brazilieni).

Istoria ne spune ca, in timp, adica vreme de milenii, capitalul social al familiei s-a faramitat intre diversii sai urmasi. Noi facem un mic salt (mic pentru om, dar mare pentru omenire), si picam undeva in secolul XVIII. Din cauza crizei, am achizitionat o busola ieftina (dar la pret de profi), asa ca aterizam la spartul secolului, undeva pe la 1790 si ceva, si nu in Europa, ci in Indiile Vestice. Dar tot raul spre bine, pentru ca in vremea aia, in batrana Europa, tata Kant abia trecuse de saptij’ de ani si incepea sa mazgaleasca la “Critica Ratiunii Pure”. Nimic interesant deci.

Cititi mai mult

“Recidivez din nou” (nu mai stiu unde/ la cine am auzit exprimarea asta, dar imi place la nebunie) cu o poveste din seria “familii celebre”. Daca v-a placut precedentul episod, cel cu familia Cooper, atunci o sa va rog sa aveti putintica rabdare si cu familia de azi, una mult mai cunoscuta si cu o istorie mai bogata.
Asadar si din pacate, stimati conationali, nu va fi vorba nici acum de o familie neaosa, intrucat nici una din familiile Columbeanu, Basescu, Prigoana, Paunescu, Tiriac, Covei samd nu ne-au confirmat participarea pana la inchiderea editiei. Ne multumim cu ce avem, si-i
bagam la inaintare tot pe americani.

Ilustrii reprezentanti ai acestei familii au fost de felul lor oameni foarte activi, implicand numele pe care-l purtau in diverse domenii: religie, istorie, politica, film, literatura, fotbal sau muzica. Vi-i voi prezenta azi pe cei mai cunoscuti dintre ei, cu rugamintea de a completa si voi lista, dupa puteri, chef sau inspiratie.
Un mic indiciu: probabil ati vazut acum ceva anisori, pe ProTV, filmul dedicat acestei familii, precedat de inconfundabila voce a lui Bebe Cotimanis: “un film inspirat din fapte reale”. Filmul se chema “The Addams Family” (cu Anjelina Jolie-Houston). In cele ce urmeaza, vom gasi “faptele reale” care au stat la baza povestii.
In viata de zi cu zi, familia a purtat mult mai banalul nume de Adams (single D, amintire a vremurilor cand inca omenirea nu descoperise decat focul, roata, pusca si cureaua lata, dar nu si Dolby Digital).
[Un grup de istorici mult mai bine documentati banuiesc ca, de fapt, "double D" este un omagiu adus celor de la ABBA; sau invers, lucrurile nu sunt inca foarte clare].

Cititi mai mult