De felul meu, evit sa folosesc cuvinte mari sau expresii plastice. De aceea, nu voi ceda tentatiei de a-l caracteriza pe Ioan Becali (si pe nici un alt purtator public al acestui nume) cu vorbele unui amic: “cancerul fotbalului romanesc”. Cancerul ucide, relativ repede si nemilos. De obicei, nu iti lasa sanse: odata diagnosticat, deznodamantul e previzibil. “It’s just a matter of time” (scuzati-mi araba !).
Nu cred ca fotbalul nostru e chiar atat de bolnav incat sa moara. Tine de frumusetea acestui sport sa nu lase nici cele mai jalnice intrupari ale sale sa dispara. Mai mult, se incapataneaza sa le prelungeasca agonia, pompand bani si functii. Daca ar fi sa compar fotbalul romanesc cu un organism, as spune ca, din pacate, nu este suficient de bolnav ca sa moara (ceea ce ar insemna fie renastere, fie trecere in legenda, alternative oricum mai onorabile), dar nici suficient de sanatos ca sa supravietuiasca. Pur si simplu subzista, agonizeaza, “face umbra pamantului…”. Ca unul din acei zombie din filme de categoria C, cu ochii intorsi spre trecut, cu miscari mecanice mimand caznit vietatile sanatoase, si cu mutra supuranda. Cititi mai mult

Am strunit inceputul naravas de saptamana, asa ca am chef de stat pe globuri, la taclale.

Hai sa ramanem nitel la prezidentiabili, pentru ca eu unul am facut o constatare personala: oricare ar fi favoritii pentru turul doi (play-off, cum ii zicem noi, microbistii), Geoana mi se pare sarea si piperul acestei campanii. Aflat, ca si Oprescu si Antonescu, la prima sa campanie prezidentiala, Mutulica (daca nu va convine asa, ii zic ca Iliescu) le comite indarjit.

Ultima: cand o sa fie el presedinte, o sa dea o lege prin care datornicii sa aiba o perioada de gratie de 12 luni, daca nu isi pot plati ratele ! Trecand peste faptul ca nu presedintele face asta, ca si peste faptul ca nici un presedinte, guvern sau parlament nu poate obliga o banca sa accepte asta, ce spune el mi se pare logic. Adica se leaga cu propunerile lui anterioare: aia cu 25.000 de euro pe cap de repatriat (Newsted, tu ai fost ma sa-ti iei banii?) si aia cu astronautii romani.

Cititi mai mult

Ziua buna de dimineata se cunoaste, si saptamana buna de lunea, spune un vechi proverb.

Nu stiu la voi, dar la mine saptamana asta da impresia ca ar vrea sa debuteze cam in forta, iar eu nu stiu daca e de bine sau de rau.Aia de trecu se sfarsi cam rau (ca batura si Dinamo, si Steaua in deplasare, iar oltenii chierdura, offf, jalea mea…). Speram ca macar asta de vine sa-nceapa mai domol, dar n-a fost sa fie.

Azi dimineata, la traditionala revista a presei/ blogurilor, intre o manea propusa de Cosmin si stiri despre doua decese ale unor “fosti” (Ovidiu Musetescu si Radu Timofte – Dumnezeu sa-i odihneasca!), plus o mica revelatie (Newsted, si pe blogul lui Titus Filipas dau de tine ???), am intrezarit ceea ce pentru mine ar putea fi subiectul zilei, daca nu chiar al saptamanii: “cearta” dintre Antonescu si Basescu pe “bunul simt”.

Cititi mai mult

Incep cu scuzele de rigoare pentru subiectul serios, inadecvat unei zile de duminica. Promit ca voi fi scurt.

Ma gandeam ca, inainte de a ne indigna marlania politicienilor sau a oamenilor de fotbal, ar trebui sa ne revolte marlania oamenilor de langa noi, cei fara prea multa putere de decizie asupra altora. Si ei pot face, cu slabele lor puteri, foarte mult rau. Intr-un fel, exista mici becaloizi pe fiecare treapta sociala.

Faceam aseara o revista a presei, si am dat peste stirea asta . Mie mi-a sarit in ochi pentru ca e din domeniul didactic, dar si pentru ca e din Adjud, apoi pentru ca am fost si eu la vremea mea prof . A, si am fost si de doua ori diriginte.

Cititi mai mult

Sau ochiuri, omlete, cartofi prajiti, fripturi, parjoale si alte bunatati specifice ?

Nu de alta, dar am citit azi o stire care m-a facut sa rad pus pe ganduri. Inainte de a citi stirea propriu-zisa, spuneti repede ce va trece prin minte vazand titlul:

“Tigaile de teflon duc la scaderea calitatii spermei”

Cititi mai mult

De mult vroiam sa va spun cate ceva despre o trupa care mi-a ramas in suflet inca de la prima piesa pe care am auzit-o. Eu am descoperit-o tarziu (in raport cu cronologia), acum multi ani, la o emisiune a lui Petre Magdin de pe TVR (” Buna searaaa, prieteni !”, aka IMN). Era ceva destul de atipic fata de metalele prezentate de obicei acolo [al caror fan inversunat de altfel eram (si inca mai sunt)], dar suna al naibii de bine. De putina vreme (cam 3 anisori sa fie de atunci) am reusit sa pun mana si urechea pe toata discografia lor. Iar in noaptea asta m-am apucat sa o “updatez”, dat fiind ca am aflat ca au mai scos ceva muzica in ultima vreme.

Blackmore’s Night e numele lor, si nu ma starniti sa va recomand vreo piesa, ca scot pe nerasuflate cel putin 30 de bucati, si dupa ce mai beau o bere, trecem la episodul 2.  Trupa e fondata de Richie Blackmore, ala de s-a indeletnicit de-a lungul vremii cu fondarea altor trupe ceva mai celebre, gen Deep Purple sau Rainbow. Cealalta jumatate a trupei e Candice Night , care in viata de zi cu zi e chiar sotia lui Richie.

Cititi mai mult

Judecand la rece (imi permit, pentru ca nu sunt stelist), pot spune ca faptele sunt cam astea:

1. Premisele:

“Pe banii mei, la echipa mea, numai eu imi permit arogante” – cam asta e in mintea lui Gigi Becali. Or Bergodi prea i-a servit in repetate randuri arogante:

-ba contrazicandu-l prin declaratii in presa (”io vreau campionatul, cupa si cupa UEFA” vs “nu cred ca e inca momentul”);

-ba titularizand jucatori care nu erau pe placul lojei (”cheliosul” polonez – “putea sa fie si Zidan’ ba!!! la mine-n echipa nu joaca nimeni cu chelie”- pare sa fie ultima deviza a Contelui de Monte-Cristo aka Speedy Gonzales); Cititi mai mult

Amu’, de la zece ne suflecaram manecile si ne puseram pe gatit, ca asteptam oaspeti de seama.
Mai intai ardelenii: tacticosi, ii asteptara rabdatori pe nepotii lu’ Hamlet, cam pret de-un mitan si-oleaca, sa se dumireasca ce doresc domnii. Aia nu vrura mare lucru, sa nu-si incarce stomacul prea tare, ca veneau de la drum lung, si ii astepta altul la fel inapoi. O singura pretentie avura mariile lor, sa ii serveasca Culio, ca aveau incredere in el. Auzisera ca servise forte bine si la restaurantu’ ala de fitze, Olimpico ii zice, din Roma, deci merita. Si Culio le servi mintenas felu’ intai, ajutat de picolo ala scolit si el prin Italia, Peralta. No’ dara, si-asa le placu, ca mai cerura ceva din meniu, ceva mai exotic daca aveti. D’apai cum nu ! Cititi mai mult

Cica inainte de meci vorbira sefii de la Sturm cu aia de la Ajax:
-Ba, auzii ca si voi jucati cu romani.
-Da, drept ii.
-Si auzii ca se imbraca la fel !
-Da, auzii si eu.
-Ce zici, le facem o aroganta si ne imbracam la fel?
-Hai ma, ca nu-i politicos. Venim fiecare cu costumatia de-acasa, ca doar nu-i bal mascat.
Si, oameni seriosi, pastrara amabilitatea pana la final. Au insistat sa ne
convinga sa nu plecam fara vreun gol de la ei, da’ n-au depasit limitele politetii de extractie germanica.Ceva mai insistenti olandezii, pe toata durata sederii pe la ei Cititi mai mult

Cum-necum, ajunseram si noi astia, din (mama)liga lu’ Mitica, sa propunem la export mai mult fotbal neaos, “made in Romania”, pe pietele occidentale. Se mai inmuie putin embargoul datorat lipsei de valoare adaugata, si putem si noi sa trimitem marfa la mai multe targuri europene. Daca anii trecuti vindeau doar cate doua-trei echipe (de obicei Steaua, insotita de cine se mai nimerea, Rapid, Dinamo sau CFR), io’te ca amu’ avem cinci producatori de soi.
***
Un an intreg fu fierbere mare prin campionat, pe terenuri si la comisii, ca pe cine sa trimitem sa ne reprezinte in burgurile Europei (da, ma, aia de construiau catedrale pe cand noi ne razboiam cu turcii, ‘tu-le muma-n spate de burgheji capitalisti). Pan’ la urma s’alesara-asa: fotbalu’ rezidential a’ lu’ Bucsaru, fotbalu’ octanic a’lu’ Iancu, fotbalu’ multilateral dezvoltat (computere, butelii, materiale de constructii, caini si alcool) a’lu’ Dinamo, fotbalu’ serios-ardelenesc (cu arome de Eusebio si Maradona) a lu’ Chefere nouasutesapte, fotbalu’ agricol a lu’ tata lu’ Corneliu Porumboiu, si pe ultima suta de (euro)metri, fotbalu’ islaz a lu’ europarlamentaru’ Speedy Gonzalez (zis si Contele de Monte Cristo de Pipera). Cititi mai mult