Cred ca stiti povestea tipului care a devenit milionar vanzand pixelii dintr-o imagine cu un dolar bucata, Alex Tew pe numele lui. Daca nu, aflati ca e simplu de tot: creezi un site care consta aproape in intregime doar din homepage, si vinzi pixelii la bucata, ca spatiu publicitar (adica drept link catre site-ul doritorului). Din cate imi aduc aminte, a durat mai putin de un an sa vanda toti pixelii si sa stranga peste un milion de verzisori (asta se intampla undeva in 2005, parca).
De ce ar da cineva bani sa se promoveze in acest mod? Mai intai, pentru ca e foarte ieftin, si apoi pentru ca ideea e suficient de trasnita pentru a genera trafic (undeva la peste 150.000 de vizite pe zi). Deci, extrem de rentabil. Cum spuneam, pixelii s-au dat ca painea calda, si acum pagina respectiva arata ca un bazar. Parca ii si aud pe amatorii de publicitate ieftina certandu-se: “Sa se dea, dom’ne, numai cate un pixel, sa ajunga la toata lumea !” Cititi mai mult
Nu-i asa ca va era dor de un film de actiune 100 % ? Unul clasic, cu scenariu limpede, cu impuscaturi, batai si explozii, cu eroi pe masura, un film in care bunii sa fie buni si raii-rai ?
Evident ca va era dor, altfel nu-mi explic de unde atatia wrestleri, local kombativi, taietori de lemne si soferi de formula unu care au navalit in ultima vreme in blogul nostru.
Am cautat pentru voi si am gasit un film chiar bun, si destul de nou : The Expendables . (Ignorati, va rog, traducerea romaneasca: “Eroi de sacrificiu”; nu doar ca e cam pe langa ideea filmului, dar e si nitel redundanta. Pai ce dracu’ pot face eroii decat sa se sacrifice?)
Asadar, avem o reteta clasica: poveste simpla si distributie de exceptie. Cititi mai mult
Deci, eu am incercat sa va iau cu frumosul, dar voi nu si nu ! Adica nu va place Lita Ford, nu? Ma luati la micheteaux cu Volvo, cu Toyota, cu prostii… E, uite una care merge la fix:
Citatul urmator (e scurt, ca nu am dat in boala citatelor de 2 pagini) apartine lui Sadoveanu (“Noptile de Sanziene”). Va provoc sa ghiciti la ce se refera. Indiciu suplimentar: K, Q, … , W,X, Y.
“Ai Barba, Cinstite Dascale.Esti Foarte Ghibaci. Hi! Iapa Jarchinoasa! Lupul Mananca Numai Oi. Padurea Rara Sta Si Tace, Unde Voinicelul Zace.”
Ma batea de multa vreme gandul sa scriu un nou episod din seria “Familii celebre” (de fapt, am vreo trei in minte dar, ca magarul lui Buridan, nu-s hotarat cu care sa incep).
Acum, daca tot s-a dat dezlegare la videoclipuri si pentru…hmmm…neofiti, am zis sa va ofer si un trailer al unuia din episoadele viitoare. E, totodata, si un mod foarte placut de a-ti incepe ziua, nu?
Ca n-ati fi dat cu subsemnatul pe blogul asta azi, nici daca v-ar fi picat cineva cu ceara !!! Taman azi, de ziua Luceafarului, cand ar fi implinit 161 de ani (si ce daca s-a nascut in Botosani, nu e tot roman? ce, parca Paunescu ala nu s-a nascut in Basarabia?).
Io’te ca o fac eu, si inca repede, ca mai sunt cateva minute si se termina ziua lui.
Credeam ca am cam imbatranit, sau ca ma paste hibernarea, si mi-s simtamintele negative cam amortite.
Adica eu, care il admir pe taticul Nietzsche si pe Darth Vader, sa nu mai pot vedea decat partea luminoasa a Fortei, si in rest sa nu mai fiu capabil decat de vagi dispreturi si sarcasme la adresa personajelor negative din viata mea?
Sa ma fi corupt intr-atat Plesu cu cartea sa “Despre Ingeri” incat sa caut chiar si in cel mai uracios adversar ingerul din el?
Initial, trebuia sa fie vorba doar de un comentariu al lui dyers-eve la post-ul lui AGI, care e de fapt Newsted, care post e de fapt articolul lui Nanu (da, stiu, viata poate fi enervant de complicata uneori; sau poate complicat de enervanta, nu stiu si n-am chef sa ma inervez). Dar “d_s” (citat din News…asta, AGI) a descoperit ca: subiectul e destul de complex si chiar il intereseaza; are chef de “vorba” si, mai rau, de galceava; nu si-a mai satisfacut de mult vanitatea de autor. Mai pe scurt: n-are cu cin’ se certa si i-au cam murit laudatorii. Asa ca il las pe AGI/Nanu necomentat, pentru ca parerea mea este mult prea importanta si (im)pertinenta pentru a nu merita un post propriu: Cititi mai mult
Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la copilarie, ma cam incearca un ras de ala naprasnic, bine rumenit, impanat cu regrete suculente: “ De ce nu-mi dai, Doamne, inima de-atunci si umorul de-acuma?”.
Mai deunazi ma uitam, cu BebeMatei, a nu-stiu-cata-oara, la “Cartea Junglei”, cand m-a trosnit o revelatie: pana la toata urma, pisica neagra chiar aduce ghinion !
Well, poate cea mai potrivita atitudine ar fi discretia.
Se-ntampla uneori, ca atunci cand moare unul dintre noi, sa ne simtim datori cu un necrolog. Trebuie sa recunoastem meritul GSP de a fi anuntat primii moartea lui Adrian Paunescu. Chiar daca el inca mai traia (vina lui). Ioanitoaia a bagat ceva cu sahul, Tolontan n-a ratat ocazia de a se rafui cu Ridzi. Oprisan a bagat-o pe aia cu “return of the king”. Toata treaba e ca omul inca nu murise. Dar, inaintea medicilor, gesepeii s-au imbulzit sa-l decupleze de la aparate. Totul doar din dorinta de a fi inaintea concurentei. “Asa cum GSP v-a anuntat in exclusivitate inca de ieri, azi Adrian Paunescu a incetat din viata.”
Au comentat recent: